„Mai un an imi bace in usa”(republicare).Mai este mult pana …….


Un an,un alt an ne bate in usa…. Ne „bace” cum zice Mihaela Petrovici …. …. Ma uit curios si nu prea la mine, aproape de aniversare(nu,nu este ziua mea,mai este mult ….pana la alta duminica!) asez,pun pe acest blog(un fel de copil de suflet al meu) cantecul Mihaelei Petrovici…. Fiecare moment,fiecare clipa din viata se poate lega de un cantec….

N-am simtit nevoia sa pun aici fastuoasa,insingurata,splendida,rascolitoarea  muzica din „Anonimul venetian” (odata am sa o fac) nici un blues din multele ascultat/traite,nici o balada de la S&G pana la Pink Floyd nici macar acel imn al generatiei care am fost,”Satisfaction” cu  acordul  celest/din alt veac  al chitarei lui Keith Richard sau  extraordinara sustinere ritmica asigurata de Bill Wyman si Charlie Wats…

Nu,pun aici un cantec  al Mihaelei Petrovici….Nu are nicio importanta pentru mine ca unii stramba din nas…A,muzica populara….

Un cantec  si nimic mai mult….

Dar un cantec frumos,nostalgic, care pana la urma nu rascoleste nimic,doar ne indeamna sa luam totul asa cum este…

Cantat de o femeie frumoasa, cu ochii mari usor nostalgica, usor trista fata cu  trecerea anilor ……

Ea vine exact din locul de unde am venit si eu pe lume, si ea poate fi  unul din lucrurile  de tinut  minte cand   ne amintim de Banat….

Un an,inca un an…

MihaelaPetrovici canta exact asa cum imi   doream  sa-mi cantecineva la aniversare…Si acum si  cu douazeci de ani in urma….

Sau, de ce nu, la …. ruga….

Sa fiu acasa,sa fie vineri(ziua mare a Rugii), sa fie amaiza,  sa fie masa pusa si  dintr-o data prin  usa lasata deschisa  de la curte sa intre ….muzica…. Poate chiar Mihaela Petrovici …..

Si acolo la masa sa fie ai mei,sa fi si tu(tot a mea) si   acest cantec….

Ma repet(cu re-publicarea acetui cantec) dar ingaduiti autorului sa aiba si el  micile lui „caderi”….

Cateodata!!!!

 

 

Si totusi  viata-i mai frumoasa…., oriunde, si la Gavojdia si la Lugoj si la Sebes Alba sau Sibiu si la Intorsura sau  Brasov…..

Ascultati vocea /timbrul amar/nostalgic  al Mihaelei Petrovici… Un amar cat o viata… Bucuriile sunt putine….

Sa le tinem strans la piept….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s