Baia Baciului -Slanic Prahova.O destinatie de vara cu bune si rele.

Duminica am fost la Baia Baciului -Slanic Prahova. Am ajuns abia pe la zece jumatate, ca romanii. Nemtii,in locul nostru,erau acolo  la ora 8 la deschidere.Locul era plin.Intai in jurul „baii”,unde cu greu am mai gasit un loc unde sa ne asezam  … Nu mai erau locuri pe sezlonguri,nu mai erau locuri la mesele cu banci rasfirate pe pantele  din jur. Nu mai era loc nici pe petecele de iarba ramase. Cu chiu cu vai ne-am adapostit la o margine,sub un  copac  si cateva pete de iarba in jur dar aproape de apa.Apoi probleme cu parcarea.Sunt cam o suta de locuri in parcarea  baii.Restul si au fost sute de masini ,erau intinse pe  strazile in panta din jur intr-o inghesuiala ce nu lasa loc  nici unui ac si …prin curtile caselor din jur. Si astea burdusite exemplar.  15 lei ziua de parcare in curtea omului. Intarziatii-si au fost multi- au apelat la aceasta modalitate spre bucuria  proprietarilor.

Apa  destul de calda   si sarata. Salinitatea te mentine la suprafata apei indiferent  de  miscari . Ca sa poti inainta prin apa trebuie sa-ti mentii corpul aproape la verticala (de fapt sub un anume unghi) fie sa   ” aplici”  in forta stilul   liber. Baia este intr-o vale  si provine  acumularii de apa sarata  dela  mina de sare a carei pereti usor cenusii cu nuante de alb se mai vad si azi. Langa baia Baciului se afla baia Porcilor, o  suprafata de apa mult mai mica plina de namol zice-se curativ.Undeva, langa cea mai ramas din munte, lacul  si  grota miresei. A nu se confunda cu restaurantul cu acelasi nume aflat pe inaltime la intrarea in stabiliment. Restaurant  bine  arhitecturat(in stil oarecum rustic)  si avand  terasa plina de chioscuri ce tin umbra si putina racoare. Preturile sunt   ca la oras,ba chiar depasesc  cu mult  pe cele de la unele restaurante din centrul Brasovului. Supe si ciorbe la zece lei,felul doi pleaca de la 19 lei(cel mai simplu si ieftin ) si urca la 25-30 lei.

Cu toate astea  peste 70% din locuri erau ocupate semn ca   sunt aici adunati oameni de toate categoriile(de la localnici  cu traista de merinde la subsuoara) pana la cei din alte parti(Bucuresti,Ploiesti,Brasov) veniti aici pentru proprietatile curative ale apei,namolului si pana la urma a aerului. Si astia impartiti … Cei multi cu mancare  la geanta frigorifica si alesii care trec pe la restaurant. Pe  zonele  de panta ale locului sunt mese si banci „plantate” in cele mai neasteptate locuri…Langa lac  un brau de nisip pe o parte,podea de lemn pe alta si o mica  zona inca nerezolvata unde peretii sunt din pamant.

Intr-o alta  parte a baii  un fel de bufet mai accesibil  cu nelipsitul gratar(3 lei/mic) pui la rotisor (34 lei),o portie de cartofi prajiti/6 lei.Cel mai cautat „sortiment” din lista:hamsiile-8 lei/ portia.

In rest bere la halba,inghetata,etc,etc.Dusuri cu apa calda , altfel putine fata de lumea prezenta si doritoare de a se curata de sarea  ce se usuca – in mici insule-  pe piele. O toaleta care nu face    fata necesarului si care provoaca cozi destul de mari.Femei si barbati  asteptand cuminti la coada  sa intre in cladirea  curata.

Pe lac-baie doua obiecte plutitioare (gonflabile) pe care „calaresc” baieti  dornici sa-si arate  curajul si de multe ori inconstienta pentru ca in miscarea lor prin apa  „obiectele” dirijate de ei  lovesc copii sau femei   care nu stiu sa inoate provocandu-le spaima(cel putin!).

Lumea sta la soare  cu disperare, fara nici un fel de precautii. Unui barbat in varsta(din partea locului) i se face rau.Dupa  o repriza inconstienta de soare intra in apa  si probabil are un atac de inima… Este recuperat din apa si intins pe podea.In jur familia cu care venise la  „scalda”. Apare nu dupa foarte multa vreme un echipaj  de la Salvare cu o asistenta slabuta si putin speriata.Ajutata de sofer incearca resuscitarea. Fara rezultat si peste putina vreme  apare(chemat in ajutor) un alt echipaj   de la Salvare  cu un medic. Tanarul medic incearca imposibilul, face apel la toate aparatele din dotarea celor doua masini…. In jurul  bietului om s-a format un cerc al rudelor care asista impietriti   si langa bolnav cei de la Slavare  fortand resuscitarea.Conectat la aparate si  ajutat de manile hotarate ale medicului ce apasa puternic pe torace omul nu vrea, nu mai poate raspunde. Pe fruntea medicului trec  in valuri broboane de sudoare,lucreaza calm,hotarat,  indarjit. Un baiat tanar,medicul,care   a avut parte de ceva cazuri  si poate de putini  oameni care se moara in „mainile”lui. Apasa hotarat pe torace,incearca  si cu tubul de oxigen… Trec minute bune.In jur ceilalti privesc nepasatori la drama omului si a familiei. Muzica din difuzoare continua sa rasune,in lac oamenii se zbenguie fericiti,altii stau tolaniti pe sezlongururi si gratarul   cu mititei sfaraie impasibil la vreo  10-12 metri distanta…

Dupa o ora medicul si ajutoarele sale renunta. Il vad trecand transpirat,trist,  putin obosit de efort. Raman cei doi politisti aparuti  nu stiu de unde  la acest incident. Trupul omului este infasurat intr-un cearcaf  si transportat   de rude in foisorul umbros din apropiere care adaposteste  doua boxe uriase de unde rasuna muzica.Cineva  se „simte” si  face sonorul mai mic. Sotia, o femeie simpla ridata  si inca  nerevenita din soc sau care nu poate realiza tragedia ei,a sotului si a familiei  strange mecanic bagajele aflate la o masa de pe panta.In foisor langa trupului barbatului deja inert si vanat   vegheaza un tanar(baiatul ,nepotul?).

Peste alte  o jumatate de ora, poate mai mult, soseste masina de la morga. Barbatul  este inghitit  in pantecul masinii frigorifice  care  apoi dispare rapid. Raman rudele,cei doi politisti ,un procuror(care explica familiei ca date fiind imprejurarile,procedura trebuie respectata….se referea la traseul  ce va trece si pe la morga…).Un barbat in varsta trece pe langa noi si comenteaza:  „omul era cardiac,cine dumnezeu l-a pus sa stea in nestire la soare si apoi sa se arunce in apa…. „.Prefer sa nu-i raspund…… Foisorul a ramas gol ,muzica din boxe rasuna in voie  si  lumea isi vede de ale ei. Cei aflati pe partea celalata a baii  sigur n-au aflat de tragedie… Fiecare din nou suntem un munte de  nepasare, de egoism .. si mai ales convinsi ca un necaz vine totdeauna la altii si nu la noi…. Ma revolta nepasarea celor din jur care nu-si strica ziua de vacanta pentru un eveniment trist intamplat fara voia nimanui. Macar   muzica sa fi incetat si toti cei prezenti sa ne oprit din zbenguiala sau lenevie si sa pastram un minut de reculegere. Ma multumesc  sa  rostesc in barba  singur si neauzit de cei  multi  „dumnezeu sa-l ierte” ……

Baia Baciului  apartine-cred- unei  entitati private.

Nu  am vazut salvamari sau un punct medical desi viata  ne arata ca ambele sunt necesare ….

Intrarea este 20 lei. Restul(sezlonguri,etc) aparte… Undeva in zare printre dealurile Slanicului un alt munte de sare. Care se inalta  spre cer aratandu-si varful  dezgolit de verdeata si avand o culoare cenusie cu nuante de alb.

Odata cu noi a navalit in stabiliment un grup imens de turisti asiatici. Probabil chinezi.  Mici, cu fete aproape fara varsta ,unii cu copii ,coborati din jeep-uri sau masini normale. Cred ca sunt de-ai „locului”,  adica ai Romaniei.  Sunt adaptati  la obiceiurile zonei. Ocupa loc pe unde apuca,cara imense  genti frigorifice, se  manjesc din cap pana in picioare cu namol si apoi se pozeaza unul pe altul bucurosi. Langa  balustrada   ce imprejmuie malul o familie de chinezi.El,spelb,tuns scurt, trup slabanog si cu pielea alba, ea   lipsita de orice frumusete. Alaturi copilasul lor  de vreo sapte ani. Raman surprins cand aud ca vorbesc romaneste cu pruncul lor. Si ca acesta le raspunde in romana.”Nu-i voie sa arunci gunoiul aici” zice mama intr-o limba romaneasca destul de corecta si coerenta.Pustiul clipeste din ochi si intreaba aproape fara accent:”dar unde trebuie sa le duc?” Mama  arata spre tomberonul de gunoi din apropiere,pustiul se executa si eu ma gandesc la  prietenul de blog Nelu Craciun care prevedea in mai multe din textele lui ca va veni vremea ca asiaticii sa se  amestece  printre noi, sa ne preia  limba si unele obiceiuri si sa devina forta de munca  cautata  de  patroni  (si care sa compenseze emigrarea masiva alor nostrii catre locuri mai „bune”…) si pana la urma  cetateni ai acestei tari. Deficitul de populatie se va acoperi cu acesti asiatici. Nu l-am crezut pe Nelu Craciun   si(mai)  sper ca lucrurile sa se pastreze intr-un fagas normal si emigrarea  catre Romania a  asiaticilor sa fie una  de conjunctura…. Dar „invazia” de la Baia Baciului m-a pus pe ganduri… Erau- acesti asiatici-fie lucratori la fabricile din jurul Ploiestiului sau Bucurestiului, fie comercianti din „vestitele angrouri” ale capitalei.

La  orele 19   in baie si pe colinele din jur plus sezlonguri era inca destula lume….

Ma  spal  indelung sub dus sa  inlatur sarea  care mi-a pictat corpul, si mi-a naclait parul….

Ne uitam unul la altul si fiecare din cei patru(ai echipei) zice ca celalat este  rosu ca „paradaisa” pe obraji si pe unele parti  a corpului… Nu am stat la soare mai deloc dar  oglinda nu minte si pielea mea este rosie.

Parasim „parcarea”  din curtea  omului ce ne-a gazduit,Slanicul pare pustiu  acum catre seara. Apucam drumul plin de serpentine catre Teisani care sa ne scoata in DN1A spre  Cheia. Urcus abrupt, in fata-semet- muntele de sare ce  se vedea  magnific de la Baia Baciului.

Muntele de sare cu pestele in gheare!

Pestele fiind noi cei ce  am cautat     apa sarata si  soarele mult prea puternic….Prea hamesi  si vrand sa  recuperam  vara intr-o zi!