De ce nu se mai fabrica autocamioane si tractoare romanesti?


Incheiam un text despre  capitalismul de la noi cu  angajamentul ca odata o sa  scriu despre tractorul si autocamionul romanesc.De ce nu se mai fabrica.Nu-mi place sa  dezgrop cai morti. In cazul de fata  fac o exceptie pentru ca este definitoriu pentru ce s-a intamplat in Romania  ante si post ’89.O precizare  din start: se mai fabrica cateva sute de autocamioane pe an,in general autocamioane speciale de mare tonaj ,mare parte destinate exportului; se mai fabrica cateva zeci de tractoare UTB destinate aceluiasi export. Productia este nesemnificativa in raport cu nevoile si nu mai  este reprezentativa.

1.Ce a fost

Tractorul si Autocamioanele au fost doi mastodonti ai industriei romanesti  care aveau la anul de gratie 1990 peste 20.000 angajati fiecare.Se produceau   in jur de 20000  autocamioane pe an respectiv 60000-80000 tractoare pe an.

La productia amandorura contribuiau cu subansamble cca 160 intreprinderi din industria  orizontala.Integrarea era de peste 60-70%.

Ambele  intreprinderi nu au fost construite de catre regimul comunist.Ele au o traditie care se intinde aproape  catre inceputurile Romaniei moderne.

Aici s-au  fabricat avioane ,tunuri, armament.

Chestiuni de inalta tehnica.Ambele au fost o scoala tehnica care au format,dezvoltat si pus in valoare simtul tehnic al romanilor.Ambele  aveau(in dubla subordonare)  scoli profesionale,de maistri si tehnicieni unde se forma necesarul.Scoli adevarate, inclinate spre meserie.

Ele au fost dezvoltate  si supradimensionate enorm sub regimul Ceausescu.Investitii  gigantice,preluari de licente si angajari de-a valma.Totul pentru a satisface nevoile  crescande a  dezvoltarii  fara control a tarii.

Sau adus mii de oameni  cu autocamioane sau autobuze ce colindau  satele Moldovei.

Integrarea acestora a fost dificila,  ei au schimbat fata orasului dar si a uzinelor.Scolirea multora s-a facut prin cursuri serale in cadrul acestor intreprinderi,specializarea ,cata a fost, din mers pe “banda”.Nu au iesit  cine stie ce  mari specialisti dar un salt a facut fiecare.

Ambele uzine erau organizate pe principiul integrarii  si rezolvarii mai  tuturor necesitatilor in interior. Aveau fiecare sectoare colaterale  activitatii de baza care putea fi bine lasate, urmare   divizarii muncii si externalizarii(de azi), in seama altora.Aici s-au facut pe langa produsul de baza si  sculele necesare activitatii,aici fiintau sectoare destinate constructiilor interne,aici exista si   sector de tapiterie-croitorie( evident industriale),spalatorii,etc.etc.

Organizarea  si structura lor ambelor intreprinderi era  greoaie si stufoasa.Decizia  fabricilor ce formau aceste uzine  era limitata si  desi au fost organizate  asa nu au functionat niciodata ca adevarate centre de profit.

A lipsit competitivitatea. A lipsit  managementul performant. Cultul muncii,motivatia muncii s-a pierdut incetul cu incetul.

Dincolo de acestea   partea tehnica a ambelor  uzine a fost una extraordinara.Minti stralucite s-au format si au lucrat aici,trierea  a fost severa, aici nu s-au mai putut aduce cu “camionul” angajati.

Acestei parti tehnice i s-a datorat in parte supravietuirea produselor. In conditii extreme, de investitii zero in ce priveste tehnologia(anii’80  si ’90),  partea tehnica a reusit sa faca din rahat bici si sa  ofere ceva produse competitive la nivelul pietii de atunci.

Celor carcotasi  le  amintesc ca se exportau in anii’80 cca 1500-2000 de autocamioane lunar in China. China depasise faza  noastra era pe drumul  amestecului capitalism-comunism a lui Deng Siaoping avea alte pretentii in ce priveste calitatea,termenel de livrare si contractul s-a intins pe multi ani. Tractoarele ajungeau in Egipt,Iran,Irak.

In tara se fabrica la gramada si la numar  cu destinatia marile santiere sau ogoarele patriei.

2.Cum s-a ajuns

In intentia guvernelor post decembriste nu a fost  initial  inchiderea  celor doua uzine.

Restructurarea lor  in ce priveste numarul de personal a inceput  prin  acele pensionari anticipate din’90.

Paradoxal pentru multi declinul  a inceput odata cu primele semnale  ale  Romaniei catre UE si invers. In 1997 s-a mai facut o incercare de privatizare pentru Autocamioane  cu  grupul suedez Scania dar  fara succes. La Tractorul au fost incercari de privatizare cu o firma italiana apoi  cu o alta din India pana in anii 2000  tot fara rezultat.

Si de atunci incolo ambele uzine au mers din restructurare in restructurare.

Nici un leu pentru investitii in tehnologie.Proiecte au fost in ambele societati dar ele nu  au putut fi puse in practica din lipsa banilor. In plus venise presiunea   intrarii in UE. Nu apare  in documente ca o conditie a aderarii inchiderea celor doua mari intreprinderi. Acolo probabil era conditia   rezolvarii  marilor colosi ce au pierderi.

Si de aici cel mai simplu a fost sa se “scape” intr-un fel de cele doua pietre de moara.

Sindicatele din cele doua uzine au fost puternice.Va mai amintiti  prima blocare a unei sosele. A apartinut unuia dintre sindicate.Sindicatele s-au opus restructurarii.Drept este ca aceasta rstructurare nu venea decat cu  reducerea numarului de personal si nimic altceva.

Fara investitii, cu imprumuturi la banci pentru a plati salarii si restul, cu restante la bugetul de stat, cu  preturi  mari  Tractorul si Autocamioanele si-au pierdut   clientii.Nici statul n-a mai fost client. Ma refer la  autocamioane. La tractoare populatia  sau micii fermieri  nu  aveau acces la credite  ca sa poata cumpara tractorul.

In plus insidios,rapid,  fara mila    pe piata libera  au aparut   firme straine care ofereau  produse performante,  leasing si alte forme moderne  de   vanzare. Nici una din cele doua intreprinderi n-a putut oferi  achizitia in leasing. Piata bancara din Romania era  slaba, interesul bancilor straine care  au achizitionat banci romanesti era altul.

Fiecare din cele doua uzine a prezentat planuri viabile de restructurare in care statul  juca un anume rol. Nu au avut nici un rezultat,directia   spre lichidare era clara.

In disperare de cauza  guvernul Nastase a incercat vanzarea pe un” euro” a  Autocamioanelor.N-a mers  nici aceasta solutie si atunci a oferit 80% din actiuni  unui grup de oameni de afaceri  din Brasov (participare larga!)  prin Asociatia Pro Brasov.

De aici s-a ajuns la   situatia de azi cand   actiunile sunt disputate  in instante de   restul Asociatiei contra unuia dintre fostii ei  membri.In prezent aici se fabrica cateva sute de autocamioane speciale destinate exportului. Pe platforma au aparut cateva firme  de sine statatoare care au preluat spatii in ideea initiala ca aici sa fie  si un parc industrial.

Tractorul  a  mai functionat pana  acum trei ani cand  AVAS-ul l-a vandut, tot pentru  a scapa de gura UE, unei firme  care nu avea  nici in clin sau maneca  cu  productia de acolo.

Care , fiind anii de avant  ai imobiliarelor  au crezut ca le-a pus Dumnezeu mana in cap. Ansambluri rezidentiale,hoteluri etc, etc, etc. Vechea uzina arata ca dupa bombardament. Hale rase,  sau  ramase  cu numai cu zidurile in picioare, canii care-si apara teritoriul si nimic altceva. De privatizarea  din 2006-2007 au scapat  zonele din uzina care  aveau activitati conexe productiei de tractoare  si care fusesera vandute inainte.Acolo functioneaza azi zeci de firme( in chirie de  spatiu si utilitati)  care produc  de la mase plastice, scule de finete ,table de acoperis sau pantofi. Dar functioneaza. Restul este poligon  pentru buldozere si excavatoare.

3. Final

La Tractorul probabil nu se mai pot face  tractoare niciodata. La Autocamioane s-a mai pastrat cate ceva  din  dotare dar  fara investitii in tehnologie ,fara o larga industrie orizontala,fara produse care sa se adapteze cerintelor pietii,    se  mai  fac   cateva sute de camioane pe an.

Oamenii de valoare,cati au fost, din ambele intreprinderi  s-au descurcat cum au putut.Unii au reusit sa se angajeze,majoritatea au iesit ” fortat” la pensie,  muncitorii   care nu au avut norocul mai inainte amintit  si sunt in general peste 50 ani au ajuns angajatii unor firme de paza si securitate si haladuiesc pe la portile hipermarketurilor sau ale altor institutii  ale Romaniei- tara de consum.

Fara nimic din Miorita, atat s-a dorit sa fie! S-au mai exact nu s-a mai dorit fabricarea autocamioanelor si tractoarelor romanesti.Restul,adica analize economice si balante, le stiu,textele despre competitivitate si management la fel etc,etc.Altii, SUA sau Franta au sarit imediat cand niste  uzine simbol au ajuns in pragul falimentului(General Motors,Renault) lasand la o parte retorica gen ” statul   nu intervine”,”proprietatea este sfanta” si au “etatizat” imediat  respectivele societati punand un umar serios la salvarea lor. Fara sa se incurce  in criticile  celor ce apartin taberei  liberalismului salbatic.

Urmarile se vor vedea peste inca vreo cativa ani! Atunci  nu vor mai fi nostalgii ci  judecata exacta a marelui esec  inregistrat de statul roman cu cele doua  uzine!

Etichete: ,

2 Răspunsuri to “De ce nu se mai fabrica autocamioane si tractoare romanesti?”

  1. costin Says:

    mare dreptate aveti .

  2. eumiealmeu Says:

    sincer, imi aduc aminte cum ne duceau cu scoala la uzine si vedeam cum lucreaza oamenii. azi nu am avut unde sa ducem clasa copilului meu decat la… Monetarie. se pare ca e singura care mai lucreaza… trist.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 68 other followers

%d bloggers like this: