De la Cartza la Biertan prin Podisul Transilvaniei(II)


2.Romii

Mai la fiecare sat de pe traseul scurt pe care l-am ales are la margini de  localitate case colorate viu,puradei cat cuprinde, insi cu barba sura tragand vartos din pipa si tiganci cu fuste crete. Trebuie sa circuli atent scurtatura aleasa are zone de drum neasfaltat. Portiuni de cate 4-6 kilometrii care-ti dau senzatia ca esti la un capat de lume. Cat de aratoase sunt comunele insirate de-a lungul soselei Brasov catre Sibiu.Cat de sanatoase si aranjate  sunt  localitatile de la Sighisoara la Medias si mai departe la Blaj si Alba Iulia…. Cele doua mari drumuri inchid  intre ele partea nevazuta a Ardealului, numitul podis al Hartibaciului. Peste tot dealuri,fata pamantului  este ridata la extrem,sosele carpite ca vai de mama lor  si altele inca neasfaltate. Case parasite  unde s-au aciuit romii si care stau unele gata sa cada.Alti romi,alta lume… Cat de departe suntem de aratoasele case ale tiganilor (ingrijite si pline de flori) din satele de pe centura Targu-Muresului intre Acatari si Ungheni….. Nici o benzinarie macar  soseaua cand mai are asfalt iti da senzatia ca te dai cu barca(masina) pe valuri……..Ca un facut mai toate satele prin care am trecut de la Cartza la Biertan apartin de judetul Sibiu.Se repeta istoria de la Sibiul mult cantat pentru binefacerile  intamplate sub primarul Iohannis. Centrul Sibiului arata bine si dincolo de acest centru incepe  fata urata a orasului cu strazi inca  pline de gropi cu  aspect de urbe parasita.Prin Piata Mare si Mica  si alte initiative cum ar fi Festivalul de teatru Sibiul pare un oras  din Europa.Dincolo de asta  avem fata unui oras unde Europa este departe din moment ce strazile,canalizarea circulatia arata cum arata. Asa se intampla si in zona de judet de care va povestesc.Capat de lume,locuri unde cu greu investeste cineva. Senzatia  de acum vine perfect ca o manusa peste alta de acum  45 de ani.Student fiind am avut parte imediat dupa terminarea anului intai de o  perioada de munci agricole exact  in singurul oras din zona: Agnita!

3.Agnita

Intru triumfator de catre Chirpar-Vard.Ajung pe o culme si jos orasul.Pare curat si acoperisurile catorva case  cu tigla asta  din  tabla iti da senzatia ca se misca ceva.Conform traditiei,departe, la mama nevoii de oras,  apare pancarta cu numele  localitatii. Drum desfundat pana peste,se lucreaza la conductele de apa si canal. Agnita are o strada  care trece de la un capat la altul si altele desprinse din  ea. Pe strada asta,nimeresc chiar in centru la Primarie, circula atunci  trenul.Sinele de cale ferata ingusta  treceau exact prin mijlocul  ei,era ca o linie de tramvai avand de-a stanga si dreapta   strada lasata masinilor si carutelor. Peisajul din 1967 era unul de vestern. Blocurile  nu aparusera si pe strada mare pufaind din greu  isi facea aparitia la ore bine  stabilite personalul Sibiu -Agnita .Linia  initiala continua pana la Sighisoara dar  portiunea  asta a fost inchisa in 1965. Eu am mai prins doar sinele ramase care urcau prin si printre podisul Hartibaciului catre Tarnave. Locomotiva pufaia din greu, suiera,  trenul isi anunta triumfator intrarea  cu semnale scurte dar repetate pe toata lungimea orasului pana la vechea gara care era undeva la iesirea catre Cincu(Brasov). Pe strada mare atunci si masini(putine) si autobuze  si carute, aceeasi romi  laieti si clopurile lor ardelenesti din postav negru  si desigur  ceilalti ramasi in acel capat de lume:  romani,sasi,unguri….Cateodata  eternele vacute venind seara de la pasune.

Am fost  cazati undeva la iesirea din Agnita catre Sibiu in dormitoare ale unui Gostat(ulterior IAS) si   cat era ziua de mare eram pe camp. ajutand la diverse lucrari agricole. Dupa masa catre seara  spalati si aranjati  „luam trenul” din mers  chiar in dreptul dormitoarelor noastre si intram in sueratul triumfator  in Agnita, in centru. Era un local unde   beam cafea sau bere,era vara  aveam  18 ani si   impreuna cu Dan M. ne clateam ochii    la vederea unor fete frumoase. Dupa exact 46 de ani intru pe aceeasi strada mare.Cladiri frumoase,undeva  se vad eternele blocuri construite sub regimul Ceausescu, era catre amiaza si strada absolut pustie.  Parea un oras nelocuit… Gasesc la Primarie  ofiterul de serviciu care ma  indruma amabil catre directia Biertan. La revenire de la Biertan catre soseaua Brasov- Sibiu am strabatut  din nou orasul de asta data de la un capat (de catre Sibiu) pana la celalalt (spre Brasov).Asfaltul   bun se termina  si am parte de aproape un kilometru de hartoape cat casa….Se refac si aici conductele de apa si canalizare. Opresc  la margine de oras la o statie Petrom si benzinarul(om  carunt) imi povesteste   scurt si  cuprinzator despre  marirea si decaderea orasului. „Au mai ramas o parte din  fabrica de pantofi ( cumparata de un italian), Textila.o fabrica de paine. IMIX-ul s-a inchis.Nu ai unde sa lucrezi  in Agnita”.

3.Biertan

De la Agnita  catre Medias cale de vreo  15 km apoi  iesind de pe soseaua  cat de cat acceptabila intram pe un drum forestier (proaspat refacut,lat, cu rigole si pietruit),cale de cinci kilometri pana la Richis.Alt sat candva sasesc acum  bine garnisit cu romi. Si aici este o biserica fortificata. De la Richis la Biertan asfalt cum-necum si comuna dincolo de vesnicii romi aciuiti pe la margine are un centru „imperial”.Case vechi ,aratoase ,solide, cu etaj,un mic parc,magazine,pensiuni si cetatea-biserica fortificata.Imensa,maiestuoasa… Urcam pe scari, un tunel aproape identic cu cel de la Sighisoara doar ca aici sunt numai 75 de scari. Ziduri la baza dealului care ” apara”ca un fort, biserica.In varf o curte nu foarte mare biserica in mijloc,  lucrari  de refacere abandonate… Senzatie de dezordine,de  vechi si loc unde mana omului nu se  vede.Departe de curatenia si ingrijirea exemplara  de la Biserica din Cartza.Spatiu imens,arcade,orga dar peste tot    senzatia(falsa?) ca trebuie sa stai departe de praful adunat…. Constructia de la 1480 si terminata la inceputul anilor 1500.

Pe o banca  in marea sala o femeie legata la vorba ,tunsa scurt  lucreaza din plictiseala semne de carte. Din cand in cand mai arunca cate o indicatie vizitatorilor. Imi arata un program pe urmatoarele saptamani  privind concertele de orga si ne atrage binevoitor atentia sa nu intram in restaurantul refacut in stil sasesc de la baza dealului si a cetatii pentru ca  aproape toti angajatii sunt romi.Oricum nu aveam de gand,locul in totul pare uitat si neingrijit si peste toate  vazut de cei de acolo numai ca o vaca de muls.Pacat!

DSC04475

DSC04474

DSC04460 DSC04472DSC044684.Albota

Este un bonus pe care ni l-am oferit. De la Biertan am traversat inapoi podisul Hartibaciului pe la Cincu am ajuns la Voila(soseaua Brasov-Sibiu)apoi la Arpasul de Jos.De aici  la zece kilometrii exact sub buza Muntilor Fagaras o pensiune,pastravarie   numita Albota.

Locul este absolut mirific,in fata varful Buteanu si caldarea Arpaselului, undeva  nu departe foisorul de vanatoare unde a vanat si Nicu Ceausescu.Pastravaria a fost construita de  regimul trecut, un sas revenit din Germania a cumparata-o a construit langa o cladire  folosind bine lemnul apoi alte cateva spatii de cazare. Restaurantul  asigura o servire neasteptat de prompta,mancarea este gustoasa,produsele sunt  de la fermele aceluiasi (raspandite in satele din jur).Lume ca la urs.Exista si un magazin cu produse  alimenatre eco. Eco? Adica ecologice.Nu s-a inventat roata, la mama acasa am tot mancat ecologic fara sa stim ca asta facem….  Bazinele cu pastravi au   cateva pompe care asigura recircularea apei si de aici usorul si linistitorul zgomot al susurului de apa  la munte.Idilic?DSC04478DSC04479

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s