O viata de om ajuns la tineretea deplina.
Am mai scris despre 15 noiembrie 1987 si miscarea de protest care a avut loc atunci la Brasov si care a pornit de la Intreprinderea de Autocamioane(S.C.Roman S.A) din oras.
Zilele trecute in Piata Sfatului din oras a fost o expozitie cu documente de ancheta,fotografii ale participantilor sau mai exact a nucleului celor ce au pornit aceasta manifestare. Am vazut-o pas cu pas oprindu-ma la fotografiile celor arestati atunci,la unele documente de ancheta ale Securitatii. Pe unii dintre cei a caror fotografii erau expuse i-am cunoscut.Fotografiile „eternizeaza” momentul de atunci,chipurile erau tinere,mult mai tinere decat le avem azi.
Nu stiu cati dintre cei ce au riscat atunci totul sunt multumiti de viata pe care o duc astazi.Nu stiu cati dintre cei ce au plecat din uzina cu scandarea „hotii”,”hotii” si au ajuns in fata Comitetului Judetean strigand „Jos comunismul” s-au bucurat de „binefacerile” tranzitiei ce a urmat. Uzina lor-vestita ‘Steagul Rosu”- care avea 21 de mii de angajati la 1990 numara astazi cu mult sub 1000. Bate vantul pe strazile marelui complex industrial, este pustiu si unele hale se demoleaza. In altele s-au mai pastrat utilaje si se lucreaza la foc mic.
15 Noiembrie 1987 a fost -vazuta din perspectiva timpului- o miscare indrazneata,o indrazneala de totul sau nimic,o mica explozie care n-a reusit sa atraga dupa ea si pe altele. Abia peste doi ani in 1989 am avut parte de explozia mare care a cuprins -ca sa ma limitez doar la uzina-intreaga suflare a ei. Cata deosebire intre duminica de noiembrie ’87 cand pe portile intreprinderii ieseau cate sute de oamnei si dimineata zile de 22 decembrie ’89 cand pe platoul din fata s-a adunat practic toata suflarea de la schimbul I(peste zece mii de oameni) care au refuzat sa mai intre la lucru si au plecat incolonati catre centrul orasului.
Sa respectam pe acei oameni care au avut curaj si au manifestat la 15 noiembrie ’87. A fost o mica scanteie dar care ne-a asezat imediat in randul popoarelor care nu mai vor sa taca si sa rabde.Miscarea n-a fost de amploarea celei a polonezilor lui Walesa dar a reprezentat ceva pentru un popor care pana atunci doar a rabdat.
Ioanavram's Blog 