AURELIU MANEA. Unul din cei mai mari regizori romani de teatru.Unii spun ca este cel mai mare. Dar si un… mare necunoscut!

Am ezitat mult pana sa scriu  despre Aureliu Manea.

Cand am inceput acest blog am adus,  din primele texte, un tribut  personalitatilor culturale sau operelor care le consideram  peste medie si care mi-au insotit  si marcat evolutia evolutia.

De Aureliu Manea am tot ezitat sa scriu. Nu  o fac nici acum  pe deplin  hotarat. Nu stiu daca  pe marele regizor   il mai  intereseaza astfel de randuri . Nu am pretentia la asa ceva! Sunt multumit daca dumneavoastra  veti afla de Aureliu Manea si  si-i veti citi, cei  direct interesati de arta spectacolulu,  cele trei carti:Energiile spectacolului, Spectacole imaginare, Confesiuni.

Nascut in 1945  Aureliu Manea  este din aceeasi generatie cu Andrei Serban. Viata si soarta a facut ca Andrei Serban sa poata sa plece din Romania  si sa se afirme ca un regizor de calibru in lumea mondiala a teatrului.

Aureliu Manea n-a avut sansa lui Andrei Serban. Manea  a ramas aici si a montat pana in 1991 zeci de spectacole de teatru  in special la teatre mai mici dar si nationale din tara si niciodata in Bucuresti.

Cu deosebire   se remarca  montarile lui de la Timisoara,Cluj si Turda. Da,la Turda intr-un teatru mic  Manea a facut mari spectacole….

Debutul lui  a fost  extraordinar. „Anotimpurile” de Wesker cu Ovidiu Iuliu Moldovan  si Florina Cercel la Teatrul National din Timisoara. Cine a vazut acel spectacol  a simtit geniul si”nebunia” lui Manea. Am vazut teatrul cu alti ochi si alta minte dupa ce  am „trait” spectacolele puse in scena de Manea.

Este considerat unul din cei ce   care a reformat arta teatrala si a influentat covarsitor modul cum se face teatru si cum se intelege teatrul la noi….

Din pacate  trebuie sa ne multumim doar cu biete cuvinte. Nu stiu ca vreunul din spectacolule lui sa fi fost inregistrate pe pelicula. Daca este asa astept ca  TVR sa incerce sa  le difuzeze.

Bolnav,Manea s-a retras din lumea teatrului in 1992 si vietuieste la un sanatoriu din judetul Alba. In general lumea, cei ce-l cunosc, respecta suferinta marelui regizor si nu vorbesc despre  ea.

In 1994  a avut o scurta iesire publica cand la Gala UNITER i-a fost inmanat premiul pentru intreaga activitate. Un om de statura mica,plesuv, cu barba neagra si deasa  altfel bine construit  s-a ridicat de pe fotoliu in aplauzele delirante ale salii  s-a dus pe scena cu miscari sacadate si teleghidate  a luat premiul de la Caramitru a spus multumesc si s-a reintors la locul lui.

Nu doresc sa insist asupra suferintei, scriu despre Manea  cu deznadejdea ca   este  un necunoscut  ca nu-i este recunoscut geniul decat in mici  adunari ale confratilor  din teatru si  ca nu este adus periodic dar sistematic in atentia lumii  culturale si mai ales teatrale.Pentru cat  a insemnat Manea  teatrul romanesc  acesta ar trebui sa-l  aiba viu prin  tot felul de manifestari  anuale,spectacolele lui sa se studieze in institutele de teatru etc, etc..

Cateva incercari au fost in ultimii cinci ani.

La Cluj  Justin Ceuca  a publicat o carte:”Aureliu Manea-eseu despre un regizor”

Doua  filme documentare:„Lumina din jurul trupului”, realizat de Gheorghe Preda  si „Despre teatru, dragoste de om şi sălbăticie” realizat de Cătălin Ştefănescu

Un alt volum : „El, vizionarul” – culegere de texte, interviuri şi mărturii despre regizor îngrijit de Florica Ichim.

Este ceva dar prea putin.

Este socotit un geniu de cei  din bransa.

Catalina Buzoianu-regizor: „este singurul regizor din ţara noastră a cărui artă s-a convertit în mitologie”

Marina Constantinescu-critic teatral:„…Atunci am priceput că cercul se închide. Înăuntrul lui se găseşte Aureliu Manea. De curînd, un prieten a trezit întrebări amorţite în mine. De ce se vorbeşte despre Manea ca despre o legendă? De ce tinerii nu au habar, aproape deloc, despre el? De ce este unic? De ce, genial fiind, nu a fost niciodată invitat să monteze la Bucureşti?”