TRU adica Traian Ungureanu este un ziarist foarte bun. Acum europarlamentar.Cei mai maturi isi aduc aminte de excelentele articole despre sport din „Viata Studenteasca”. Apoi de prezenta lui la microfonul BBC emisiunea in limba romana si de plecarea de acolo cam in coada de peste(pentru post).
Apoi de cartile tiparite aici in tara la Humanitas,eseuri scrise stralucit cu a caror idei poti sa nu sa fi de acord. Cei mai multi si-l amintesc din campania electorala ultima de la prezidentiale unde a fost unul din consilierii lui Traian Basescu. TRU s-a inhamat la o directie . Are o optiune si scrie din perspectiva acestei optiuni. Judecata lui privind starea presei este onesta si lucida!
Costi Rogozanu mai tanarul lui confrate, coordoneaza editorial platforma de comentarii VOX PUBLICA.Platforma apartine de grupul Realitatea. A facut parte din grupul tinerilor ce acum aproape zece ani au incercat o ambuscada care sa le permita ” intrarea” in cultura si literatura romana. Scriind altfel despre Eminescu. Nu pentru ca Eminescu ar fi un subiect tabu au deranjat acei tineri ci pentru ca punctele lor de vedere erau fortate si manate numai de dorinta de a face „scandal”.
Apoi l-am gasit sub mantaua lui Nistorescu,la „Evenimentul Zilei” din perioada de varf calitativ (ma refer la anii 20001-2004) scriind mici cronichete pe marginea emisiunilor de la televiziuni. Aici l-am remarcat. Pe spatii mici,temperat probabil de alura conducatorului de ziar, Rogozanu reusea sa le foloseasca la maxim, aducand idei si puncte de vedere interesante.
Intre timp l-am urmarit in activitatea de cronicar literar si nu pot decat sa ma bucur ca l-am citit comentand carti ale generatiei tinere.
Ajuns la Vox Publica via „Cotidianul” dupa sosirea acolo a lui Nistorescu, Rogozanu se descopera dintr-o data om de stanga.
Totul incepe sa-i miroase. Stanga(ca sa fim intelesi) cam la nivelul la care faceau stanga sau erau de stanga tinerii imberbi ai Parisului luminat de la 1968. Adica fantezist , idealist, rupti de realitate. De la stanga in raspar privind literatura si cultura, Rogozanu ajunge un dialectic critic al societatii, al crizei, al masurilor economice etc.
Trecerea este cam brusca, una este sa-l citesti si comentezi pe Ionut Chiva (un prozator al anilor 2000) si alta este sa discuti despre TVA, impozitarea drepturilor de autor etc. Chestii oricum mai specioase si care nu se lasa cu una cu doua descifrate. Pozitia lui Rogozanu mi se pare pozitia unui ziarist care scrie la curtea unui rege si nu poate uita de acest rege….
Si unul si celalat sunt preocupati de soarta presei de la noi. TRU se preocupa de starea in care a ajuns presa. Rogozanu zice ca este bine, asa ca el isi face datoria si nu-l cenzureaza nimeni….
Mai jos textele celor doi spre citire.
TRU:
1.Există sau nu, în România, „campanii media la comandă”?Răspunsul nu e convenabil. Da, campaniile media la comandă există şi, mai mult, sînt motorul principal al unei presei care funcţionează, de fapt, ca partid mediatic.
2.Ideea după care trusturi media şi ziarişti plătiţi de proprietari privaţi reprezintă în mod necesar interesele sectorului privat şi ale societăţii e, în România, ridicolă. Marii proprietari de trusturi nu sînt oameni de afaceri privaţi ci o elită parazitară care depinde de contracte sau scutiri acordate de stat şi are, prin urmare o nevoie vitală de decizie politica favorabile..
3.Cred că ziariştii ar trebui obligaţi prin lege să îşi declare veniturile. Argumentul după care ziariştii din trusturile „private” nu pot fi obligaţi la aşa ceva, pentru că nu sînt plătiţi din bani publici e abject. Mai întîi, pentru că ziariştii „privaţi” se ocupă de chestiuni publice, educă opinia publică şi au autoritate morală publică. Apoi, pentru că banii care îngraşă salarii de la 10000 de euro în sus, sînt bani furaţi de patronii privaţi din fonduri sau alte surse de venit publice.
4.Un grupuscul anonim sau ignorat de ziarişti continuă să lucreze onest şi tot mai izolat în România. Aşa ceva e posibil, însă, numai în condiţii de mare presiune şi sub ameninţarea sărăciei. Marile trusturi care se tem de persecuţia dictatorială a statului nu admit asemenea ziarişti şi au făcut tot ce trebuia pentru a elimina supravieţuitorii. Cei mai mulţi strigă în van, au un public de nişă, se zbat în cotloane de internet sau se irosesc în presa de provinice.
5.Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire.
6.Presa românească nu e ameninţată de statul condus de Preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un Guvern şi de un Preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e ameninţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru.
COSTI ROGOZANU
1.Au fost şi susţinători isterici ai lui Băsescu (mulţi dintre ei plătiţi acum direct sau indirect – adică din bani publici – de PDL) şi ambele tabere au reuşit să arunce adevărata critică în derizoriu.
2.Ziariştii trebuie să-şi declare averile – faci glume? dar îţi donez pe loc şi fac şi publică “averea mea”, Traian. Asta e problema? Şi în tabăra mogulilor, şi în tabăra puterii problema e aceeaşi: au fost plătiţi oameni să fie isterici, să nu mai fie ziarişti. Dar au rămas, cum spui, prin colţuri, oameni care şi-au făcut treaba şi atît. Ăia nu vor nici apărare, nici ajutor, vor să fie lăsaţi dracului în pace – or, principala preocupare a taberei TRU e să-mi repete insistent ca indiferent ce faci in presa romaneasca e aproape imoral, daca nu jegos de-a dreptul. Si nu e asa – anul acesta presa a lovit corect si greu un guvern sufocat de clientelism si de propria-i nesimtire.
3.TRU nu vorbeste ca un europarlamentar – vorbeste ca un pamfletar –.
4.Nu vreau decit sa stii ca nu-ti faci deloc treaba in calitatea de europarlamentar si de fost jurnalist. Ca n-ai mai ridicat o problema noua si stringenta de ani de zile, ca nu te-am auzit cu o singura problematizare incomoda, ca nu inteleg de ce ma iei cu tonuri de ecleziast cind nu faci decit sa-ti justifici jenant o uriasa sinecura.
5.Avem deja o falangă de “dreptaci furioşi” vopsiţi cu diverse conservatorisme, şi toţi, măreţi credincioşi în antreprenoriat, privatizare totală etc, plătiţi din bani publici…
6.Dupa scoala SRS/Chirieac, de complicititati cu politicieni, rasplata politica, tot ce ati facut voi, TRU &co n-a fost decit sa certificati o noua forma de distrugere a jurnalismului prin parvenitism politic. Aţi opus o şcoală imorală de jurnalism unei alte şcoli imorale.
7.Astept macar bunul simt de a vorbi cu maximum de respect despre aia ramasi intre fronturi – respect, nu vorbe precum “saracii de ei”.
Sa precizez ca pozitia lui TRU este un raspuns la o interpelare a mai multor euro-parlamentari (intre care si a noastra Renate Weber) care cere Comisiei Europene să treacă la acţiune în apărarea libertăţii ameninţate a presei( Renate Weber denunţă menţionarea campaniilor media „la comadnă” în Strategia Naţională de Apărare a CSAT).
Pozitia lui Rogozanu ati citit-o. Este a unui tanar cel putin derutat intre ambitiile firesti ale tineretii si grija de a nu gresi…(fata de cine ?)
Pozitia lui TRU este o optiune fata de un inceput de proiect(poticnit, care nu merge cum trebuie)imbratisat de presedintele Basescu si de o parte a societatii,pozitia lui Rogozanu o optiune fata de un stapan!(desi nu o recunoaste).
Ioanavram's Blog 