Rolf Bossert-poetii mor de tineri


Rolf Bossert este un poet de limba germana originar din  Resita si care  conteaza  in literatura romana.

A publicat doua carti de versuri in Romania,traduceri si  a fost inclus  in celebra antologie Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeți germani din România, antologie și postfață de Peter Motzan, în românește de Ioan Muslea, cuvânt înainte de Mircea Iorgulescu, Editura Kriterion, București, 1982.

A facut parte din Grupul de Actiune Banat la care ulterior a aderat si Hertha Muller(laureata a Premiului Nobel).

A adus critici regimului comunist.

A emigrat oficial in Germania in 24 decembrie 1985  si a murit pe 17 februarie 1986 (sinucidere;s-a aruncat de la o ferestra a  caminului lagar pentru azilanti-lagar- din Frankfurt Am Main Germania). Avea 33 de ani……

Poetii mor de tineri.Destinul lui Rof Bossert este unui tragic, tulburator…… A murit in Lumea Libera cum se spunea atunci…..

A plecat dintr-o lume „inchisa” ca sa moara intr-o „lume libera”….

Ar fi implinit anul acesta 61 de ani.

Rolf Bossert este un poet exceptional al spatiului romanesc…. Nu are importanta ca  a scris in limba germana.Prin tot ce a scris  tine,apartine acestui spatiu si merita toata atentia si  aprecierea ….

Cateva poeme:

Vara

nopţile au devenit
ca şi picioarele minciunilor ceva mai scurte.
prietenii mei sînt azi mai înţelepţi şi
eu probabil printre cei dintîi.
apa din frigider
e mai rece ca altădată sau
dinţii poate s-or mai fi stricat?
bunăvoinţa se lăfăie
în patul conjugal, zîzania
loveşte între noi sub centură.
spiritul bucătăriilor se predă
de la sine, nu sînt doar lipsurile
din aprovizionare.
arbitrarul are toate şansele
să devină o lozincă.
în unele părţi ale lumii
pe care le cunoaştem noi
politica a depăşit de mult
limitele perfecţiunii
îmbătrînirea a încetat
să mai fie ceva care
li se întîmplă doar altora:
vorbim de tinereţea noastră
ca despre kurt pinthus sau despre dada.
băuturile s-au făcut mai scumpe
în vara asta şi nu rareori
ţigările au gust
de pişat de mîţă.
vara asta
ne stă în burtă ca un bolovan.
despăturim gazetele
pe apa sălcie a lacului
şi sărim prin ele,
am gura plină de nămol, acum
trebuie să-mi crească branhii,
despre ce chestii mai putem sta de vorbă
băi deştepţilor.

(1980)

(preluat din Antologia Vant potrivit pana la tare.…)

căminele studenţeşti grozăveşti, bucureşti

aici stau pitite conducte
sub burţile podurilor
termocentrale şi cămine studenţeşti

printre ele tulbure
aproape secată
dâmboviţa

siluete scoase din gherete de tir pe bune
împuşcate zilnic
învaţă supravieţuirea
la colţ de stradă

alături: cum
se traduce mirosul
de gogoaşă
în limba germană?

grădina botanică şi fabrica de ţigări
se luptă între ele pentru plămânii noştri
de care avem nevoie să strigăm şi
să respirăm în odăile
blocurilor noi

iată
ne
pregătim

(preluat din cartea Stau pe treptele vântului (Poeme alese 1972-1985), Editura ICR, 2008, în traducerea extraordinara  a  Norei Iuga)

Si   in final un fragment definitoriu dintr-o analiza a lui Georg Aescht despre Rolf Bossert si  scriitorii de limba germana  din aceeasi generatie:Toţi scriitorii germani din România au avut acest discutabil privilegiu, dar fără să abuzeze de el, sustrăgîndu-se şi creîndu-şi o nişă a autosuficienţei. În orice caz, ei toţi şi, în fruntea lor, Rolf Bossert şi cei numiţi în dedicaţii şi în unele poezii ale lui (Gerhardt Csejka, Klaus Hensel, Herta Müller, Werner Söllner, Richard Wagner) şi-au asumat ca subiect şi ca temă realitatea românească, cei în viaţă făcînd-o cu perseverenţă pînă astăzi. Rolf Bossert n-a rămas în viaţă. În schimb, în poezia lui trăieşte România cea vătămată de comunism, atît de vie, încît şi România de astăzi îşi va găsi aici antecedente pe cît de dureroase, pe atît de dătătoare de speranţă, speranţă într-un prezent şi într-un viitor care n-au cum să fie decît cu totul altfel.(http://www.observatorcultural.ro/Un-pachet-de-iubire-furie-abia-inceput*articleID_21272-articles_details.html)

Si intr-un alt final, poetul si scriitorul Mircea Dinescu(subliniez,poetul)  despre moartea lui Rof Bossert: „Rolf Bossert suferea de ceva asemănător bolii profesionale a minerilor – acea împietrire treptată a plămînilor, datorită inhalării prafului de cărbune. […] Ros de acizii cenzurii şi ai autocenzurii, de interogatorii şi percheziţii, de apatia din jur, Rolf Bossert, în ciuda înfăţişării sale de viking, devenise un vas fragil care s-a pulverizat în neant la prima sa ciocnire cu Occidentul. […] Vinovaţi sîntem cu toţii de moartea lui Rolf Bossert – fiindcă el nu s-a sinucis din pricini estetice, nici din cauza vreunei metafore agasante, ci pur şi simplu din disperare”.

Text scris in 1988!(sursa:http://www.observatorcultural.ro/Insemnari-disparate-despre-Rolf-Bossert*articleID_21271-articles_details.html)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s