Nu mai este mult pana la Paste.Alt an.Pastele. Republic aici(fara nici un fel de modificare) un text vechi,de la inceputul acestui blog.
Se dedica fratilor Avram
Pastele,primavara si graul verde crud crescut in vase largi de lut. Printre firele plapande se ascundeau oua de toate culorile.
Este amintirea pregnanta a Pastelor de atunci.Alaturi de povestea cu iepurasul si de prajituri .
Lumina primaverii. Mirosul primaverii care se simtea peste tot.
Si asteptarea. Cea mai frumoasa sarbatoare este asteptarea ei. Saptamana mare era o asteptare. Nu prea stiam ce va fi in ziua de Pasti. Pregatirile facute ne faceau sa simtim ca este o sarbatoare. Oua vopsite in toate culorile. Unele cu desene.Frunze lipite de mama pe ou care se desprindeau dupa ce totul lua culoarea dorita lasand desenul fragil in alta culoare la vedere.
Si prajituri. Pastele pentru noi erau prajiturile. Mama era o specialista. Mai ales in „crempita”, adica mai cunoscutul cremsnit. Intindea blatul subtire ca o pinza de paianjen pe masa mare a bucatariei.Nu uit nici acum mainile ei tragand prin aer de foaie sa o intinda pana peste colturi. Era un dans ciudat si fascinant al mainilor ei si totdeauna ma minunam cum reuseste sa traga de foaie fara sa o rupa.
Masa. Insirati toti cei cinci pe laturile mesei. Titi totdeauna linga Nicu si eu langa ei. Mihaela si Ica pe cealalta parte. Intr-un capat tatal, in altul mama. Si nelipsitii ardei iuti pentru tata.Si un pahar de rachie tot pentru el.Din aceea moale de Banat. Cat sa bei la o nunta un litru si sa nu te imbeti.
Si bucatile mari de crempita cu galbenul cremei iesind generos de sub foile subtiri de blat pentru noi.
Cateodata cand eram mai mici iepurasul aducea si haine.
Mai tirziu am ramas cu prajiturile.
Ca si acum !
Ioanavram's Blog 