Snezana Djurisic este o cantareata de muzica sarbeasca (populara si usoara). Activitate intinsa pe parcursul a decenii. Glas cald care trece dincolo si ajunge pana la inima.Inflexiunile vocii(nostalgia, atat de cantat azi de solistii din fosta Iugoslavie,expresie a dorului dupa ce a fost) in coarda joasa ( ca)o soapta uneori.
In tinerete aproape acelasi aer de femeie fatala cum au fost toate marile soliste din Iugoslavia de la Teresa Kesovjia incoace.
Cu maturitatea a ramas o frumusete calma, aproape, de atins fara aerul „intangibil” de diva a celorlalte de la Lepa Brena la Ceca Raznatovic sau Dragana Mirkovic.
Peste toate ochii si vocea .Ochii negrii patrunzatori cu senzatia ca negrul duce oriunde si ascunde orice.Ochii care au ramas peste trecerea anilor.
Si vocea. Vocea calda a Snezanei Djurisic incanta si te face mai uman, mai sentimental, iti da deoparte pojghita de duritate pe care fiecare o purtam.Este cunoscuta in Banat, de loc in restul Romaniei.
A trecut prin ani de la Tito la Milosevici, iata, la Veselji mereu cantand despre dragoste si iubirea de Serbia. Mai putin strident ca Lepa Brena (va amintiti acel rasunator Zivela Iugoslavia cantata cu atat patos la Timisoara in 1984) sau Ceca Raznatovic(memorabil momentul din 1999 cand pe ploaie sub bombardamentele NATO Ceca canta despre Campia Mierlei… si Kosovo) dar acelasi nationalism venit din strabuni ca la orice sarb.
Ma urmareste vocea Snezanei si cand sunt obosit si mi-e dor de ai mei o ascult. Atunci toti cei ce nu mai sunt, toti (putini) pe care-i iubesc vin aproape.
Muzica asta-atrag din nou atentia- nu are absolut nimic cu manele tiganesti de la noi.O serie de melodii sarbesti au fost preluate de manelisti si de aici confuzia( regretabila) la multi
Snezana Djurisic cu doua melodii frumoase( cu harmonica atat de specifica sarbilor in plan secund) si alta de muzica usoara(parca din alt veac …..) specifica iara fostei Iugoslavii: