Posts Tagged ‘forumul german brasov’

“In absenta stapanilor”.Un reportaj despre o altfel de campanie electorala

mai 31, 2012

Orasul este impanzit de afise si bannere. Candidatii la alegerile din iunie se rasfata  pe panourile de afisaj in poze care mai de care mai retusate aratand cu totii,virili,foarte hotarati gata sa se lupte cu toate pentru binele alesilor.

Ploua marunt de cateva zile,o ploaie mocaneasca care aduce a toamna desi suntem in mai  si frunzele abia au apucat sa se  desfasoare.Dupa amiaza catre seara si din cauza ploii centrul vechi al Brasovului pare pustiu.Lumea s-a ascuns in localuri sau in case,terasele sunt goale si  peste toate senzatia de  loc unde nu se mai intampla nimic. Din spatele hotelului Aro se aude  muzica,o muzica de fanfara,o muzica unde alamurile joaca  tot timpul solist. Este muzica populara saseasca.Totul pare cunoscut Imi vin in minte “kirvai-urile de alta data de la Stiuca  o comuna de svabi din apropierea  locului unde m-am nascut (in Banat) apoi de putinele petreceri la care am fost  la Vulcan,o comuna saseasca de langa Brasov.Sau mai exact o fosta comuna saseasca.Acolo a mai ramas umbra nevazuta a  sasilor  invizibila si totusi prezenta peste casele acestora .Oamenii au plecat demult sau  au trecut la cele vesnice. Muzica de fanfara rasuna de undeva din apropiere si  imediat aveam sa  descopar locul.In fata celui mai elegant hotel din Brasov,hotelul ARO, sub copertina de la intrare  se montase o scena si acolo evoluau pe rand doua echipe de dansatori,fete si baieti.Erau imbracati in costume traditionale sasesti. Fetele dintr-o echipa in rochii lungi de culoare neagra coborate  pana desupra gleznelor,rochii  in falduri largi,  bluze brodate si maneci bufante;cealalta  echipa  acelasi port cu deosebirea ca rochile  erau de culoare albastra.Baietii, pantaloni negri, camasa alba si un fel de lavaliera la gat.Muzica rasuna de la o  statie de amplificare si jurul  scenei adpostiti de ploaie  sub aceasi impunatoare copertina  vreo cincizeci-saizeci de oameni.  Ei erau audienta cum se spune. Organizatorii aveau pe spatele  hainelor   colante albe  pe care era desenata o inima mare rosie  deasupra carei scria Forumul German din Brasov. Sub desenul si rosul aprins al inimii cu litere ceva mai mici era scris “Ce a putut Sibiul poate si Brasovul”.  O manifestare electorala  cu prilejul alegerilor locale organizat de Forumul Democratic a Germanilor Brasov. Organizatia,aveam sa ma dumiresc mai tarziu dupa o mica investigatie, participa la alegeri sub nume propriu avand  candidati la cele doua functii puse in joc(primar si presedinte CJ) si liste complete de  consiliri. Era dupa amiza spre seara  fetele si baietii   incinsesera o polca si   am avut senzatia ca ma misc in timp prin acelasi oras  cu  patruzeci, cincizeci de ani in urma. Centrul unde ne aflam a fost locuit pe langa romani si unguri si de sasi.Majoritatea  caselor  din zona au fost construite de sasi.  Case impunatoare sau mai mici,toate solide toate facute cu cap.Nu departe de ARO este vestita Livada a Postei pe pajistea carei am prins si eu  cateva maialuri organizate de sasi si nelipsita lor muzica de fanfara.

Audienta de acum era  pestrita  dar printre gura casca am recunoscut figuri acum  imbatranite  a unor sasi pe care i-am intalnit in timp  in drumurile zilnice prin oras,in restaurante sau la vreun spectacol. Cu anii trecuti  din greu peste ei,ca si peste noi, acestia reprezinta manunchiul de   romani de etnie germana care  au mai ramas in Brasov. Cei ce  nu au plecat la marea evadare din 1990.Ramasi pentru ca nu dorit sa plece,pentru ca au crezut ca locul lor este aici sau  din obisnuinta si frica schimbarii.

Muzica   rasuna din amplificatoare discret  dar suficient ca sa ajunga pana la cimitirul evanghelic de  peste parcul central.Acolo sunt  ceilalti care au ramas,care nu vor mai pleca niciodata.Peste crucile solide asezate  la linie si rigoarea  aleilor se intoarce de la dealul Cetatii ecoul  muzicii  …..

Stapanii au plecat, au plecat demult si  n-au mai ramas  decat umbrele si cativa oamnei care  se apropie de finalul vietii. Sasii au fost la un momet dat stapanii acestui oras. In locul lor au venit altii  din patru colturi de tara fiecare cu obiceiuri fiecare cu  obisnuita larghete(in toate)   balcanica.

In absenta stapanilor sau numai  cu mana de urmasi orasul are tot mai putin din  farmecul si rigoarea Mittel Europei. Fanfara suna trist si plina de melancolie,fetele si baietii  danseaza frumos si patrunsi de frumusetea ascunsa a muzicii ,cei de pe margine privesc nostalgic. Sunt aproape convinsi ca  incercarea lor nu are sorti de izbanda, si totusi  in dupaamiaza friguroase de mai  incearca sa aduca la lumina si pilda  pe cei cei reprezinta sau de fapt spiritul lor. Organizat,metodic,indarjit in munca.

Cele  opt perechi  care  deseneaza frumos  pe mica scena loalalta cu privitorii de pe margine   fac mai mult decat  un discurs. Este o mica parte din ceea ce au facut,au adus nemtii aici. Nu  este atmosfera “entuziasta” de la mitingurile obisnuita a  fidelilor unui partid,nu este   dicursul pompos si gol  al candidatului care promite si stie ca raman numai promisiunile,nu este  obisnuitul concert de dupa prin care sunt atrasi cei gura casca(altfel nu ar fi venit!)

Nemtii au ales sa prezinte cu dansurile lor, cu sarbatoarea lor dar o fac tot organizat,metodic.Nimic de mantuiala.Perechile se misca frumos,masinile trec nepasatoare  pe bulevard,o dubita plina de jandarmi parcata  nu departe  “asigura” evenimentul, si ploaia care nu se opreste.     Noua din zece  astfel de evenimente   nu s-ar fi tinut pe  o asemenea vreme. Nemtii de la Brasov sunt tot nemti.Un om un cuvant. Au anuntat  evenimentul si se tin de cuvant.Suntem putini,romanii sunt pe la casele lor sau prin birturi, cu gandul la altele.

Programul lor se rezuma la o fraza esentiala.Suntem nemti  si vom putea aduce aici  prin cuvantul  nostru multe firme germane. c

Care inseamna, intai de toate, locuri de munca.

Cine sa-i auda,cine sa le dea votul? Romanii sunt pe la casele lor sau la petreceri.Nu se dau manele,nu sunt nici solisti care mai mult striga din toti rarunchii “noi suntem romani”,nici stegulete sau mititei.

Noi ne vedem de drum si drumul s-ar putea sa fie fum!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 55 other followers

%d bloggers like this: