Mucenicii au refuzat sa se inchine idolilor.Sa renunte la crestinism.Au fost intemnitati ,batuti si, ca suprema incercare condamnati la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei.Minunea a facut ca peste noapte apa lacului s-a incalzit si patruzeci de cununi stralucitoare au pogorat asupra lor. Au fost scosi vii din lac,li s-a zdrobit fluierele picioarelor si lasati sa moara.
Martirajul,jertfa lor este egala cu daruirea totala lui Hristos.
Asa suna povestea celor 40 de mucenici auzita demult de la bunica noastra.Ne povestea timp in care pregatea mucenicii, acei colaci speciali in forma de opt presarati pe deasupra cu multa nuca si insiropati la fel de bine.Povestea trecea pe langa noi,gandul era la mucenicii din coca, pe care-i asteptam la gura cuptorului.Nu primeam vin,sangele celor morti si niciodata nu am baut 40 de pahare de vin. Am mancat mucenici atunci. Ne gandim acum la jertfa pilduitoare a celor 40. Toate se amesteca,toate pana la urma se decanteaza.Si se despart. De la obicei la constiinta jertfei si a ne-cedarii… Pana la capat. Cuvinte frumoase.Cine mai are azi nevoie de cuvinte frumoase?
Cine mai ia aminte la pilde?
Totul se amesteca in viteza,in alt ritm, unde cele spirituale nu-si mai gasesc locul….Materialul,concretul,pragmaticul ne piseaza zi dupa zi inlaturandu-ne de la altele.La fel de necesare.
Ioanavram's Blog 