Cristian Tudor Popescu.Analiza SWOT

Cristian Tudor Popescu face azi figura aparte printre jurnalisti.S-ar spune ca este un „clasic”in viata si o parte a mediei asa il si considera.Jurnalistul este destul de prezent pe ecranele televizoarelor  fie in postura de comentator al feluritelor intamplari de viata si politica din Romania fie in cea de mare cunoscator si iubitor de film.Marturisesc ca il prefer pe Cristian Tudor Popescu in  calitatea lui de  mare cunoscator   de filme, in calitatea  de prozator  bun si mai putin in cea de comentator.

Jurnalistul de la „Gandul” este un om  de formatie  tehnica si inca de varf( a absolvit Faculatea de Automatica) si de aceea prefer  sa     fac  analiza  mea utilizand o „metoda” larg folosita in cele  industrialo-economice.

(1) Puncte tari

– profesia de baza -cea de inginer-  a lasat urme  benefice in  modul de  abordare a meseriei de jurnalist.CTP  stie meserie, n-a invatat-o la vreo facultate de jurnalism de dupa ’90 sau la defuncta „Stefan Gheorghiu” ci  prin munca asidua  si lucrul intens,chinuitor, dramatic  la formarea  „propriului eu” A lucrat intens la el!

– mare pasionat de cinema si mare cunoscator al domeniului  CTP are  o scara de valori coerenta  de bun simt ,bun gust… Un film recomandat  de el este  de cele mai multe ori o garantie… Este mai degraba scriitor de cinema, povestitor de cinem in stilul  deja celebru -azi uitat- a lui D.I Suchianu….. Unui om care considera de treizeci de ani incoace  Siberiada(a lui Andrei Koncealovsky)drept cea mai mare realizare cinematografica trebuie sa-i dai crezare si sa te bizui pe recomandarile  sale.

-fibra de reporter autentic.CTP ar fi, daca s-ar fi luat in serios, unul din bunii si rarii reproteri ai literaturii noastre.L-a absorbit  comentariul mai ale spre teme politice.La fel ca pe un alt mare reporter, Cornel Nistorescu. Unul din textele memorabile si care mi l-a relevat ca jurnalist este un reportaj din ’90  despre si cu Basarabia (Cahul,Leonida Lari,Vieru si alte  emotii datorate trecerii peste podul cu flori…) Reportajul nu se mai poarta la noi din motive care-mi scapa….,se poarta si se citeste „datul cu parerea”.

– taria de a nu face compromisuri in scris  in  deceniul ultim al ceausismului.Cand pentru multi  de  aceeasi  varsta era simplu sa apari  tiparit cu oarecare  larghete a condeiului catre cele ideologice.Un om care a scris din pasiune literatura SF ( probabil si )pentru a se feri de compromisuri  cu scrisul.De aceea stangaciile si miopia  anilor de debut in ce priveste unghiul de  vedere al  starii Romaniei  si a  sprijinirii regimului Iliescu par cel putin ciudate.

-capacitate de analiza si sinteza.

-initiativa si curaj managerial.”Meserie”  pentru risc.Vezi plecarea „in corpore” a aproape intregii redactii de la „Adevarul” si infintarea  ziarului Gandul a carei autor moral a fost! disparitia  editiei tiparite a  ziarului „Gandul” nu cred ca are de-a face cu efortul remarcabil a lui CTP de a face un ziar de calitate.

(2)Puncte slabe

– nevoia de a se simti si poza(uneori) in GURU al natiunii.

-provocator si patimas  cu subiectele.Incearca si uneori reuseste sa transfere asupra  lor toata ura si pasiunea de care este capabil.Toata  astea conduc la o prea mare apropiere de subiect si rezultatul este involburat si oarecum neclar,  negrul este prea negru si albul lipseste  sau este difuz.

-nevoia de a fi pamfletar desi nu are   organ pentru acest gen.Prea  intunecat si  scortos prea  da mereu senzatia ca foreaza la mare adancime, ca lucreaza numai cu cele abisale….

-un anume narcisism intelectual sprijinit si construit pe o  imagine tenebroasa de justitiar care taie si spanzura,imagine confectionata,banui in spatele ei  un om cald  si atent la  „durerile” lumii.

-capacitate redusa de a forma cu adevarat o echipa. Cele doua  mari „scapari” numite Bogdan Chireac si Adrian Ursu.

(3)Oportunitati

– fibra autentica de scriitor  in stare sa prinda  in pagini imagini extraordinare.

– carti(roman sau nuvela) in care sa puna in valoare talentul de prozator pana acum  prea  portionat  si strangulat in favoarea gazetarului.

-un roman al generatiei  care se invarte azi la 50 de ani.Prea intoxicata  in tinerete de  ceausismul  ajuns in ultima faza, prea  slaba fata cu provocarile „noii democratii”  de dupa ’90.

(4) Amenintari

-gazetarul(jurnalistul) sa „omoare ” prozatorul de forta care este totusi CTP.

-o miopie   absolut neasteptata in ce priveste dreapta cale printre obstacolele acestei lumi.De la „girul” dat  invaziei minierilor la Bucuresti (alaturi) de alti  ziaristi de la „Adevarul” la  pendularea absolut  dezarmanta intre un stangism poate necesar si   scortosenia capitalismului  corect politic.

-cantonarea in „obsesii”  nascute artificial:”Basescu in toate  si-n tot”;”Basescu raul numit si nenumit”.