Niciodata-totdeauna (din „Texte tarzii”)

 „Un text pe care imi doresc sa-l citesc pana la capat….„-parafraza dupa o   propozitie care a sfasiat nu numai o  dupa amiaza ….

Se gandi la zambetul ei frumos,nebanuit de frumos  cateodata… Odata i-a spus ca ar fi vrut sa fie dansatoare…  Ar fi vrut si mai ales vrea  sa  fie un timp in care sa danseze cu ea.Pur si simplu sa danseze cu ea…Nu stie de unde sentimentul dar este convins ca   danseaza foarte bine  si i-ar place sa danseze cu ea….

N-a mai dansat demult,avea un stil ciudat care simtea muzica si ritmul si de aicea pasii.Trebuia sa fie „foarte usoara” la dans( asa cum se spune) sa poata sa danseze cineva cu el….Sigur,usor pe varfuri ca toti „dansatorii” care se respecta. Nu numara pasii,totul venea de la sine..

N-a mai dansat demult,nu-i placea valsul  datorita faptului ca nu simtea aceasta  muzica…Nu facea corp comun cu muzica(valsul), el…… copilul Mittel-Europei….. Ca sa danseze trebuia ca muzica sa faca corp comun cu trupul lui si mai ales cu mintea lui.Sau intre muzica,creier si trup trebuia sa fie o legatura.Altfel era un ratacit pe ringul de dans  isi dadea cu stangul in dreptul, de tot rasul si plansul, de parca era un alt ins daca-l vedea cineva  in doua dansuri diferite… Nu simtea valsul,era „pacatul” lui in schimb era  sau credea a fi  un bun dansator de tango…Si orice altceva ce presupune improvizatie controlata… Rock sau ritmuri  de ale rockului (de la blues, reggae,etc,etc)

Cand partenera  isi numara pasii simtea imediat si  dansa de complezenta asa cum faci la o nunta  cand obligatoriu trebuie sa treci pe langa mireasa pe la toate cunoscutele sa le dansezi… Rareori i s-a iuntamplat sa gaseasca partenera potrivita  pentru dans..care sa fie usoara, sa se lase purtata in ne-explicata  „nebunie” a dansului… A dansat pe la petreceri,etc. cu cineva  cu care se potrivea… Acum nu o mai face din lipsa de petreceri sau ocazii  pe o parte  si  din motive obiective(genunchi) pentru buna lui partenera de candva…

Zambi scurt   si-si aduse aminte de „tuca-l mosu”.

Legendarul „tuca-l mosu”. Zambea si parca il auzea cum explica unui tanar ca trebuie sa intre la joc.Tanarul se codea ca nu prea stie sa danseze,ca mai tarziu,etc,etc.ca nu are fata,etc,etc.Era vorba de dansuri populare de doi,brau,etc si tuca-l mosu  ca un bunic iubitor si stiutor  a lumii  explica linistit „nu conteaza,in imbulzeala aia  singurul lucru care trebuie sa-l faci este sa tii capul sus, drept,si sa te uiti mandru la fata sau la alte fete si la lumea din jur.Nimeni nu se uita la picioare… Te misti tu cumva dar capul sus si mandru ca altfel esti copil frumos.restul nu conteaza,nu-ti fie teama…”

Dansa de complezenta  unu-doi sau doi-doi  la diverse ocazii cand nu simtea muzica,partenera era pe langa,  etc… Odata a fost nas la o nunta.Obligatii si  cu vreo cateva ore inainte de semnalul nuntii l-a cuprins o durere atroce de spate(chiar hernie de disc…).Aproape paralizase de durere.sau fiecare miscare era un chin. Nunta merge, a injurat si strans din dinti si a facut fata. Un popa  zulufat care radea continuu ca prostu’  si pe care nu-l intelegea  in vorba-i moldoveneasca a tras o  slujba care parca nu se mai termina… Loc istoric,de poveste si poezie;lac cu nuferi dar numai poezie nu era in sufletul lui… Popa  se intrecea in poezioare si   pilde si la un moment dat a vrut sa plece si sa lase totul in plata Domnului… A ramas pana la sfarsit  a si „inconjurat”  cu popa si mirii de manuta  de vreo cateva ori(poate ca au fost conform „normei”? dar  in durere le-a pierdut sirul si apoi  au iesit la poze.De la biserica   drumul cobora in panta,alaturi o bisericuta ca de poveste a  parintilor poetului national si  a mai si reusit sa faca cateva fotografii  mai ales invitatilor(putini) veniti cu el si pentru el la nunta… Era si doamna care dansa usor dar deja piciorul(gernunchiul ei)   ii facea feste. A tras pozele si  au luat drumul catre  sala petrecerii. Eleganta,balcoane o muzica nici foarte foarte dar hai sa zicem comestibila  si s-a asezat la masa .. Pe scaun parca   era mai putin dureros decat mersul sau statul in picioare.  Feluri peste feluri,toasturi si .,… dansul… N-a vrut sa danseze deloc,de fapt nu putea ,privea  peste adunarea  zglobie care se zbantuia….  departe peste ei  spre un loc unde era mai acasa… A chinuit doua-trei dansuri cu nasa ca de, asa „se cade” si  har domnului totul s-a incheiat…  Era „fericit”… scapase de chin. Singurul moment care l-a  facut  sa mai uite din durere a fost  momentul”dulcelui”, pe masa au fost prajituri de casa(nu erau facute  in zona nuntii) si le-a tot gustat pana …..Peste tort a trecut.Slab… L-a chemat pe seful formatiei(prieten cu mirele),ardeelan,restl erau din zona si l-a rgat  sa-i cante patru cantece.Doua-doua.Seful de trupa avea un saxofonist bun… Doua melodii din Banat si doua „cover”-ri… La cele doua,   cateva doamne necunoscute au „sarit” la dans….. Le-a refuzat cat a putut de elegant.Cateodata cand nu ai cu cine sau te  sufoca durerea dansul este un chin…

 

Nunta era departe, sfatul lui”tuca-l mosu” si mai departe  si se gandi in seara  tulburata ca  ar vrea sa danseze cu ea….

O simtea suparata, „……nu as fii vrut sa-l fii citit vreodata…..prea trist….iar eu si mai trista….”,si incerca sa-i”vada”, sa-i simta ochii.. Ochii ei ca o poveste… A stat de cateva ori si a privit-o… Lucra… si el  astepta cu rabdare  sa se  termine sirul  de clienti…    Ochii ei care exprimau cand  bunavointa, cand  repros,cand erau calzi,cand aruncau sageti …… O poveste care  o intelegea si o „asculta” fara sa fie neaparat atent la ceea ce vorbea ea  cu oamenii…Ii privea ochii si era destul….

Scrisese intr-o pornire  si o judecata rece…. Nu vroia sa o faca sa sufere…

Se atasase de ea  asa cum a facut-o  o data sau de doua ori in viata…I se pare ca o stie de cand lumea si totusi de fiecare data mai descopera cate ceva…  Sentimentul acela  difuz,care nu trebuie lamurit dat de  intalnirea cu cineva care  ti se pare de cand lumea cunoscut si mereu nou si  neasteptat…

Parisul este undeva in urma.Isi stie conditia si trece peste conditia asta…Poate si ea accepta..Nu i-a spus-o(lui) niciodata dar  nu are nevoie.Nu are nevoie de cuvinte…. A inteles dar i s-a parut prea  mult, intamplarea si viata l-a rasplatit  neasteptat dupa atatea si atatea..  Va privi mereu emblema  cu literele verzi  gandind la ea dar  o va si  vedea…

Nu va „pleca”/”ajunge” la Paris..

Va ramane…

Totdeauna  sau pana cand vor fi in stare  unul si altul..!.

Si o mica istorie:la Paris a dorit sa ajunga demult.Stia atunci  pe de rost strazile celebre,cartierul Latin,cafenelele(„Deux Magots”)impunatoarele cladiri,buchinistii de pe malul Senei,cartierele….. A ajuns  dupa exact 34 de ani.A cerut insotitorului(mergea  catre  nord vestul Frantei de fapt) sa intre in oras. Doua ore si jumatate  la amiaza  acesta l-a plimbat cu masina unde a spus el… Omul se uita  inmarmurit si el comanda,Domul Invalizilor, Quai d’Orsay,Montmartre,buchinistii... Doua ore si jumatate in care nu s-a dat jos din masina… A privit  pe viu ceea ce in mintea si sufletul lui erau demult.Si ele aratau asa cum si le-a inchpuit…. A plecat  si nu s-a mai intors pana acum …Parisul este in sufletul lui…

Asa cum este si ea !