O capodopera.”Reconstituirea”-un film de Lucian Pintilie


Nu stiu ce face Lucian Pintilie.Nu stiu daca mai lucreaza.Nu stiu daca Horia Patrascu (autorul scenariului ) mai scrie. Dar stiu ca „Reconstituirea” este cel mai bun film romanesc . Un film  extraordinar,nedatat si pe care il recomand  spre vizionare tuturor romanilor ,oriunde se vor afla.Un film  mare  are  o poveste( primara) ce poate fi scrisa pe o carte postala.De aici incolo, de la aceasta poveste, incepe marele film.Imaginea este semnata de Sergiu Huzum (stiu, nu va spune nimic numele!) dar ar fi meritat sa fie la fel de cunoscut precum operatorul lui Michelangelo Antonioni.Cadrele filmului pot ele insele alcatui o poveste.

Lucian Pintilie „scoate” din George Mihaita si Vladimir Gaitan tot ce au mai bun ca actori   si cei doi nu vor mai reusi niciodata (pina azi !) sa se ridice la valoarea si interpretarea deosebita si bulversanta de acolo.

Pe Emil Botta si George Constantin trebuie sa-i redescoperiti ca mari actori, prea mari pentru memoria noastra meschina, iar Ernest Maftei  a devenit in si cu acest film  personajul hitru  si extrem de natural pe care multi dintre dumneavoastra l-ati descoperit in diverse emisiuni televizate dupa ’90.

Nu in ultimul rind  Ileana Popovici reuseste un rol de o naturalete cuceritoare fara nici o urma de teatralism sau falset, lucru de mirare  in filmul romanesc in general! Este de acolo, din film, din poveste !

L-am vazut pe Lucian Pintilie , alaturi de G. Mihaita si V. Gaitan intr-o seara a anului 1969 la cel mai luxos restaurant din Brasov. Atunci se filma „Reconstituirea „.

Pintilie  era acelasi ca azi, doar barba si parul de culoare saten, ceilalti doi  la fel cum o sa-i vedeti in film!. Plete  si nonsalanta virstei: totul supravegheat  de bagheta nevazuta a lui Pintilie.
De la Pintilie retin privirea ,ochii care sfredeleau aerul in cautarea  sau dezlegarea   unei nevazute dileme, ochii care  cind luminau cind intunecau  fata  aproape impenetrabila a marelui regizor.  Ochii care dadeau viata unui trup altfel firav!Vorbea  aproape continuu, in soapta si cei doi il ascultau   in transa.

Stiam de poveste, de nuvela, stiam ca film-ul  se ” toarna” si am avut atunci senzatia ca asist  pentru citeva momente la  o parte din procesul,de taina, a transfigurarii celor doi tineri actori in doua personaje  reale si ireale care ar fi trebuit sa marcheze generatia ce  se invirtea atunci in jurul a 20 de ani : Ripu si Vuica!

Filmul a fost oprit  de la difuzare imediat ce a fost finalizat , a rulat totusi pe ecrane doar o saptamina in primavara anului 1971,fara lansare, fara presa, intr-un total si impus anonimat , la cinematografe  de cartier.A ajuns pe ecrane si la presiunea formidabila a unui grup de scriitori,( „Romania Literara” a fost porta-vocea lor) dupa care a stat  interzis pina in anul 1990!

Vedeti (revedeti!) scena finala: meciul s-a terminat, lumea iese   nepasatoare si vesela de pe stadion,rontaind seminte si comentind rezultatul.  Linga sirul de oameni ce se scurg fara griji catre casele lor, un tinar moare. Luati aminte la comentariile gloatei( la planurile generale si prim-planu-urile de mare arta!)si  veti avea surpriza si mihnirea sa descoperiti ca nimic nu s-a schimbat pina in anul  de gratie 2010!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s