Cateodata (IV)-( tot fragmente)-Actualizare 1

 

„Am fost prea  volubil….Povesteam de parca cele doua vieti se apropiasera atat de mult incat  erau zone,momente cand se intersectau”

Se gandi dupa   ce isi spuse cele de mai sus-parca rusinat de prea expansivul torent de vorbe- ca  de fapt  totul a pornit de la sine. A sunat,a raspuns, a inceput sa povesteasca de una,apoi a sarit la alta si mereu alte si alte intampalri se ingramadeau in minte batandu-se care sa iasa la  vedere/auzire.Un torent de cuvinte care  uneori sunt mai bune decat tacerea alteori nu. Era o vreme cand clama  tacerea, cateva minute, o ora sa stea si sa priveasca  si toata comunicarea sa se petreaca cu ajutorul ochilor…. „Doar ochii,privirea,nici o vorba in rosieticul asfintit”….

Era un vers  de al lui? Nu mai stia sau nu vroia sa se gandeasca la asta… Poezia si el au terminat-o demult… Trebuie sa  ai o stare de gratie sau/si  de greata sa poti sa  scrie poezie.. Trebuie sa ai  timpul, momentul si sa stii ca a sosit acel timp…. Ca intr-o imensa sufragerie unde musafiri mai tineri sau mai batrani,cu monoclu sau  tandre decolteuri   trebuie sa coboare  din camerele castelului la ceaiul de la ora cinci…. Trebuie  simti ca a venit ora cinci,ora ceaiului….

Ceaiul neaparat  fierbinte,niciodata n-a  putut sa bea un ceai rece… Mai bine apa….

Zambi iara gandind  la obisnuinta cu care bea ceai in loc de cafea….La obisnuinta  devenita un mod de a fi cu care nu bea alcool…  Si nu de ieri de azi…. Nu „jurat” vorba unui moldovean care  se lauda ca „azi” s-a jurat si nu mai pune vin in gura   doua trei-luni…  Omul avea vie in curte/gradina, scotea  cateva sute litri de vin pe sezon si  cum se intampla pe acele plaiuri  bautura,adica vinul, tinea loc de apa… Din toamna, inceputul iernii, pana  departe in primavara vinul tinea loc de apa…  Un mod de a fi, natural  ar zice unii,sa te porti o iarna si o primavara cu damful in nas……. Cand auzea vaicareala moldoveanului  zambea in sine si-si spunea  ca  vinul acelui ins era  unul  vin”jurat”.Se gandea sa-i ceara cativa litri sa dea si ala altii, poate se jura si ei…

Experientele odata consumate nu mai pot fi reluate.Sunt ca o ciorba re-incalzita… A pus punct intr-o dimineata  alcoolului, asa   fara zbateri si fara sevraje (ca tot este un cuvant la moda)… Nu, n-a avut greturi sau (iar)sevraje „si drogul trebuie sa stii cand/cum sa-l  practici!”, rade,  iara  binedispus de amintirea ei.A venit o dimineata si a zis gata… Si de atunci asa a fost. Nici macar o picatura  de alcool..si sunt  aproape 25 de ani.. 25 de ani? O viata de om ar zice sfatosii…Nu mai avea chef,experienta  s-a consumat si s-a ridicat lin de la masa ca si cand in viata lui nu ar fi „consumat” vreodata alcool… Nu mai avea chef,nu mai avea nici o noutate alcoolul…

Gura lumii curioasa  fie ca sunt femei sau barbati il interpeleaza cu o discretie jucata  cand  observa ca „nu serveste”nimic  intr-o vizita sau restaurant,chef..

„Da, aveti ceva? Suferiti cu ceva”.Nu, n-am nimic special le raspunde,ca tot omul cu micile probleme…. ” A,sau poate sunteti…” se scapa odata o   tipa  pe  la mijlocul varstelor/vietii… Se uita la ea,sa-i raspunda,sa nu-i raspunda….,femeia ramase  intepenita/blocata si-l privea oarecum ciudat… ..  ca si cand  ar fi incercat sa ridice marul si si-a dat seama prea tarziu ca este fructul oprit….. „Nu doamna,nu sunt nici macar pocait… Sau nu m-am pocait…” Doamna il privi lung si  se retrase nedumerita…  O prinse pana nu se indeparta: „nu va faceti griji,suma viciilor  la fiecare ramane constanta….Fumez….!” Femeia zambi in felul acela acru/dulce al complezentei si disparu… Nu era jurat, vorba moldoveanului…. Iara  zambi „am ajuns ca mama, simt bautura dupa miros.Sunt expert in rachie. Pot sa spun daca este din pruna, mere sau caise  sau si mai buna, din gutui… Fara sa o „ating”.  Dupa miros….Mama  tragea la rastimpuri din butoi, tuica.. O ruga tatal nostru si pentru bunul respect al regulii  prefera sa  fac ea acest oficiu. Tragea cu „tragula”(un fel de teava  dintr-un arbore/planta habar nu mai am) din butoi,tuica  venea navalnic spre gura si exact la acel  moment mama lua degetul din capatul celalat al tevii  si licoarea curgea in  sticla….” .Fara sa o guste vreodata…..

El nu tragea tuica,nu avea instrumentul,nu avea  butoaie desi bautura sta le vedere peste tot in casa  pentru musafiri….

Altul il intreba mort de curiozitate cum poate sta la o petrecere  alaturi de ceilalti care beau mai usor sau din greu… „Foarte bine,nu ma deranjeaza de fel.Poti sa bei linistit langa mine cat si cum vrei.. daca  atmosfera o cere putem sa si cantam chiar daca eu n-am nimic la«bord»….dansez sau cant cand simt, fara ajutatoare”….

Ultima tuica (productie) a facut-o la G. acum 25 de ani.Tatal murise de ceva vreme, a fost o toamna bogata si reusise sa plece din functia pe care o avea. Scapase de povara anului prim de, intr-un fel de libertate, cand una mie sase sute de  angajati cereau  ce le trecea prin cap si el trebuia sa le explice rational si cu rabdare ca sunt lucruri care nu merg… Naclaiala libertatii era mare  si multi nu intelegeau… Faceau greve. Nu pentru dumneavoastra  ziceau ei ci pentru guvern.In dumneavoastra avem incredere,sunteti conducatorul confirmat de noi,de popor… Vroiau sa spuna ca venind cu functia dinainte de ’89 a fost si el  supus acelor ciudate si populare confirmari de catre angajati petrecute in tara prin ianuarie ’90….. A fost confirmat cu unanimitate si peste cateva zile a auzit  strigate prin curtea imensa a marii uzine”A. director general…”  Rase si le spuse catorva,trebuie sa si sti care sunt „liderii” unei multimi, ca nu are nici o dorinta de mai marire…,ramane unde este…

Ultima tuica facuta la G.  a fost in 1990. Era cu N. si au pierdut vreo doua zile si nopti la „furnal”. Tehnica o stiau amandoi … La fiecare cazan trebuie sa sti cand opresti curgerea lichidului,momentul  cand  taria  licorii devine moale si acra… Au facut cateva sute(litri) pe care le-au pus in butoaie  mici de cincizeci. Au ramas acolo.Mama le tot spunea”luati tuica” si  fratii au mai luat din cand in cand  cateva sticle …..  Ca la o un consemn nespus  si fara sa fi vorbit unul cu altul  n-au vrut sa  se atinga de tuica aceea.  A fost si ultima care s-a facut cu prunele de la G.

Tuica a ramas in acele butoaie de dud ani si ani  si peste toti  acesti ani tuica aceea devenita galbena( de la dud) a  fost data  la pomana inmormantarii mamei…

 

Isi aduse aminte de cursurile de la facultate.Pe foi A4  scrisul lui atunci cu litere rotunde(copiat parca dupa scrisul mamei) inchipuia un fel de fragmente din vorbirea profesorului,mai mult demonstratiile lui,erau  cateva propozitii apoi unu doua trei desene(scheme)  apoi  cu totul altceva…

Cateva versuri…. De multe ori  duse  pana la capatul poemului… Alteori lasate sa pluteasca in albul paginii,neterminate.  Acolo pe foile A4 impreuna cu formule  grele din „bazele electrotehnicii”. Asa si-a scris ceea ce  a ramas  si probabil va ramane experienta lui extraordinara  de   la anii douazeci  transcrisa in poeme Ar fi prea mult sa zicem poezie…Aruncata in sertar,arhivata(prea partial) pe calculator si atat…

„Am stiut ca ceva azi nu merge”…Glasul ei care il surprinse.. din nou..Nu prin ton ci prin  neasteptata/asteptata confirmare ca  s-au intalnit pe aceeasi lungime de unde(nevazute si  foarte precise care trec cat este ziua si noaptea pe deasupra capetelor noastre  fara ca noi sa  le simtim prezenta….).Telefonul si scrisul, observa el,  o fac mult mai deschisa…..Totdeauna i-au placut cei ce scriu.O scrisoare,cateva randuri….Hartia(calculatorul) te face sa spui   cuvinte  de care altfel te temi…

Il „soma”- dintr-o data- si vocea ei  avea nuante  aparte-  sa  incerce sa scrie,sa termine in acelasi timp lucrarile.. El care se „burzuluia” cateodata  cand cineva  intra direct in viata lui primi „criticile” aproape  multumit… Cineva se intereseaza de el…,poate ca-i pasa de el… Atrocea si iubita lui  singuratate cateodata cedeaza  in fata unor propozitii care sigur nu sunt de complezenta.Il obosea fardul,conversatia  de ..pomana la trecere de vreme si  asteptat parca alt veac… Simtea ca vorbeste mult cand este alaturi de ea,el care este un taciturn… Prea multe vin in minte si se ingramadesc sa  tasneasca afara.. Povesti,oameni,locuri….

Cu cateva zile in urma a fost la piscina.N-a mai ajuns acolo de luni de zile… Apa calda,lume putina la piscina  oraselului,cativa copii si „fanaticii” care se arunca in apa,numara in gand fiecare lungime pana la norma propusa.. Intra, se misca greu,inotul este ca mersul pe bicicleta,nu se uita…  Inota putin,schimba stilul si  avea senzatia ca-l dor toate oasele si toti muschii.. Izolarea si fumatul sau poate numai amorteala…. Iesi afara din apa dupa doua „bazine”..,se plimba in jurul patrulaterului cu apa,era o zi cu soare,mormai in sine ca este batran pentru sport,se uita la oamenii din jur care trageau „bazin” dupa „bazin” si deodata pe latura mare zari  o  femeie nu inalta,bine facuta, imbracata intr-un trening negru- si amanuntul care l-a dus cu privirea acolo-,avea parul de un rosu obositor…  Tipator de  iti mutai privirea in alta parte… O privi mai atent,parea o instructoare de inot si se plimba incet pe marginea bazinului cu un teu in mana.Teul este stiloul celor care fac curat… Fiecare scrie in felul lui… Femeia cu parul  rosu  implantase teul  intr-o placa  acoperita cu burete si  impungea incet… In apa o doamna,casca,ochlkari de vedere,auret la urechi la mana poate la ambele  si un lant la gat… Misca incet din picioare si teul  si forta din bratele instructoarea o impingeau    sa faca ture de bazin… Plimbarea cu teul in piscina  cocheta si destul de pustie… Nu auzea ce vorbesc,se pare ca femeia lua lectii de inot dar toata desfasurarea avea un ceremonial  bine pus la punct.Lungimea de bazin si  procedeul… Femeia din apa era comica,prin seriozitatea ei si incapatanarea de a face exact ce zice instructoarea….  I-a urmarit o vreme si dintr-o data in aerul  imbibat de vapori de gandi la mare….. , teul si femeia inerta i-au adus aminte de mare si  ultimul lui  concediu plin …

Era august si  peste tot pe mandrul litoral  rasuna din boxe „Party in Transilvania”, cantecelul lui Marius Dragomir care a facut atunci un neasteptat succes comercial …

. A fost ultimul concediu cu Dan.Ultimile zile,poate cel mai frumoase,mai triste ,un fel de ramas bun pentru anii in care zi de zi au fost impreuna…..  Iarasi  se intoarse in timp…. Au fost patru oameni…. A.  pletosul vagabond care se preumbla de ceva vreme prin cer,R. Dan si cu el……

Intai s-au adunat el si cu A. si prietenia lor stransa,apoi a venit R. si la urma Dan… Un grup de patru,o formatie  rock  s-ar putea spune…. Odata in joaca  s-au gandit la asta si el a si gasit numele trupei:„Virtutile ipotecate”. Ceilalti au comentat,un nume dintr-un singur cuvant era mai exploziv….dar au cedat….

La moartea lui Dan,intamplata  la cateva luni de la acel concediu a fost singura data  cand a tinut sa vorbeasca, sa duca un omagiu, zic unii, la dracu n-a fost nici  un omagiu, a fost un tipat in fata a vreo 300 de oameni care-l ascultau  la inceput plictisiti apoi uimiti,  dezorientati/indurerati…

Dan  a plecat la cincizeci de ani prin noiembrie.In august acelasi an au fost impreuna  doua saptamani.Dan era sef peste statiunea Venus.El a venit  cu un bilet ONT(nu se face intre ei „sa intinzi mana la pomana pe banii statului”,ei erau din alta lume…),Dan l-a transferat imediat la hotelul rotund si ciudat unde  avea o camera permanenta.O camera langa camera lui. Ziua  Dan era la serviciu,birourile erau  vis a vis de hotelul rotund… si seara,seara de seara  au iesit mereu la un alt restaurant din statiune.Nu era lume multa,intr-un loc  canta Semnal M a fost o placere sa-l vada/reauda pe Iuliu Merca…, marele muzician… Iuliu M. a murit  la cativa ani dupa Dan tot la mare ,vacanta,cred Costinesti… Era nebunia privatizarilor si toti carnatarii,securistii, activistii de paie ai Romaniei trecute    pandeau ca hienele sa puna mana pe hoteluri… Dan,era Dan, constanteanul devenit ( putin dar absolut esential) ardelean … si n-a cedat nici un milimetru… Dan era din alta lume, din lumea noastra…Privatizare ca la carte a incercat Dan…. Scandal,nervi acuze… Din partea hienelor dar si din partea celorlalti („esti un prost,te poti imbogati”)… Si Dan intr-o seara a murit…Stresat/presat   zi de zi de acesti tembeli… Comotie si infarct.

A fost anuntat imediat, a ajuns a doua zi,o alta lume se inchidea odata cu trecerea lui  in pamant.Niciodata marea nu va mai fi la fel  fara Dan…. El nu s-a indragostit la mare,n-a avut parte de iubiri mari in  aerul subtire al brizei…,el a avut un prieten.

Dupa A.si a plecat si Dan.

„Piratul”,”ragatzul”, bunul  Dan a plecat… demn si curat… Neatins de febra banului sau a facutului de bani care bantuia de atunci Romania.Si mai bantuie…

 

O sa-i spuna in acest pagini Iulia…

(va continua)