15 Noiembrie 1987.23 ani!


Se implinesc  23 de ani de la manifestatia  muncitorilor de la fosta  Intreprindere de Autocamioane din Brasov (actual Roman SA).

Intamplarea face ca acum   sa fie  o vreme parca  de inceput de toamna cu un soare destul de bland,  exact ca atunci. Cu diferenta ca ziua de 15 a picat intr-o duminica  si era  zi de alegeri. Sau scris multe despre aceasta miscare accentuandu-se caracterul ei anticomunist.

In cele ce urmeaza  o marturie.

Se lucra in acea duminica,oameni putini dar mai peste tot in sectiile marii uzine. Plata salariului era intarziata de cateva zile  care   in plus era si diminuat pentru nerealizarea planului. Cadrul general in tara era:fara caldura  si apa calda, alimentarele goale,benzina pe ratie,doua ore tv,etc,etc. Nemultumirile erau in toi si le spunea fiecare in barba. Mamaliga nu vroia sa explodeze. O mana de oameni de la o sectie  se strang si fac scandal pe tema  neplatii salariului. Seful unitatii nu reuseste sa-i potoleasca, nici nu avea argumente solide. Directorii  chemati au  pus diminuarile pe seama  planului nerealizat fara explicatii credibile pentru intarziere.

Nervozitatea si furia oamenilor  creste, ceva acte de „violenta”   asupra utliajelor mai cu seama  si nicidecum oamenilor. Sunt putini  si incearca intr-un mars pe la celelalte sectii sa adune cat mai multi la necazul lor care era si al celorlalti.

Trec ca un „uragan” prin sectii.   Unii li se alatura, altii se ascund si intr-un final ies pe poarta uzinei si de aici pe Calea Bucurestiului  catre centru. Nu multi. Ceva peste doua sute de oameni. Incet incet li se alatura trecatori,colegi din uzina care nu erau la serviciu in acea zi. Coloana ia forma la fel si lozincile. Se striga impotriva  lui Ceausescu  si impotriva comunismului.

De la manifestarea  cumva anarhica din uzina la  cateva lozinci  si un mars  organizat. „Veniti cu noi” . Indemnul  se adresa celor din balcoanele si de la ferestrele  blocurilor  care  priveau uimiti, neincrezatori  ciudata manifestatie.

La sediul Comitetului Judetean de Partid(actuala Prefectura,CJ, etc)  au ajuns cateva sute. Adunati  pe iarba  micului parc din fata si pe breteaua  ce face legatura  prin fata cladirii cu bulevardul si  strada  perpendiculara.

Continua sa strige  lozinci si  sa arunce cu piulite sau bile de rulmenti in geamurile cladirii. Geamuri care cad unul dupa altul cu zgomot pe asfalt.

La un moment dat  cativa  intra in cladire. Dupa ceva vreme  prin geamurile sparte  sunt azvarlite in strada  roti de cascaval, rude de salam, sticle de pepsi,vrafuri de hartii.  Activistii pregatisera o „gustare” pentru cei ce lucrau la  alegeri, sectii de vot,etc. Cascavalul  si salamul zburau ireal in  amaiza zilei urmate de tablourile cu Ceausescu.  I se da foc   unui tablou al „tovarasului” care arde ca o torta. Incet incet  grupul de cateva sute de oameni masati acolo este inconjurat de fortele de ordine. Soldati echipati cu scuturi si casti, ofiteri  agitati, in preajma dube  cu gratii la  ochiurile de geam.

In jur pe trotarele de vis- a- vis  multi gura casca care veneau vedeau si plecau.  Se tineau departe de  grup. Erau la plimbare. Multi ofiteri de securitate in civil printre trecatori. De undeva  din cladirile din jur se filma.

La un semn a urmat interventia trupelor. Cei prinsi au fost urcati in dube altii au scapat   cu fuga. Breteaua era plina de resturi de mancare,tablouri sfasiate sau arse, hartii.

Manifestantii au disparut ca prin „farmec ” si nu peste mult timp au aparut masinile de pompieri cu tulumbele lor nesfarsite care au spalat   si curatat asfaltul. Probabil nu trecuse decat o ora, o ora jumate dupa miezul zilei. La vedere, la prima vedere  asta a fost tot. Cei ce se plimbau  prin centrul orasului s-au retras la casele lor. Seara butonau  radioul in cautarea reactiilor din afara.

In marea uzina activitatea trebuia sa continue si la schimbul doi si trei.

S-a  cerut prezenta  peste tot  ca o prima incercare  de triere a celor ce au fost la manifestatie.

Zvonurile circulau cu repeziciune de la apocalipsa la cele linistitoare.  N-a mai fost  activitate la schimbul doi. In schimb uzina era intesata de „organe”. Represiunea lua forme  variate. De la retinerea  manifestantilor pana la amenintari   catre cei ramasi pe platforma.Amenintare a  sefilor de orice grad sa-si tina oamenii stransi si  „ghidati” pe lucru.  Era frica  de extindere a manifestatiei,  de posibila explozie a mamaligii.

Oamenii au ramas in hale  la locurile lor  si la schimbul trei. Nu au lucrat,erau agitati, nu stiau mare lucru de  soarta  celor retinuti.

Cu greu  au fost potoliti. Sefii cei mici erau chemati la raport  de organele de securitate din ora in ora. Care organe  erau interesati de starea oamenilor. „Potoliti-i voi pentru ca altfel venim noi si este de rau”. Generalul Macri preluase  controlul asupra situatiei din uzina, un control  aparent   discret dar foarte eficient. Erau destui care   informau si te trezeai chemat sa dai seama pentru oamenii  din subordine ce nu voiau sa lucreze.

Noapte  a spaimei, a fricii, a deznadejdii ca maine te vei trezi  expulzat in cine stie ce colt de tara sau inapoi in Moldova.

In fata  sediului Judeteanei de Partid   asteptau linistite  in acea noapte cateva tanchete si evident trupe.

A urmat procesul  celor retinuti, condamnarile si deportarile. Telegramele  catre Ceausescu din care sa rezulte ca tot colectivul uzinei  s-a mobilizat si scoate productii record si mai ales condamna cele intamplate.

A urmat  schimbarea   sefilor de rangul doi, atmosfera de cazarma, frica  imprastiata in sufletele  oamenilor ce lucrau  acolo. Frica ce avea sa ramana mult timp ascunsa acolo in suflet si minte.

Peste doi ani  in seara zilei de 21 decembrie ’89  o coloana de manifestanti a venit la portile uzinei. Aveau lumanari in mani, pareau toti tineri si frumosi,erau pasnici,  s-au asezat in genunchi si strigau „Timisoara”,”Timisoara”. Au ajuns la  plecarea  schimbului doi si intrarea in schimbul trei. Sperau  sa li se alature muncitorii.

Spaima represiunii din  15 noiembrie ’87  era inca in sufletul si mintea oamenilor  si    putini  au fost cei ce au marsat.

Abia in dimineta zilei  de 22 decembrie cei zece mii de oameni  de la schimbul unu  nu au mai intrat in  uzina.S-au adunat pe platoul din fata si au mers catre acelasi sediu  al Judetenei de Partid. Dar asta este deja o alta poveste.

15 gânduri despre “15 Noiembrie 1987.23 ani!

  1. Salut Aga,
    Mai mai, am urmat adresa asa, vazand numele pe HotNews, pai parca a fost pe acolo, el o fi? si bingo,in poza batranul si vad ca mereu tanarul Aga.
    Bravo, ma bucur ca te-am vazut in poza, acum incep si sa citesc.
    te pup,
    Radu

    Apreciază

  2. Astfel de marturisiri sunt necesare. Trăiam departe de cele întîmplate la Braşov pe vremea aceea, dar o întîmplare cutremurătoare m-a marcat atunci. Ascultam lîngă geam, cu radioul dat încet , cu urechea lipita de difuzor, ce se relata la Europa liberă despre „revolta muncitorilor din Braşov”. Înţelegeţi de ce stăteam cu urechea lipită şi radioul dat încet. Zidurile aveau şi pe atunci urechi. Şi deodată am auzit un zgomot puternic afară, dincolo de geamul blocului. Am dat radioul încet şi am ascultat să desluşesc în afară, ce era cu acea bufnitură. N-am mai auzit o vreme nimic şi, am continuat ascultatul ştirilor din vest. Ce se întîmplase afară? Vecinul de deasupra, de la etajul 2 (nuştiu ce fel de boală avea), a confundat geamul cu uşa şi s-a trezit jos. Pentru că nu l-a auzit nimeni în noaptea aceea, decât într-un târziu, datorită zvârcolirilor sale a rămas paralizat până la moarte, 6 – 7 ani după acea întâmplare. Evenimentele nedorite dar cutremurătoare de la Braşov, făcea tocmai în Buzău, alte victime… E trist! Şi de atunci încoace, trăim în ţara în care ne-am rătăcit cu toţii.

    Apreciază

    • @tudor cicu: evenimentele de la Brasov au avut urmari in timp.Nu mai departe decat deportarea participantilor la miscarea de protest dar alaturi de ei si a conducatorilor pana la rang de sef de sectie(despre care se scrie si se spune mai putin….). Conducatori scosi vinovati de aparat ca n-au stiut sa-si tina oamenii….Pe plan local a ramas intepenita frica si „entuziasmul colectivului de oamneni ai muncii” care „am montat” in zilele urmatoare cate 75 autocmanioane /zi ,cifra impresionanta in conditiile tehnice/aprovizionare(am oroare de cuvantul logistica introdus de multinationalele care fac/ vand tot felul de nimicuri pe la noi) ce le aveam…. Spre satisfactia celor aflati imediat sub Conducator,care au pus la cale totul si au putut sa raporteze mobilizarea aceluiasi „colectiv” fata de cele intamplate datorita ” catorva elemente dusmanoase”.
      Marea platforma era acoperita cu un desant zdavan de forte de securitate si era greu sa mergi mai departe cand nu stii cine te ( mai) urmareste…..
      Cat despre prezent n-avem decat doua alternative:(1) sa-l ascultam pe regretatul Vali Sterian(vino Doamne sa vezi ce a mai ramas…) sau (2) sa devenim in sfarsit o natie constienta ca prin munca,inteligenta(nemanipulata de oficine televizate) si…. vot se pot face multe…..

      Apreciază

  3. Înclin să sper în pct. 2, numai că, sondând naţiunea, tare mă tem că am rămas la pct. 1
    P.S. Citeam câte ceva despre acele evenimente de la Braşov, prin blogul Mirelei Roznoveanu (din Canada, acum) şi o văzusem la balconul de la Braşov, pe atunci… Nu ştiu cât e de adevărat asta, dar i-am purtat respect pentru anul 1972, când m-a debutat în Tomis.
    P.P.S. În seara aceea (la care am făcut referire), dacă nu se difuza la E.L. acele evenimente, poate aş fi sărit repede în ajutorul vecinului meu şi poate, în lunga lui zvîrcolire, nu şi-ar fi deplasat coloana, rămânând paralizat pînă la moarte.

    Apreciază

    • @tudor cicu:(1) tragica intamplarea povestita(despre vecinul dvs) din ziua- seara de 15.11.87….. A fost o zi splendida de toamna,vad si acum zona de la Prefectura marginita de alei pietonale(catre parc) pline de plimbareti care priveau ca la teatru sau pur si simplu speriati de ce vad,cei cateva sute din fata Prefecturii imbracati in salopete si /sau halate si peste ele pufoaica,noi cei cativa adusi cu forta sa „calmam”oamenii(de fapt subordonatii nostri) stand deoparte si privind de la cativa metrii adunarea(la randul nostru atent supravegheati de securisti in civil care discutau lejer si provocator,etc,etc)…Textul de pe blog este o sinteza „alba’ a celor intamplate atunci….
      (2) Nu stiu legatura Mirelei Roznovanu cu evenimentele… Nucleul celor implicati efectiv in miscare a fost alcatuit din muncitori de inalta calificare de la o sectie de matrite.
      (3) dupa’90 evenimentele si miscarea au fost acaparate de politic(parte) si n-am mai fost interesat…Dincolo de acestea notez un scriitor remarcabil care a facut multe pentru cunoasterea adevarului despre miscarea din 15.11.87:Vasile Gogea
      (4) va felicit pentru cartea despre poezia lui Liviu Ioan Stoiciu

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s