Texte despre Brasov(III)- Hotelul Aro-Palace,de la Serbanica la prezent

Hotelul Aro-Palace a fost candva cea mai inalta cladire a Brasovului.Cu mezanin si cele opt etaje plus piscina de pe acoperis    cladirea placata in exterior cu o caramida de culoare galbena, era un reper din toate colturile orasului. Hotelul a fost inaugurat in 1939(Aro=AsigurareaRomaneasca) si la acea vreme orasul era inca strans  in chinga  dealurilor si muntilor din jur. Dezvoltarea si modernizarea s-a facut la inceputul anilor’60. Aripa noua la acelasi regim de inaltime a fost data in functiune  in 1963  si a fost ridicata pe locul celei mai frumoase biserici reformate din Brasov. Biserica a fost demolata si reconstruita la cateva sute de metrii departare la marginea parcului liceului Saguna.

Constructia noua  simpla si chiar comuna nu are nimic din grandoarea celei vechi. Podoabele din vechea biserica s-au  pastrat si  sunt in locasul nou. Urme ale  fundatilor vechiului locas  s-au descoperit recent cu prilejul sapaturilor pentru noua piscina acoperita a complexului.

Demolarea bisericii reformate si modernizarea complexului  s-au facut cand la conducere  s-a aflat unul dintre cei mai  meseriasi  conducatori in   turism si alimentatie publica( cum se spunea  atunci!).Celebrul director Serban Andreescu. Cunoscut si devenit legenda sub numele de Serbanica. Mic de statura, rotofei si parul lins pe spate,emanand o imensa energie sub o figura de calugar iesit la pensie, Serbanica era  un self-made man cum zic americanii. A plecat de jos de la picolo si a ajuns directorul unuia din cele mai importante complexe de turism ale vremii.

Se spune ca ar fi fost prieten cu Gheorghiu-Dej. Poate asa se explica rapida demolare a bisericii si fondurile  generoase avute la dispozitie pentru modernizare. Meritul lui Serbanica a fost ca la partea de  modernizari si constructii a apelat la cei mai buni arhitecti din oras, ca a dorit  un hotel multifunctional si dotat la nivelul cel mai inalt al epocii. Investitiile de atunci raman si azi moderne. Barul de noapte,sala de spectacol dar si loc de consumatie  asezat  in panta si la subsol cu scena mobila este un loc  celebru si folosit pana si in ziua de azi  cu prilejul manifestarilor Cerbului de Aur. La Aro am vazut in acei ani prima usa batanta  apoi prima usa care se deschidea automat (era un mecanism cu parghii, nu aparuse celulele fotoelectrice). In cadrul complexului a fost infiintat un local popular   unde halba se lua de la automat  la fel ca si anumite feluri de mancare.Si peste toate Serbanica a impus complexului Aro o tinuta . Eleganta,seriozitate,meserie invatata prin exercitiu intens la locul de munca, staif.

Un fost angajat al restaurantului imi povestea ca in fiecare dimineata lucratorii restaurantului se aliniau (de la seful de sala la ultimul picolo) si directorul le facea inspectia. Trecere pe la fiecare si efectiv le mirosea hainele  si  corpul ca sa se convinga ca sunt curati,ca pot sa serveasca intr-un local precum Aro. Nu mai  amintesc de obligativitatea barbieritului si tunsului.A fost cred o scoala  Serbanica privind turismul  si bucataria si tot ce tine de un local mare acolo la Aro.

Toate astea pe langa celelte reguli de  comportare cu un client. Serbanica a murit nu mult timp dupa  ce s-a dat in functiune aripa noua si noul hol a complexului. Faima restaurantului si a hotelului s-a pastrat multa vreme.Complexul Aro a trait mult timp din osanza lasata de Serbanica Era un complex de patru stele ,mai erau alte doua sau trei in tara si stelele  de clasificare erau  adevarate si nu cumparate de la piata  asa cum se petrece azi cu localurile de la noi.

Dupa ’90 localul a incercat sa se mentina, erau alte vremuri, se simtea lipsa unui el lider maximo precum Serbanica…..

Hotelul a trecut printr-o alta etapa de modernizare acum cativa ani, holul a fost largit, s-au mai adauga sali de restautant dar a fost inchisa si incorporata  in cladire celebra gradina terasa din interior marginita  pe patru laturi de zidurile complexului.

Modernizarea are un aer  putin vetust, putin temator, cel care a gandit-o a fost mereu parca cu ochii la  bugetul alocat.Nu avem de a face cu trainica modernizare din anii ’60  a lui Serbanica care sa reziste peste  ani… Poate ca Aro ar fi meritata asa ceva.

A aparut piscina acoperita  peste care s-a refacut ingenios vechea zona verde  din fata aripii noi, piscina  in aer liber de pe cladirea veche  nu mai este deschisa, celebrul”acvariu” o cofetarie  renumita in anii 60-70 este inchiriata  pe la diversi, dela banci la jocuri de noroc.”Acvariul”  era parte din Aro, un spatiu  vitrat la extrem. Din afara  puteai admira in voie  frumoasele fete ce-si faceau veacul acolo. La „Acavriu”   se putea asculta Beatles si alte formatii care au lasat o dara de lumina in muzica rock.Avea un tonomat de unde selectai discul (single)preferat.

Peste toate si cu toate acestea Aro ramane un loc  atins de istorie  cu o istorie  proprie sau  a fiecaruia dintre  noi care  a trecut pe acolo  fie numai ca si client.