Ioan Sorin Apan(1957-2012).Un mare dascal,un mare roman

Ioan Sorin Apan a trecut la cele vesnice la 4 august curent. Nascut in Tara Lapusului(Tg.Lapus), a trait  marea parte a vietii la Brasov. Profesor de fizica si teologie la prestigioase licee/colegii din Brasov.

Nu l-am cunoscut personal.Poate in timp  drumurile noastre s-au intersectat pe strazile inguste ale centrului orasului,poate ne-am vazut la cine stie ce eveniment  unde  de obicei   este lume multa, vezi pe toata lumea si de fapt pe nimeni.

Am auzit de faptele lui  la Sfarsitul anilor ’90- inceputul anilor 2000.

Formase la Liceul Saguna-cel mai prestigios din oras- si unde  era profesor  „Minisatul Sf. Andrei”,  o scoala de  creatie si valorificare a traditiilor romanesti .

Sorin Apan :„Cu ajutorul minisatului am incercat sa recuperam cultura traditionala a satului romanesc in mai multe ateliere: de crestaturi in lemn, un cerc de pictura de icoane pe sticla si lemn, de pictura de incondeiat oua de Pasti, un atelier de ceramica si olarit, de tesut pe razboi, de folclor, in cadrul caruia reconstituim ceremoniale folclorice cu toti parametrii culturali: religie, istoria religiei, istoria culturii si civilizatiei, sociologie, istorie etc. Minisatul a primit sase premii nationale, luand de trei ori la rand Marele premiu. Acest concurs, cu grad de Olimpiada Nationala, le-a dat elevilor sansa de admitere la facultati de profil fara examen ”   

Ce a fost acest minisat, in  explicatia cuceritoare  si profunda a lui Sorin Apan:

„Au trecut prin minisat sute de elevi. Bucuria de a trai pe care am castigat-o aici, vietuind impreuna, facand impreuna unele lucruri, nu poate fi inlocuita cu nimic si nici nu poate fi cumparata si vanduta. in general, o meserie pe care o faci la catedra are si partea ei de comert, de contract social. Aici lucrurile nu se pun asa. Miza este mult mai mare. Nici pe Dumnezeu nu poti sa-l cumperi cu bani. Asa stau lucrurile si in cazul culturii, in viziunea noastra, care este, intr-adevar, un drum spre Dumnezeu. Daca este asa, in ceea ce are el esential, acest drum dureaza asemenea’. ‘Atunci cand punem problema amintirii, automat trebuie sa punem si problema mortii. Pentru un teolog, aceasta problema este rezolvata si cade de la sine. Atunci imi doresc ca impreuna cu elevii cu care am colaborat, si pe care ii iubesc, sa ramanem vesnic colindatori’. ‘Daca nu ai identitate, nu ai poveste despre lume si despre tine, nu ai ce negocia, iesi de la masa tratativelor, esti in lada de kitsch-uri si de gunoaie ale istoriei, devii un marginal.” 

A  infiintat un cerc de turism cultural si impreuna cu generatii de elevi a colindat Carpatii.Pe fiecare varf mai inalt de 1800 m  au „plantat ”  cate o cruce de lemn pe care  este pictata o icoana de catre Apan.Sunt peste 20 de astfel  cruci  in Carpati.

Apan a contribuit esential la infiintarea Seminarului Teologic Ortodox din Brasov pe care l-a si condus.

Citez dintr-o   larga si reusita prezentare a lui  Ioan Sorin Apan de pe site-ul http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/(de unde am preluat si citatele de  mai sus):Cea mai mare realizare ‘vazuta’ a sa este Seminarul Teologic Ortodox ‘Dumitru Staniloae’ din Brasov, pentru care a facut cativa ani la Bucuresti ‘colinda cu jalba-n protap’. A reusit reinfiintarea si a obtinut un million de euro pentru reabilitarea imobilului, care era ca un cotet, iar dupa trei ani se transformase intr-o adevarata bijuterie, care l-a lasat mut de admiratie pe Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza. Salile de clasa pictate cu scene biblice, la fel ca si holul de la intrare, atelierul de pictura, sala de patrimoniu cultural, biblioteca, salile multimedia, muzeul ‘Dumitru Staniloae’, sunt completate de atelierul de practica liturgica, in fapt o bisericuta in miniatura, incorporata intr-o sala de la parter. ‘I-am explicat ca era vorba de o structura bizantina inscrisa intr-un spatiu cartezian, deconstruita, desfacuta in bucati din ratiuni atat didactice, cat si estetice. Cu alte cuvinte, o biserica facuta de un fizician, o gandisem ca un om modern, cu o formatie intelectuala carteziana, stiintifica, dar care este si un spirit crestin in acelasi timp’ Locul care desavarseste opera lui Apan este mansarda. ‘Am reusit sa refacem o casa taraneasca, o ‘o casa in cer’ cum imi place sa o denumesc’, se mandreste Ioan Sorin Apan. Acolo se gasesc aproximativ 120 de costume populare originale, cu o vechime intre 100 si 200 de ani, 10-15 lazi de zestre tip sarcofag, o multime de piese de mobilier, farfurii, vase, unelte, oua incondeiate, obiecte de podoaba sau de cult. Majoritatea pieselor ‘de rezistenta’ fac parte din colectia personala a profesorului Apan si sunt adunate din toata tara, de 30 de ani, de cand a intrat in invatamant.

A fost un dascal cu adevarat. Un apostol  al acestei prea importante meserii care trebuie sa fie si o chemare.Si care si-a facut   nobila meserie cu pasiune dincolo de interese meschine. Probabil ca a ramas in memoria sutelor de elevi care au trecut prin  „mana” lui.

Intr-o lume tot mai  atrasa de  tot ce este  moda reintoarcerea la traditie pe care a facut-o Apan cu elevii sai este una din cele mai pilduitoare fapte(anonime,nestiute dar cu atat mai valoroase) pentru acest neam.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Urmariti si acest  scurt film realizat -in memoriam- de  TVR.

 

UPDATE(22.05.13): textul din care am citat mai sus si aparut pe siteul http://www.mesota.ro(  fara a fi semnat si fara  a fi citata sursa) apartine Lilianei Jighira  si a aparut in Transilvania Expres -Brasov