Istorie.Va mai aduceti aminte momentul Alba-Iulia 1 decembrie 1990?


Prima  aniversare(dupa ’89) a zilei nationale la 1 decembrie 1990 la Alba Iulia.Delegatii impozante  in orasul Unirii in frunte cu Ion Iliescu si Petre Roman. Opozitia  invitata si ea  undeva pe o jumatate de scaun langa masa puterii. Cuvantari ale fruntasilor puterii. Aglomeratie mare in piata.Delegatii din judete aduse sa „reconstituie”  atmosfera  de 1 decembrie 1918. Trecusera 72 de ani. Asteptat de multi si din piata si din fata televizoarelor  vorbeste si Corneliu Coposu. Tras la fata, cu parul alb,voce  obosita si ragusita de fumator inrait. Raglan negru, capul descoperit fara caciulile brumarii sau negre ale potentatilor  zilei(ajunsi in aceasta postura  peste noapte).

Dupa primele cuvinte din public incep huiduielile.Insi care urla la comanda cu pumnul ridicat de parca in fata lor s-ar afla un dusman de moarte.Era un alt roman.Care nu facuse si nici nu avea sa faca vreun rau. Multimea era turmentata de  sloganurile  furibunde cu „nu ne vindem tara” si  contra celora ce  ” n-au mancat salam cu soia”. Camerele televiziunii se plimba  peste piata apoi  fac prim plan pe multimea galagioasa.Timp in care Corneliu Coposu vorbeste   imperturbabil.Suportase atatea la viata lui incat aproape nu mai conta o gasca de trubulenti controlati si manipulati.Si deodata camerele se opresc asupra unui individ care dirija cu un zambet subtire si inveninat multimea. Era Petre Roman. Regizorul transmisiei alterneaza cadrele  cu dirijorul si multimea- orchestra ce raspunde prompt.Simt si acum un gol, o deznadejde despre ce tampi au putut fi o parte a natiei(de la” duminca orbului” incoace….) atunci in 1990 luati de valul comunismului cu fata umana promovat   foarte versat de Ion Iliescu.

Si cum  isi striga azi „saracia”  aceeasi…. Nu sunt altii.Sunt manipulatii din piata  de la Alba iulia din 1 decembrie 1990.Prostia se plateste.Din pacate pentru prostia lor platim si ceilalti.Si am platit  si pana acum din greu.

Transmisia alterneaza cadrele cu multimea agitata si dirijorul  tanar  si inveninat. Aceste imagini  trebuie sa-l urmareasca pe Petre Roman toata viata si trebuie sa i se perinde pe ecranul memoriei oricand este lumea mai draga,  ca un  moment al ispasirii. O parte din Romania s-a simtit   lovita si  luata in bataie de joc de catre cealalta parte  alcatuita din proletarii burtosi si izmeniti a lui Ceausescu….. Parte „proletara”care azi  sta sub aripa „ajutorului social” dat de stat si care  a condus la lenea  cruciala a acestor vremuri.

Acele cadre imi revin si azi  in memorie de parca totul a fost ieri. Eram constient de eroarea in care se afla poporul roman la fel cum  am fost constient de cealalta mare eroare din „duminica orbului”… As fi vrut sa strig,sa-i trezesc dar nu aveam la cine…..

Cuvantarea lui Corneliu Coposu se incheie  si odata cu ea  dispar ca prin farmec si huiduielile.Dirijorul redevine  solemn,important, conform functiei:prim-ministru….Barbatul sarmant care inebunea femeile epocii:”nu vrem Kent,nu vrem valuta,vrem….” Directorul de scenaI on Iliescu  a asistat impasibil,  grav si surd  cu(probabil) o multumire interioara neafisata la spectacolul injositor,  precum liderii sovietici   aflati la tribuna din Piata Rosie  care scrutau vizionar peste sirul multimii care „demonstra”  acolo jos in piata.

Momentul  de la 1 decembrie 1990 este evocat si intr-o carte  scrisa de Eugen Mihaescu. La origine un mare grafician traitor  mai mult prin strainatate si care dupa ’89 a fost  o vreme consilier a lui Ion Iliescu.

Un fragment preluat dupa http://www.roncea.ro/www.ziaristionline.ro aici-http://www.ziaristionline.ro/2011/11/25/exclusiv-cartea-care-il-va-baga-din-nou-pe-iliescu-in-spital-extrase-din-volumul-intre-linii-de-eugen-mihaescu-lansare-azi-la-gaudeamus-ora-18-30/:

Mitingul a fost „aranjat“ și m-am indispus îndată ce l-am văzut pe Roman dirijând galeria plătită special ca să-l împiedice pe Corneliu Coposu să vorbească, huiduindu-l. Nu aveam vreo simpatie pentru fruntașul țărănist, dar cred și acum, ca și atunci, că era singurul îndreptățit să țină un discurs cu prilejul sărbătoririi primei Zile Naționale de 1 Decembrie. El, urmașul și colaboratorul celui care a contribuit direct la realizarea Marii Uniri, Iuliu Maniu. Iar Petrică, vrednic pui de cominternist, care nu cunoaște fairplay-ul, pentru care nu există luptă politică, doar pumnul vârât în gură, nici măcar nu s-a sinchisit să mascheze semnele de încurajare, menite să stârnească echipa de zgomote.

I-am atras atenția și lui Iliescu și atunci am văzut, pentru prima dată, gestul necontrolat pe care îl are când îi faci observație și nu-i convine: pleacă scurt capul pe umărul drept și bâțâie din picior. În fond, pe Iliescu îl deranja că eu, și deci și alții, am văzut și dezaprob faptul că Petrică nu îi permite șefului opoziției să vorbească. Cred că atunci, la rândul lui, Iliescu a realizat că pot fi un martor incomod. Că văd anumite lucruri și, mai ales, că le judec pentru că nu gândesc la fel ca el și „ai lui“.

7 gânduri despre “Istorie.Va mai aduceti aminte momentul Alba-Iulia 1 decembrie 1990?

  1. Tot poetul (cel înzestrat cu al treilea ochi) spunea: „Fiu al Norocului,/cum ai deschis tu fereastra/tocmai când drumul meu era pe sfârşite?/Cum de nu ţi-ai văzut de ale tale,/de treburile tale obişnuite?” (Dorin Tudoran: „Străinul”). Spunea Sandor Petöfi: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească şi în politică”. Se vede, că l-am venerat atât pe Eminescu, dar nu l-am înţeles. Am rămas tot ca pe vremea lui Nicolae Filimon, cel care profeţea o vorbă nicidecum uitată de mai marii cetăţii. „Fă-te om de lumea nouă, să furi cloşca de pe ouă”, şi ne descria scena în care Dinu Păturică, chefuia cu prietenii săi, şi fiecare îşi striga „toastul” din fruntea mesei. De reţinut ce „toasta”, unul Boroboaţă: „În sănătatea săracilor ţărani, fii şi ei din popor, cărora le dăm fum de ardei şi le punem fierul roşu pe piept, ca să le luăm bănişorii din pungă! Să trăiască văduvele şi copii cei sărmani, cărora le luăm pânea din gură, ca să mâncăm noi, ăştia, peşte de Ţarigrad, halvale de Idirne şi să bem vin chipriotic!… În sănătatea ţărei întregi, pe care am lăsat-o în sapă de lemn!”… Petre Roman, era şi el la masa aceea. Toastul lui e chiar adevărul ce-l spuneţi, despre acel zâmbet dispreţuitor cu care orchestra mulţimea, adevăr, de care, iată, am avut parte de el şi să ne liniştim pentru încă alţi 45-50 de ani. Am fost culeşi din poporul ăsta şi duşi nuştiu pe unde, dar gata, e timpul să ne întoarcem acasă.

    Apreciază

    • @tudor cicu: foarte bine venite si alese citatele Dvs ….
      „Este timpul sa ne intoarcem acasa”… Cu totul de acord domnule Cicu, reveniti Dvs ,revin eu si alti cativa….(desi cred ca si Dvs. si eu n-am plecat nici cand de acasa….)
      Dar ceilalti? Grosul,multimea asta atat de firava si stangace in bataia vantului va(mai) avea forta si curajul de a se intoarce acasa, de a fi ea insasi si nu un produs mimat, mistificat de valurile si „modele” vremii?

      Apreciază

  2. Imaginea celor petrecute la Alba Iulia, m-a trimis cu gândul la episodul accidentării lui Marmeladov din „Crimă şi pedeapsă”. „- De ce râde neghiobul acela”, spunea Katerina Ivanovna. Aştept momentul în care va răsări din acest popor, cel care ne va lumina pe toţi, cum i se spusese părintelui Zosima, de către o femeie din norod (din alt roman dostoievskian): „Mi-ai luminat inima, taică”. Zosima e un Iov postum. Înţelegem că acestui norod contemporan, i se pregăteşte soarta lui Iov. Dar, vai de acei care se erijează în Dumnezei judecători. Adevărul, va dăinui chiar şi după linşajul acestor zile, care au cocoşat spinarea poporului meu.

    Apreciază

    • @tudor cicu:”adevarul va dainui chiar si dupa linsajul acestor zile….” Sigur va fi asa…..
      Observ cu satisfactie apelul Dvs.frecvent la Dostoievski…. Prea putin citit azi si prea inghesuit langa facaturile traduse la kilogram din alte literaturi, Dostoievski ramane …un explorator al acestei pesteri imense care este sufletul fiecaruia…(scuze pentru cuvintele „mari”) In rest Rusia de azi,URSS de ieri sunt doar palide motive pentru cei tineri pentru a nu-l citi pe Dostoievski….

      Apreciază

  3. Pingback: Ioan Avram: Va mai aduceti aminte momentul Alba-Iulia 1 decembrie 1990? Dirijorul Petre Roman si prostia | Ziarişti Online

  4. jenat oarecum incercam sa amintesc acest moment celor cu care discutam despre moralitatea clasei politice de la noi, reinceputurile post decembriste ale acestaia, destul de rar am intalnit interlocutori care sa-si aminteasca despre acest moment. Aveam 12 ani… si totusi mi-au ramas in memorie acele momente, chiar si pentru varsta mea erau revoltatoare. La fel de proaspete sunt si pentru mine acele imagini cu Petre Roman dirijand multimea, dar relativ la impasibilitatea lui Iliescu sunt aproape sigur ca imi amintesc de un moment in care a incercat sa ii retina usor mana lui Roman langa corp cand acesta repornise o sarja de gesturi instigatoare. Nu stiu ce m-a dezgustat mai mult, tupeul si nesimtirea unui lup tanar sau complicitatea meschina a unui veteran activist.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s