Trase fotografia mai la lumina. Era o poza facuta demult undeva langa zidurile de sub Cetatii catre Tampa.Ziduri scorojite,probabil catre vara…. Erau patru.
El,A, R,DM si prietena lui R.sa o numim M. Stia exact cand au facut pozele si urmele timpului erau doar pe fata lui,pe parul lui si deloc in minte sau suflet….
Se uita la aparat,R inchipuia ceva acolo in picioare,sigur gandisera fotografia cu o anume semnificatie.
R. iubea filmul(cu patima dar si rational) si nu a ajuns regizor… El nici macar ins care sa inegreasca hartia, departe de se considera scriitor…Cel din spatele camerei(aparatului) nu mai era demult… M.(prietena lui R) a reusit sa se ridice peste momentul de atunci… A facut facultatea dupa cativa ani si a lucrat intr-o uzina….
La cine oare se uita el? Toate zarile pareau deschise atunci….. Si totusi….
A vrut sa scaneze fotografia… sa o aiba si digital… Programul nu mergea si renunta… La ce bun?
La ce bun potcoave de cai morti….?
Reveni si se gandi la Iulia…. Sunt zile mai bune sau mai proaste… Si el avea asemenea zile si altii le aveau…Zile in care nu „zboara” nimic….
Azi nu „zboara” se gandi si reveni la fotografie… Pe cine dracu sa mai intereseze o asemenea fotografie….? Alba, fara nimic zambitor sau eclatant!
Iulia era o femeie nu foarte inalta, bruneta la care primul lucru pe care-l vedeai erau ochii… Ochii care erau cat o lume…. sau faceau cat o lume…. Al doilea lucru sesizat la ea era timbrul vocii si accentul ardelenesc,usor,foarte usor(insesizabil pentru cei multi!) si care se resimtea uneori prin „tusa” pusa pe anumite silabe …. Cuvintele erau moi,nu izbeau, vocalele erau aproape dezmierdate… Si asta ii placea….
Renunta sa mai puna fotografia in pagina…Atata paguba….
Lasa deoparte trecutul,istoriile,……la ce bun?
Viata este aici cu noi si langa noi…Viata ,sigur,poate fi si o felie de amintire dar pe cine mai intereseaza cum arata el acum nu stiu cati ani sau povestile despre A.,R. sau DM…
Nu avea dreptate cand sustinea asta, era numai o prosteala a lui pentru ca „durerea” acestor povesti era sa arate ca de fapt lumea- pe o anumita parte- este aceeasi… Si atunci si acum, oamenii s-au indragostit,au iubit si … au murit, si acum oamenii se indragostesc,iubesc si… mor.. Nimic nu strica aceasta spirala de cand veacurile…….
Si atunci a simtit aceasta stare speciala data de ” sa nu-ti fie cineva indiferent” si acum……
Iulia se imbraca foarte colorat cateodata si-i placea la nebunie asta… De la ciorapi la bluze era un festival de culori care i se parea extrem de bine „asezat” pe ea…. Tot timpul isi amintea de nebunia de culori din timpul „flower power”, amestecul acela viu de culori care sfida orice „cumsecadenie”…
‘Cumsecazii” sunt oamenii lui „nu se cade”… „Nu se cade” sa ai bandana sau bentita,nu se cade sa iesi undeva decat cu,nu se cade sa te indragostesti…….. A avut multi „cumsecazi” care au incercat sa-i dea „sfaturi”…..
Odata Iulia i-a povestit ca la terminarea liceului si-a promis ca se va arunca in apa micului bazin dela fantana din Piata… Nu ,nu este o Fontana di Trevi dar ceva apa exista cum exista si acel aer usor sever,sobru dat de cladirile vechi, inchise si cu acoperisuri cu „ochi” din jur….. De sus prin acei „ochi” poate ar fi privit-o cativa care sa-i spuna ca „nu se cade”… N-a ajuns, dupa marturisirea ei, sa faca baie in mica fantana si au ras amandoi cand si-au imaginat scena…. Ea neaparat in rochie,matasuri albe sau ” white satin” care cad bine,zgomotul si briza data de suvoiaele care se ridica pana la o inaltime si cad pleostite in bazin,fierbinteala noptii…. Si ca toata inchipuirea sa aiba un sens trebuie si un el care sa stea putin mai departe si sa priveasca….” scena”…. Numai in doi ar fi posibil ca prin aerul noptii sa circule acel fluid care se scurge incet prin buricele degetelor pana la celalalt….
Altadata i-a povestit de aceeasi scena incercata de altii si intrebarea „capitala” a acestora :cine intra primul…..?
Isi vorbeau la telefon in fiecare zi si daca telefonul nu venea in sufletul fiecaruia se cuibarea imediat nelinistea…. Fiecare vroia,normal, sa-l auda pe celalalt mai mult,sa stea cu celalalt mai mult… Se intamplau toate poate nu atat cat ar fi vrut si apoi urma….. asteptarea…
Pana la alta zi,la alt telefon,la alta vedere…
Dependenta este un nor frumos care stie sa-i poarte, sa-i ascunda,sau sa-i lase in lumina cruda a soarelui de primavara…
Ioanavram's Blog 