Cateodata(VIII)


 

Se simti aiurea,tampit,obosit,depasit(oare?) dupa texte indescifrabile sau absconse si intamplari…

Viata uneori este simpla,numai noi o complicam cateodata..

Era tarziu,noaptea, si impins de nu stiu ce resort relua cautarile…. Strabatu in viteza net-ul de sus pana jos facand combinatii din cele mai imposibile imperecheri de cuvinte,Fara rezultat.Apoi  cineva de Sus l-a ajutat iara.Scrise simplu numele cartii….. Peste cateva moim,ente rezultatul a aparut. Era volumul al treilea si inca in format pdf…. Stia exact ca acolo se afla  pagina pe care el in uitarea si surescitarea lui n-a mai „citat-o” ca lu,ea… Deschise si rula paginile…Cauta dupa cuvant…Stia clar ca undeva  la sfarsitul unui aliniat si inceputul celuilalt trebuia sa fie ceea ce cauta…. Parcurse cu un sentiment  contradictoriu  pagina dupa pagina… Citea pe diagonala asa cum facea demult  … Isi puse in gand ca la pagina 100 sa se opresca…Rula repede in nici  un sfert de ora  au trecut prin fata ochilor 100 de pagini…. Din franturi reconstituia  povestea dintre Petrini si Suzy  citind ici colo cate un cuvant i se parea ca   se afla tot atunci in primavara de acum 35 de ani cand a citit-o… A trecut de pagina 100 si n-a gasit nimic… Rula ain continuare  convins ca trebuie sa fie pe aproape…. A vibrat atunci cand a citit cartea mai ales la povestea de dragoste la romanele de dragoste din  roman… restul l-a citit  cu oarecare detasare desi Preda era un mare  prozator…. Pentru el    c artea ramane  cu paginile extraordinare despre iubire pagini tragice si  firesti totodata… NMu l-a interesat contextul, carligele politice(inchisoarea,canalul etc…) decat in masura incare asigurau un fundal veridic si corect…. N-a  ridicat in slavi acele pagini cum au facut toti anti-comunistii de ocazie(gelatinosi,de plastilina) aparuti ca ciupercile dupa ploaie prin anii ’90…..

O pagina, inca o pagina… Nu o sa poata citi in veci o carte  in format e-book …S-a prosdtit si el  cu e-book-ul ,o carte in format electronic… N-are miros,n-are viata este fata,rece ca un mormant de faraon care nu spune nimic celor care se inchiuna prosternati in fata lui….  La pagina 108 se opri aproape  instantyaneu…. Simtul  nu l-a poarasit…. gasi cuvantul mult cautat…

Citi mai sus si alese un fragment :

„Nu vrei să cobori!” Ea confirmă,

„În casă n-avem nimic de mîncare!”

Era clar.

„Să-ţi aduc ceva din oraş, nu vrei!” Aşa era!

Mă uitai halucinat la ea şi deodată zărind chipul mamei mele pe birou, mă întrebai ce ar fi zis ea dacă m-ar fi surprins în această postură. Nu apucai să-mi răspund, ca un fulger gîndul meu trecu la Suzy, care brusc svîrli pledul de pe ea, se ridică în capul oaselor, se uită la mine cu o privire rătăcită, apoi îşi lăsă picioarele în jos şi îşi luă obrajii în palme.

Alarmat sării din fotoliu şi mă aplecai lîngă chipul ei: „Ce e cu tine? Ce s-a întîmplat? Te doare ceva?”.

Se uită la mine, apoi începu să dea din cap în semn de desnădejde, în semn că da, i s-a întîmplat şi nu mai e nimic de făcut…

„Ei, ce este, dar te rog să vorbeşti, lasă acuma glumele, te simţi rău, să chem un medic?”

„Victoraş… Victoraş… murmură ea încercînd deja să se resemneze, vorbindu-mi nu mie, ci parcă ferestrelor, prin care se vedea viscolul chinuind neîncetat vîrfurile celor doi plopi… Victoraş, ne-am procopsit…”

Şi în clipa cînd contemplă inevitabilul care s-a produs, care nu trebuia să se producă, şi acuma ce să-i mai faci decît să cauţi în tine însuţi compătimire şi să încerci să nu te dispreţuieşti: „Aoleo!”, exclamă cu humor.

Mă liniştii, dar nu ieşii din uimire. „De ce aoleo? zisei. În ce sens ne-am procopsit?”

„Ne-am procopsit, repetă de astă dată mai ferm, dînd mereu din cap. Te iubesc! Aoleo!”

Mă ridicai şi începui să dau şi eu din cap. Da, ce să zic, aoleo! O astfel de declaraţie de dragoste mi-ar fi fost cu neputinţă să mi-o imaginez vreodată. Era prima oară cînd o făcea. Era însă pentru mine cu atît mai convingătoare cu cît ea o însoţise cu acel văietat popular, care însemna detaşare, luciditate, că adică chiar ne-am procopsit…(Marin Preda -Cel mai iubit dintre pamanteni-vol III)

Il citi si-l reciti… Avea poate alt sens decat  cel pe care il dadea el…. Nu,nu era vorba de  a te procopsi,a te imbogati….a te capatui… Era altceva.. Cu totul altceva…Preda l-a folosit magnific….Cu sensul (ca verb), putin folosit…. de a fi fericit,a face pe cineva fericit…. „Aoleo” soptit  la urma face distanta fata de orice alt sens….

Adica  avem de toate,  viata de langa noi sau fiecare viata lui,problemele lui si peste toate si in profida  logicii(cum spunea ea candva), ne-am procopsit…”Te iubesc, aoleo”

I s-a parut atunci una din cele mai frumoase declaratii de dragoste…L-a invidiat pe Preda atunci il invidiaza la modul sincer  si curat si acum…..

Descoperi intr-o zi in seninul sau fulgii de zapada ca  ne-am procopsit…. Adica  sufletul,inima a luat-o inainte a lucrat a depasit  cele curente sau nu i-a pasat de cele ale vietii si  s-a indragostit…

„Te iubesc! Aoleo!” Vaietatul asta sparge   normalul,Este un oftat intre bucurie si disperare….

Inchise pagina dintr-o data mai linistit….Isi aminti mereu ziua care se topise in urma….

Incepuse cu ceva difuz,ciudat, la  frizer si se  sfarsea noaptea  citind   pagini dintr-o carte pe net…

La frizer,la „hair -stylist” cum zice neologismul si  corectitudinea politica… Ca frizer suna banal,are sens de mahala,vetust,peiorativ noi suntem domni si domnite din secolul netului… Intre timp il sunase S-D sa-l intrebe  asa la  „buzareala” de ce numai el are mama si tata si este singur la „morminti”. Si mormintele se pregatesc de Paste, nu-i asa……?

N-a raspuns nimic,nu avea chef  de discutii…  Se simtea neputincios,inchis  intr-un cerc … ….

Traia de azi pe maine si   a venit  apoi intamplarea cu Iulia….

Nu s-a asteptat,nu mai astepta nimic… si dintr-o data s-a simtit atras,dispus sa iasa din carapace si sa -si spuna   lui si altora ca n-a murit….

 

Spre seara trecu pe la Iulia…. Era la serviciu,i se paru   usor distanta …. O intreba ce are,i-a raspuns ca nimic….. Ii spuse care a crezut  el ca este motivul schimbarii de stare pe care o acuza…. A spus direct  fara nici un fel de pregatire :”probabil ca  esti indragostita”.Daca nu i-ar fi spus atunci cine stie cand ar mai fi putut spune… Iulia nu a reactionat ori mai degraba a negat,calm…”nu ,nu este asta” apoi  el ar fi vrut sa adauge „ca si eu  sunt in aceeasi situatie,adica stare” dar nu mai spuse nimic…Nu se lega  dialogul…. Baura un ceai… Era fierbinte,o privi indeling  atat cat putea…Ii placea sa o priveasca…. Se misca de colo pana dincolo si   la un moment dat  a inteles…O suparase  povestea mea cu pricopsitul….

 

„Eram sigur” i-a spus el,”tu nu ai nici o vina, eu  am gresit cand n-am explicat pana la capat…. Si eu  poate la prima vedere n-as fi inteles prea multe…..”  Iulia nu paru nici multumita nici nemultumita de explicatia era insa din nou mai calda, mai aproape…..

Isi urara cele  bune si pleca… Orasul era animat,seara ca de obicei si  catre casa isi  aminti  iara cum a inceput si cum l-a „acaparat”, acaparat este iara un cuvant aiurea  se gandi sa-l stearga,cum i-a placut,cum a fost atras de ea ,cum a simtit ca  ea este „aleasa”….. Ce fenomen  se petrece in sufletul,in mintea noastra   ca sa simti asa dintr-o data  ca  cel de alaturi este omul pe care-l asteptai…Traiesti zile si nopti in  cea mai crunta izolare,relatiile tale cu ceilalti sunt strict formale si  cand nu mai credeai  sa se intample ceva  apare  in viata ta  o femeie frumoasa  care vorbeste cu un usor- aproape insesizabil pentru  cei multi- dar   cuceritor, accent ardelenesc…
Refuzi pe moment sa crezi ca este adevarat apoi zi dupa zi constati ca –  neasteptat- poate fi adevarat…..

 

Si atunci cand  a fost  convins ca este adevarat a  lasat deoparte  toate barierele si  nu i-a pasat daca  acea minuscula si nevazuta cortina care  ascunde sufletul se ridica si  el poate fi vazut….

Sa vezi sufletul cuiva….

 

El a lasat cortina ridicata pentru ca asa a simtit si pentru ca incepuse sa-i pese de ea…

Venea din singuratate, nu mai avea chef de nimic…

xxxxxxx

A vrut la un moment dat-acum vreo 5 ani- sa plece sa renunte, sa se recunoasca invins… Nu mai suporta…. A vrut sa lase totul si sa se retraga … Si acolo, retras, sa traiasca in singuratate, sa  repuna pe picioare casa atata cat ar fi putut si sa  lasa viata cata mai este sa   se scurga fara interventii dinafara… A fost gata sa plece acum ceva vreme apoi  a hotarat sa mai ramana…Nu stia cat si cum…. Suporta tot mai greu… Isi facuse un fel de carapace invizibila in care se izola…executa ca un robot la comanda ce i se spunea ,o executie rece fara participare si apoi se retragea… Treceau  toate, pe care nu le mai vrea, fara sa-l atinga…Era nepasator….Se intreba pana cand,pana cand va  suporta sa fie asa….

Facerea de bine nu este,intotdeauna, cea mai buna hotarare a vietii…

Venea dupa niste ani crunti si  se legase de  aceasta tanara pe atunci domnisoara …. A ajutat-o sa intre la facultate(de fapt a meditat-o) si inca la una unde se intra greu. A pus toata priceperea lui in a explica si a medita…. A fost si meditator la viata lui…Fara bani… A intrat la facultate  si apoi  s-a intamplat ca el  sa  fie vorbit de rau…. Din orgoliul imens care-l avea si ura pentru acei indivizi  plescari  a continuat sa  mearga alaturi de domnisoara…. A dus-o dupa el peste tot…I-a asigurat serviciu,a reactionat cand  au vrut sa o dea afara, a ajutat-o sa-si duca viata   la un anume standard…. Cred a  crezut ca  le-a aratat ei si celorlati  ca   a scos-o din negura si ca a facut-o om   a renuntat  sa se mai gandeasca la  acea doamna…. A trait din obisnuinta fara sa ceara nimic,multumit in  orgoliul lui ca  le-a demonstrat „cine este el”…. Le-a demonstrat pe dracu…. Aia dupa cate a facut l-au luat de prost-bun si au incercat sa-l transforme intr-un ins  care sa stea la cutie,care sa nu faca decat ceea ce „se cade” sa faci,care sa fie  sub un fel de papuc si la  o filosofie a omului marunt,”hot” si care „reuseste”  prin orice altceva decat munca …Ori el din acest punct de vedere nu era un om marunt care ajunge seara acasa  se spala si doarme si a doua zi, duminca fiind, face pe minitehnicus prin casa sau  aduna  urzici sa le puna la borcan…Nu  asta a fost scopul vietii lui,sa fie minitehnicus si sa adune urzici si sa aiba camara plina  ca sa doarma peste iarna linistiti… Asa ca  dupa ce s-a convins si i-a convins ca  el este numai El, a renuntat…. De fapt(in fapt),altfel  a ramas acolo..

Nimeni nu-si poate bate joc de el si nici nu poate sa-l transforme dupa  vreerea lor …. Reciti si gasi de cuvinta ca nu prea se inteleg multe  din  ceea ce a vrut sa spuna… Isi  promite  si promise in gand si Iuliei insa sa revina pe larg…..

xxxx

Peste o zi, de fapt iara seara, se plimba cu Iulia pe strazile vechi ale centrului …

Nici nu  si-a dat seama cum au ajuns alaturi,totul a fost  firesc…., totul parea de cand lumea….. si totul parea un nou inceput….De fapt  nu-i trecea prin cap altceva decat sa fie cu ea dar sa nu-i aduca(prin pezenta lui langa ea ) nici un rau….

 

-va continua-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s