-1-
Invarti cheia in contact si motorul ramase mort.Afara cele doua dadeau semne de enervare.Una se uita intr-o parte alta in cealalta,deh,era primavara si soare si privirea iti fuge unde vrea…. Incerca sa deblocheze alarma,era legata cu pornirea motorului, dar fara succes… Avaria clipocea semn al unei legaturi indestructibile si motorul nu dadea vreun semn …Comanda alarmei era batrana ca si masina,bateria nu a schimbat-o de la achizitionare si dupa doua-trei incercari de a debloca arcul mic ce permite miscarea sus-jos a butonului de deblocare, renunta…Mergem cu taxiul au zis la unison cele doua si pleca incet in urma lor…. Au ajuns curand la destinatie si gazdele i-au poftit la masa.Sau in jurul unei mese…..mai exact….Au fost intrebati daca vor intai „dulce”,o cafea si mai tarziu sa ajunga la o gustare,mancare fie ce o fi….. Dupa indecizia celorlalti spuse gazdei sa treaca direct la felul principal al oricarei mese…”Dulcele”….
Cele doua si sotul doamnei intrara in sufragerie…Dupa pupaturile de rigoare…Impinse buchetul de flori catre doamna(D) din fata lui,aceasta se ridica putin pe varfuri sa ajunga sa-l sarute pe obraji,o saruta politicos si putin apasat si el si D. ii spuse dupa ce ramasera singuri:” doamne ce ai incaruntit…..M-am uitat azi la pozele de demult,cum erai, cum aratai…..„Il „trase” usor,mai mult il obliga sa vina dupa ea, spre bucatarie si vorbea in timp ce aranja florile intr-un vas… Intra in bucatarie,nu putea raspunde de pe hol….
Ce sa-i raspunda ? Ce putea sa-i raspunda…? Pana la urma mormai ceva fara sir: „ce sa fac,ce sa facem,asta sunt…. dar sa sti ca ….” I se parea inutila toata aceasta fandare spre trecut…Eu,tu, traim acum ,in prezent…. Gandi numai asta si nu apuca sa explice……
D.il intrerupse aproape violent,o stia dupa ochii ei, insa cobori tonul aproape fara sa vrea:”stiu ce vrei sa spui…. Da, sufletul tau a ramas tanar,tu ai ramas tanar,numai noi….”…. O contra tot in soapta „daca tu zici, asa o fi,eu am ramas acelasi, carunt sau nu…. Sau aproape acelasi ..…”
Nu vroia sa se intinda,nu vroia sa-i dea nici cel mai mic prilej de a trece dincolo,nu o intreba nici macar care „noi”….
Se intorsera si ei sufragerie,lipsa lor nici n-a fost remarcata… Lua o prajitura ,apoi inca una, pe geam se vedea o panorama prea frumoasa a muntilor din jur…Daca faceai minim de efort prin ferestra larga priveai desfatarea de munti,culmi acoperite cu zapada si verde..
Privi pe geam ceilalti se antrenara in discutie si asa cum se intampla de obicei isi aduse aminte o intamplare.
Cu el si cu D.
Era in urma cu peste 14 ani,conduceau o firma care nu era a lor de fapt… Actionarul era altul(strain), cel ce finantase investitia si ei au pus-o pe picioare…. De fapt el a pus-o pe picioare ( delegatii in strainezia dupa utilaje,invatare tehnologie,etc,etc) si de la un anumit moment cand lucrurile erau clare, a pus-o sa plece din vechiul loc de munca si sa vina acolo la firma ….
Lucrau impreuna intr-o uzina, el a adus-o in departamentul pe care-l conducea ca sa o feresca de mizeriile „restrangerii de activitate” care se intamplau frecvent pe atunci……Avea deja doua locuri de munca prin care trecuse si in care s-a restrans activitatea. Lucra sub coordonarea lui, ceilalti(subalternii lui,nu erau multi,vreo unasutacincizeci) aflasera ca el si ea aveau ceva in comun dar nu stiau ce… Tot felul de barfe intinse,nu-i pasa, cum nu i-a pasat niciodata cand a facut/decis ceva… Si-a asumat ….De fapt nu facuse nimic care „nu se cade”…..A stat vreo doi ani impreuna cu el, avea un birou separat si el mergea cand avea timp, sa stea de vorba… Nu mult,cateva minute… Cand nu trecea cu orele sau zilele pe la ea venea D. la el in birou….. Cu cate o hartie,etc.Nu statea mult cat sa rezolve sau sa schimbe doua vorbe despre…… orice….
El avea acolo in uzina programul dupa cum si-l facea, putea sa plece in timpul orelor de lucru,sa revina,sa stea pana la douasprezece noaptea daca era cazul,nu prea avea nimeni treaba cu el pentru ca devenise necesar, un fel de punct de sprijin a ceea ce se intampla in mastodont.A facut un program pentru redresare,cu solutii. Mai radicale sau nu…. Le-a oferit celor ce conduceau uzina fara sa ceara paternitatea,de fapt fara sa ceara nimic….Si ei, cei doi-trei din conducerea mare, il lasau in pace…Nu aveau curajul sa-l controleze pentru ca aveau nevoie de el ,pentru ca datorita lui erau acolo….
Se opri, era o alta directie, alta dechidere in memorie .. El se gandea doar la D. si la tineretea fara batranete in dupa amiaza usor racoroasa de primavara si nu la toti cei pe care i-a ajutat….
Intelegerea a fost clara,ea va castiga mai mult,el va fi acolo doar una-doua ore pe zi si mai ales dupa amiaza…(avea serviciul celalalt pe care l-a pastrat si unde era angajat!.).In rest, relatia cu angajatii,oferte etc, tineau de ea….Ea conducea mersul de fiecare zi a firmei…. A invatat-o cu rabdare tot ce se poate sti,a fost tot timpul in spatele ei ca sa nu se intample ceva…Cum era de asteptat pentru el, s-a descurcat… A invatat-o si cum sa lucreze cu oamenii.Oameni care erau veniti din uzine,de la saiba, de la aparatul de sudura, de la surubelnita si ciocan… El incepuse altceva la locul lui de munca, se angrenase intr-o aventura,intr-o afacere care l-a costat pana la urma mult si multe…. Dar acolo la firma asta noua totul era cat de cat aranjat …Si hala si utilajele si oamenii aproape instruiti si un birou si calculator si telefoane….Muncise mult pentru asta se angrenase aiurea intr-o asemenea afacere,nu era actionar,nu era angajat,nu era platit pentru asta….Il cunoastea pe cel ce era actionarul majoritar dar si mai bine pe cel minoritar,lucrasera candva impreuna si insul era doar cu gandul marele profit, el cu munca, Adica toata conceptia,pusul pe picioare a afacerii si fara bani….Habar nu avea cand s-a apucat de treaba ce era domeniul,cum si cu ce se mananca….A invatat din mers lucruri care nu aveau nici o legatura cu ce facea de atatia ani… I s-a propus la un moment dat sa preia jumatate din actiuni dar a refuzat.,… Gandul lui era sa o aduca la firma pe D., sa o ajute pana cand ea va reusi sa conduca si sa se descurce … Avea incredere in ea …., vroia sa reuseasca… restul, nu mai conta …. Credea in posibilitatile ei,o ajuta sa ajunga undeva si ….gata…..
Dupa care el sa se retraga…. Avea mare incredere in ea dar uita de fapt ca o cunoaste prea bine…Prea bine…Uitase ceva esential… Ca era o femeie la jumatatea varstei cu dezamagirile,cu sensibilitatile ei,cu grija copiilor si mai les cu nevoia de a avea totdeauna pe cineva care sa o apere….. Fiecare femeie vrea sa fie „aparata” desi nu recunoaste acest lucru… Sau cel putin sa stie ca poate fi aparata…Este mai bine spus asa …
Sa stie ca exista cineva care sa o apere daca lucrurile o iau razna…
D., se descurca bine cateodata insa claca,domeniul era unul dur si plin de concurenti… Si peste toate actionarii si cel majoritar si minoritarul din tara nu si-a respectat angajamentul fata de el… La debut trebuia un capital de pornire, dincolo de utilaje,hala…. Toate erau aproape gata, oamenii angajati si lipseau comenzile….Minoritarul s-a imbolnavit brusc si grav,majoritarul era dintr-o lume si nu era la curent probabil cu nevoile afacerii pentru ca minoritarul de aici nu l-a informat,nu i-a cerut bani… Omul nostru minoritar era prin spitale,el „avea” zece angajati cu tot cu D si comenzi zero si bani zero….
A fost un chin … A prins o comanda pe care a facut-o la zero adica fara profit dar avea bani sa ruleze,apoi alta si inca una…. Dar totul era de azi pe maine… Nu aveau bani pentru reclama, reclama era esentiala in acele vremuri in care romanul casca toata ziua gura la panourile de pe strazi,in ziare, la TV dupa binefacerile tehnologiei „capitaliste”… Incet, incet a reusit sa mearga mai normal cu firma..Cu eforturi care l-au costat,scandal acasa,oboseala,reprosurile minoritarului cand s-a facut bine sanatos ca nu iese profitul…….
D. era multumita, banii veneau la timp,plecau deseori in delegatii dupa comenzi,au batut tot Ardealul de sud…. Relatia lor era corecta si de bun simt…. El nu vroia mai mult, nici prin cap nu-i trecea sa faca un pas mai departe,nu simtea nevoia, ea il cunostea bine ……Cateodata il intreba pana cand vor mai merge asa,el dincolo si ea cu toate pe cap…Incepuse marea afacere dincolo stia ca va veni tot mai rar dar D. stia de la inceput intelegerea…
Fiecare crede in sine ca timpul rezolva orice ..D.si-ar fi dorit ca el sa renunte la serviciul celalalt si sa ramana doar la firma… I-a explicat ca nu se poate ca nu vrea dar,mai ales,ca reusise sa lege altceva acolo care-i va lua mult timp.Si peste toate el vroia ca ea sa reuseasca si sa fie independenta…Ca se bucura daca ea reuseste si face totul sa ca ea sa reuseasca… Alergand daca este nevoie ca un nebun de colo pana dincolo…
Stia ca nu se lasa convinsa, stia ca D. ar fi vrut sa lucreze impreuna, era idealul…. N-a luat in seama acele sageti care tasneau din ochii ei, in timpul discutiilor…
Intr-o dupa amiaza s-au dus amandoi intr-un orasel din apropiere la un client… El a fost cu o zi inainte, a ajuns greu, casa era la marginea orasului, un fel de vila intinsa numai pe pamant,gradina mare,multi pomi,un caine cam fioros in padoc…..Clienta avea in jur de 35 de ani, o asculta dar nu-i era foarte clar ce vrea. In plus femeia incerca sa-i faca,asa din senin dupa vreo jumatate de ora de discutii, avansuri chiar daca fine si discrete si el nu suferea asta …N-a suferit niciodata… Nu avea nimic in comun cu ea, nu-i placea,nu-i placea ca cineva sa depaseasca o anume limita…. Dincolo de priviri,totdeauna l-a fascinat privirea celor care erau in jur, dincolo de priviri, se oprea….. Niciodata n-a mers mai departe si n-a intrat in jocuri de doi bani…. Chestiunea il enerva pana la urma,clienta se sucea mereu si venea cu alta varianta,obosise si -i spuse ca revine a doua zi, dupa amiaza, impreuna cu colega lui….
Au ajuns la timp, acelasi tablou al unei case cu acareturi ce parea a unor insi care au dat de bani…
Intrara,cafea,apoi la subiect…. Femeia ii arunca tot felul de ochiade,se lauda cu dolarii ei,cu strainatatea,peste toate se mai arata/dovedea si pretioasa si pretiozitatea ei il enerva…. O lasa pe D. sa discute, el asteptand si intervenind din cand in cand…Clienta isi schimba mereu cererile,pretentiile, venea cu niste dorinte absurde si gasi ca este momentul sa plece…. D. era mai departe de el nu a putut sa-i spuna imediat,clienta isi continua tirada si il mai intreba din cand in cand”nu-i asa ca merge domnule….Doar am discutat ieri….”
Nu discutase nimic, nu zise nici da, nici nu si o vazu pe D. enervata…. Intai D. a repezit-o( era o pretentie a doamnei-cliente) scurt categoric si fara urma de a ceda…Clienta se uita lung la el si el nu a spus nimic,semn ca era de acord cu D. apoi paparuda s-a enervat si a ridicat usor tonul la D.”dar eu am discutat astea cu domnul si el a inteles pretentiile mele si mi-a spus ca se pot rezolva….”
Era mult,prea mult, D. o repezi aproape/ instantaneu si se ridica de la masa….. „Sa mergem,”ii spuse si el se ridica si rosti apasat catre clienta:”nu putem sa ne intelegem.Dumneavoastra va suciti la fiecare cinci minute ,mereu schimbati dorintele si noi nu avem timp……”
D. il continua din zbor:”doamna,va ganditi bine ce doriti,asta este numarul meu de telefon- si ii intinse cartea de vizita- si eu va voi face oferta … M-ati inteles,da?Ma sunati numai pe mine….”
Clienta ramase dezamagita ,parca picase din pom … si iesira…
Afara se uita la D.Ochii ei scoteau flacari,obrajii rosii….
„Ce obraznica, ai vazut ce fata avea……” zise D. si continuara sa mearga incet catre masina….
Se gandi imediat:”sa te feresca Dumnezeu de gelozia adanca a femeilor destepte fata de altele vazute de ele drept parasute” …
Constatase imediat ca D. era geloasa pe individa… Simtise ca femeia i-a facut lui ochi dulci si n-a putut sa suporte… I se intampla prima data, asa direct, sa o vada intr-un acces de gelozie …. care o facea furioasa. Se simtea linistit, nu avea nimic cu tipa aia….
„Sa ma sune pe mine.O sa-i fac eu o oferta de o sa se sature… „,continua D. Zambi larg o apuca dupa umar si o opri….
„De ce te-ai enervat?” o intreba calm…
„N-ai vazut cum iti facea ochi dulci,parasuta dracului…..” continua D. parca mai aprinsa … „Am vazut si ce vroiai sa-i fac, ce sa-i spun,las-o in plata Domnului….” sfarsi el, adaugand, ” ….. nu merita sa te ambalezi atat….’
Urcara in masina si iesira de pe straduta aflata in plin camp… La primele case din orasel, opri. isi aprinse o tigara si se uita la ea…
D. se intoarse,era inca rosie ca focul in obraji,vru sa boscorodeasca iara ceva si el o opri:”las-o in pace,incheiem subiectul…. O sa mai vezi astfel de exemplare in preumblarile ce le vei face… Nu femei, ci barbati….. vei fi singura, atunci ….. Ne cunoastem prea bine,sti parerea mea, sti ce am stabilit si respectam tacit amandoi…… Sigur,…… sunt( se opri si nu rosti cuvantul dorit)….., sti ca nu-mi place sa te vad agitata,opreste-te…. Sunt aici,voi fi de departe sau mai de aproape tot timpul langa tine daca ai nevoie si …..”
Se apleca si o saruta pe frunte, D. il privi cu ochii mari gata sa-l devore si sa-l arunce la furnici….
Erau doi ani de cand se impartea intre doua locuri de munca….,firma si uzina …. „Trebuie sa mergi singura….. Nu mai pot sa ajung la firma in fiecare zi, poti sa ma suni oricand ai vreo problema,o sa vin cand pot, dupa amiaza.Dar peste toate sunt absolut convins ca poti sa te descurci singura…..Voi fi mandru de reusita ta….”
Il privi iara cu ochii mari, din nou gata sa-l sfartece daca ar fi putut si sa-l arunce desupra unui musuroi de furnici…..Sentimentele o iau uneori ( de fapt mai totdeauna) inaintea ratiunii, este bine sa fie si asa.Nu putem trai numai din ratiune.Trebuie si un strop de nebunie,de sentiment….
Dar el a ales, nu de atunci ci mai demult sa fie de partea ratiunii si sa lase deoparte sentimentele…Oricat de dureros ar fi fost…..Si a ramas asa …
A simtit acolo la marginea oraselului ca ea il uraste,ca i-ar smulge o mana daca ar putea, ar arunca in fata masinii o lada plina de cuie, sa ramana acolo….
Ca-l uraste la modul acela absolut pe care putini il inteleg…. Ura din prea multa iubire…..O privi calm si hotarat sa astepte sa-l devore cu privirea aceea ucigasa… Nu avea de ales….
Mai tarziu va fi de acord cu el…..Indiferent cat de tarziu este acest tarziu……
Nu se vazura o vreme, nu l-a mai sunat si se intalnira vrand-nevrand la un eveniment tragic….. Era poate la sase luni de la vizita la clienta dusa cu pluta de la periferia oraselului…… Se salutara discret, participara la eveniment si la sfarsit reusi sa-l prinda, afara in strada …Numai ea cu el… Incepu direct de parca abia se despartira acum zece minute si tot ceea ce ar fivrut sa spuna atunci a turuit acum…. „M-ai lasat singura acolo,nu te iert,nu o sa te iert niciodata………….” O asculta calm si hotarat sa nu riposteze in nici un fel….. Se enerva si mai tare si la un moment dat se …opri…. Profita de pauza si-i spuse „A fost mai bine asa…… Crede-ma….”
Iara flacari ce tasneau din ochii ei,iara acuze, „m-ai lasat singura,n-am putut sa raman acolo singura cu toate,nu m-am descurcat minoritarul mi-a facut zile fripte, a trebuit sa vina…… ”
„Foarte bine, foarte bine ca sunteti impreuna…..” i-a raspuns si a adaugat „nu uita, a fost mai bine asa…. si poate in timp ura ta se va stinge in cenusa,vom fi mai batrani si….. „.
Se intoarse furioasa dar si cumva linistita si pleca…
Incet,incet au inceput sa se vada, mai distant,mai rece apoi aproape la fel ca inainte …. Pana in dupa amiaza de primavara cand cine stie ce resort,amintire,nostalgie sau regret sau altceva a impins-o sa-i faca remarca cu firele carunte……
Ceilalti se uitau la un film,se facuse seara, pe fereastra se vedeau doar luminile….. orasului….
In fiecare primavara viata ne face mai tineri sau mai orgoliosi decat suntem de fapt, fiecare primavara ne re-deschide-cateodata- niste rani pe care celelalte anotimpuri au grija sa le oblojeasca si sa le inchida …..
Plecara toti trei la fel cum au venit, cu taxiul,era noapte si orasul traia in tihna si liniste sarbatoarea….
-2-
Intra dupa o doamna in varsta…Tinu usa,doamna pasi cu greu…. Bolile batranetii.
Iulia il vazu zambi si el saluta destul de apasat…. Cand erau fata in fata intre ei mai functiona perdeaua de plus care oprea gesturile firesti…
Astepta pana doamna batrana isi cumpara cele necesare batranetii si bolii.Era vorbareata,mereu isi aducea aminte de cate ceva si intreba.
Iulia raspundea calm,politicos si mereu se uita spre el….
Batrana,femeie si la 85 de ani, se intoarse si-l ruga sa o scuze ca intarzie acolo dar are multe de cumparat…. se deplaseaza greu si acum odata ajunsa…
. Ii raspunse cu deferenta chiar amabil,”nu este nici o problema,doamna, astept oricat….”
-va continua-.
Ioanavram's Blog 