Cateodata(IX)-fragmente dintr-o carte


   -1-

 

Invarti cheia in contact si motorul ramase mort.Afara cele doua  dadeau semne de enervare.Una se uita intr-o parte alta in cealalta,deh,era primavara si soare si privirea iti fuge unde vrea…. Incerca sa deblocheze  alarma,era legata cu pornirea motorului, dar fara succes… Avaria clipocea semn al unei legaturi indestructibile si motorul  nu dadea vreun semn …Comanda alarmei era batrana ca si masina,bateria nu a schimbat-o de la  achizitionare si dupa doua-trei incercari de a debloca arcul mic ce  permite miscarea  sus-jos a butonului de  deblocare, renunta…Mergem cu taxiul au zis la unison cele doua si pleca incet in urma lor…. Au ajuns curand la destinatie si gazdele i-au poftit la masa.Sau in jurul unei mese…..mai exact….Au fost intrebati daca vor intai „dulce”,o cafea si mai tarziu sa  ajunga la o gustare,mancare fie ce o fi….. Dupa  indecizia celorlalti spuse gazdei sa treaca direct la felul principal al oricarei mese…”Dulcele”….

Cele doua si   sotul doamnei intrara in sufragerie…Dupa pupaturile de rigoare…Impinse buchetul de flori catre  doamna(D) din fata lui,aceasta se ridica putin pe varfuri sa ajunga sa-l sarute pe obraji,o saruta politicos si putin apasat  si el  si D. ii spuse  dupa ce ramasera singuri:” doamne  ce ai incaruntit…..M-am uitat  azi la pozele de demult,cum erai, cum  aratai…..„Il „trase” usor,mai mult il obliga sa vina dupa ea,   spre bucatarie si vorbea in timp ce aranja florile intr-un vas… Intra  in bucatarie,nu putea raspunde de pe hol….

Ce sa-i raspunda ? Ce putea sa-i raspunda…? Pana la urma mormai ceva fara sir: „ce sa fac,ce sa facem,asta sunt…. dar sa sti ca ….” I se parea inutila toata aceasta fandare  spre trecut…Eu,tu, traim acum ,in prezent…. Gandi numai asta  si nu apuca sa explice……

D.il intrerupse  aproape violent,o stia dupa ochii ei, insa cobori tonul   aproape fara sa vrea:”stiu ce vrei sa spui…. Da, sufletul tau   a ramas tanar,tu ai ramas tanar,numai noi….”…. O contra tot in soapta „daca tu zici, asa o fi,eu am ramas acelasi,  carunt sau nu…. Sau aproape acelasi ..…”

Nu vroia sa se intinda,nu vroia sa-i dea nici cel mai mic prilej de a trece dincolo,nu o intreba nici macar care „noi”….

Se intorsera si ei sufragerie,lipsa lor nici n-a fost remarcata… Lua o prajitura ,apoi inca una, pe geam se vedea o panorama prea frumoasa a muntilor din jur…Daca  faceai minim de efort prin ferestra larga  priveai desfatarea de munti,culmi acoperite cu zapada si verde..

Privi pe geam ceilalti se antrenara in discutie si  asa cum se intampla de obicei isi aduse aminte o intamplare.

Cu el si cu D.

Era in urma cu peste 14 ani,conduceau o firma  care nu era a lor de fapt… Actionarul era altul(strain), cel ce finantase investitia si ei au pus-o pe picioare…. De fapt el a pus-o pe picioare (  delegatii in strainezia dupa utilaje,invatare tehnologie,etc,etc) si de la un anumit moment cand lucrurile erau clare, a pus-o sa plece din vechiul loc de munca si sa vina acolo la firma ….

Lucrau impreuna intr-o uzina,   el a adus-o in departamentul pe care-l conducea    ca sa o feresca de mizeriile „restrangerii de activitate” care se intamplau frecvent  pe atunci……Avea deja doua locuri de munca prin care trecuse si in care   s-a restrans activitatea. Lucra sub coordonarea lui, ceilalti(subalternii lui,nu erau multi,vreo  unasutacincizeci) aflasera   ca  el si ea aveau ceva in comun dar nu stiau ce… Tot felul  de barfe intinse,nu-i pasa, cum nu i-a pasat niciodata cand a  facut/decis  ceva… Si-a asumat ….De fapt nu facuse nimic  care „nu se cade”…..A stat vreo doi ani  impreuna cu el,  avea un birou separat  si el mergea cand avea timp, sa stea de vorba… Nu mult,cateva  minute… Cand nu trecea cu orele sau zilele  pe la ea venea D. la el in birou….. Cu cate o hartie,etc.Nu statea mult  cat sa  rezolve sau sa schimbe doua vorbe despre……  orice….

El avea  acolo in uzina   programul   dupa cum si-l facea, putea sa plece   in timpul orelor de lucru,sa revina,sa stea pana la douasprezece noaptea daca era cazul,nu prea avea nimeni treaba cu el pentru ca  devenise necesar, un fel de punct de sprijin  a ceea ce se intampla in mastodont.A facut un program pentru redresare,cu solutii. Mai radicale sau nu…. Le-a oferit celor ce conduceau uzina  fara sa ceara paternitatea,de fapt fara sa ceara nimic….Si ei, cei doi-trei din conducerea mare, il lasau in pace…Nu aveau curajul sa-l controleze pentru ca aveau nevoie de el ,pentru ca datorita lui erau acolo….

Se opri, era  o alta directie, alta  dechidere in memorie .. El se gandea doar la D. si la tineretea fara batranete in dupa amiaza usor racoroasa  de  primavara si nu la toti cei  pe care i-a ajutat….

Intelegerea a fost clara,ea va castiga mai mult,el  va fi acolo doar  una-doua  ore pe zi  si mai ales dupa amiaza…(avea serviciul celalalt   pe care l-a pastrat si unde era angajat!.).In rest, relatia cu angajatii,oferte etc,  tineau de ea….Ea conducea mersul de fiecare zi a firmei…. A invatat-o   cu rabdare tot ce se poate sti,a  fost tot timpul in spatele ei  ca sa nu se intample ceva…Cum era de asteptat pentru el, s-a descurcat… A invatat-o si cum sa lucreze cu oamenii.Oameni care erau veniti din uzine,de la saiba, de la aparatul de sudura, de la  surubelnita si ciocan… El incepuse altceva la   locul lui de munca, se angrenase  intr-o aventura,intr-o afacere care   l-a costat pana la urma mult si  multe….  Dar acolo la firma asta  noua  totul  era cat de cat aranjat …Si hala si utilajele si oamenii  aproape  instruiti si un birou si calculator  si  telefoane….Muncise mult pentru asta se angrenase aiurea intr-o asemenea afacere,nu era actionar,nu era angajat,nu era platit pentru asta….Il cunoastea  pe   cel ce  era actionarul majoritar dar si mai bine pe cel minoritar,lucrasera candva impreuna si insul  era doar cu   gandul marele profit, el cu munca,  Adica toata conceptia,pusul pe picioare a  afacerii si fara bani….Habar nu avea  cand s-a apucat de treaba ce era domeniul,cum si cu ce  se mananca….A invatat  din mers  lucruri care nu aveau nici o legatura cu ce facea de atatia ani… I s-a propus la un moment dat sa  preia jumatate din actiuni dar a refuzat.,… Gandul lui era sa o aduca la firma  pe D., sa o ajute pana cand ea va reusi sa conduca si sa se descurce … Avea incredere in ea …., vroia sa reuseasca… restul, nu mai conta …. Credea in  posibilitatile  ei,o ajuta sa ajunga undeva si ….gata…..

Dupa care el sa se retraga….  Avea mare incredere in ea dar uita de fapt ca o cunoaste prea  bine…Prea bine…Uitase ceva esential… Ca era o femeie la jumatatea varstei cu dezamagirile,cu sensibilitatile ei,cu  grija copiilor si mai les cu nevoia de a avea totdeauna pe cineva care sa o apere….. Fiecare femeie vrea sa fie „aparata” desi nu recunoaste acest lucru… Sau cel putin  sa stie ca poate fi aparata…Este mai bine spus asa  …

Sa stie ca  exista cineva care sa o apere daca lucrurile o iau razna…

D.,  se descurca bine   cateodata insa  claca,domeniul era unul dur si  plin de concurenti… Si peste toate actionarii si cel majoritar si minoritarul din tara  nu si-a respectat angajamentul fata de el… La debut trebuia un capital de pornire, dincolo de utilaje,hala…. Toate erau aproape gata, oamenii angajati si lipseau  comenzile….Minoritarul s-a imbolnavit brusc si  grav,majoritarul era  dintr-o  lume si nu era la curent probabil cu  nevoile afacerii  pentru ca minoritarul de aici nu l-a informat,nu i-a cerut bani… Omul nostru minoritar   era prin spitale,el „avea” zece angajati cu tot cu D si comenzi zero si bani zero….

A fost un chin … A prins o comanda pe care a facut-o la zero adica fara profit dar avea bani sa ruleze,apoi alta si inca una…. Dar totul era de azi pe maine… Nu aveau bani pentru reclama, reclama era esentiala in acele vremuri in care romanul casca toata ziua gura la panourile de pe strazi,in ziare, la TV   dupa binefacerile tehnologiei „capitaliste”… Incet, incet  a reusit sa mearga   mai normal cu firma..Cu eforturi  care l-au costat,scandal acasa,oboseala,reprosurile minoritarului cand s-a facut bine sanatos ca nu iese profitul…….

D. era multumita, banii veneau la timp,plecau deseori in delegatii dupa comenzi,au batut tot Ardealul de sud….   Relatia lor era corecta si   de bun simt…. El nu vroia mai mult, nici prin cap nu-i trecea sa faca un pas mai departe,nu simtea nevoia, ea il cunostea  bine ……Cateodata il intreba  pana cand vor mai merge asa,el dincolo si ea   cu toate pe cap…Incepuse marea afacere dincolo stia ca va veni tot mai rar dar  D. stia de la inceput  intelegerea…

Fiecare crede in sine ca timpul rezolva orice ..D.si-ar fi dorit  ca el sa renunte la  serviciul celalalt si sa ramana doar la firma… I-a explicat ca nu se poate  ca nu vrea dar,mai ales,ca reusise sa lege altceva  acolo care-i va lua mult timp.Si peste toate  el vroia ca ea sa reuseasca  si sa fie independenta…Ca   se bucura daca ea reuseste si face totul sa  ca ea sa reuseasca… Alergand daca este nevoie ca un nebun de colo pana dincolo…

Stia ca  nu se lasa convinsa, stia ca  D. ar fi vrut sa lucreze impreuna,  era idealul….  N-a luat in seama  acele sageti     care tasneau  din ochii ei, in timpul discutiilor…

Intr-o dupa amiaza s-au dus  amandoi intr-un orasel din apropiere la un client… El  a fost cu o zi inainte, a ajuns greu, casa era la marginea orasului, un fel de vila intinsa  numai  pe pamant,gradina mare,multi pomi,un caine cam fioros   in padoc…..Clienta avea  in jur de 35 de ani, o  asculta dar nu-i era foarte clar ce vrea. In plus femeia   incerca sa-i faca,asa din senin dupa vreo jumatate de ora de discutii, avansuri  chiar daca  fine si  discrete si el nu suferea asta …N-a suferit niciodata…  Nu avea nimic in comun cu ea, nu-i placea,nu-i placea  ca cineva sa depaseasca o anume limita…. Dincolo de priviri,totdeauna l-a fascinat privirea celor care erau in jur, dincolo de priviri, se oprea….. Niciodata n-a mers mai departe si n-a intrat in jocuri  de doi bani…. Chestiunea il enerva pana la urma,clienta se sucea mereu si  venea cu alta varianta,obosise si -i spuse ca revine a doua zi, dupa amiaza, impreuna cu  colega lui….

Au ajuns la timp,  acelasi tablou  al unei case cu acareturi  ce parea a unor insi care au dat de bani…

Intrara,cafea,apoi la subiect…. Femeia ii arunca tot felul de ochiade,se lauda cu   dolarii ei,cu strainatatea,peste toate  se mai arata/dovedea si pretioasa si pretiozitatea ei   il enerva…. O lasa pe D. sa discute, el asteptand si intervenind din cand in cand…Clienta   isi schimba mereu  cererile,pretentiile,  venea cu niste dorinte absurde si gasi ca este momentul sa plece…. D. era mai departe de el nu  a putut sa-i spuna imediat,clienta isi continua tirada si  il mai intreba din cand in cand”nu-i asa ca merge domnule….Doar am discutat ieri….”

Nu discutase nimic, nu zise nici da, nici nu  si o vazu pe D. enervata…. Intai D. a repezit-o( era o pretentie a  doamnei-cliente) scurt categoric si fara   urma de  a ceda…Clienta se uita lung la el si el nu  a spus  nimic,semn ca era de acord cu D. apoi  paparuda s-a enervat si a ridicat usor tonul la D.”dar eu am discutat astea cu domnul si  el a inteles pretentiile mele si mi-a spus ca  se pot rezolva….”

Era mult,prea mult, D. o repezi   aproape/ instantaneu si se ridica de la masa….. „Sa mergem,”ii spuse si el se ridica  si  rosti apasat catre clienta:”nu putem sa ne intelegem.Dumneavoastra va suciti la fiecare cinci minute ,mereu schimbati  dorintele si noi nu avem timp……”

D. il continua din zbor:”doamna,va ganditi bine  ce doriti,asta este numarul meu de telefon- si ii intinse cartea de vizita- si eu  va voi face oferta … M-ati inteles,da?Ma sunati numai pe mine….”

Clienta ramase dezamagita ,parca picase din pom … si iesira…

Afara se uita la D.Ochii ei scoteau flacari,obrajii rosii….

„Ce obraznica, ai vazut ce fata avea……” zise D. si  continuara  sa mearga incet catre masina….

Se gandi imediat:”sa  te feresca Dumnezeu de gelozia adanca  a femeilor destepte fata de altele vazute de ele drept parasute”   …

Constatase  imediat ca D. era geloasa pe individa…  Simtise ca femeia  i-a facut lui ochi dulci si n-a putut sa suporte…  I se intampla  prima data, asa direct, sa   o vada intr-un acces de gelozie ….   care o facea furioasa. Se  simtea linistit, nu avea nimic  cu tipa aia….

„Sa ma sune pe mine.O sa-i fac eu o oferta de o sa se sature… „,continua D. Zambi larg o apuca dupa umar si   o opri….

„De ce te-ai enervat?” o intreba calm…

„N-ai vazut cum iti facea ochi dulci,parasuta  dracului…..” continua D. parca mai aprinsa …  „Am vazut si ce vroiai sa-i fac,  ce sa-i spun,las-o in plata Domnului….” sfarsi el, adaugand, ” …..  nu merita sa te ambalezi atat….’

Urcara in masina si  iesira de pe straduta aflata in plin camp… La primele case  din orasel, opri. isi aprinse o tigara si se uita la ea…

D. se intoarse,era inca rosie ca focul in obraji,vru sa boscorodeasca iara ceva si el o opri:”las-o in pace,incheiem subiectul…. O sa mai vezi astfel de exemplare in preumblarile  ce le vei face… Nu femei, ci barbati….. vei fi singura, atunci ….. Ne cunoastem prea bine,sti parerea mea, sti ce am stabilit si respectam  tacit amandoi…… Sigur,…… sunt( se opri si nu rosti  cuvantul  dorit)….., sti ca nu-mi place sa te vad agitata,opreste-te…. Sunt aici,voi fi de departe  sau mai de aproape tot timpul langa tine daca ai nevoie si  …..”

Se apleca  si o saruta pe frunte, D. il privi cu ochii mari  gata sa-l devore si sa-l arunce la furnici….

Erau doi ani de cand se impartea  intre doua locuri de munca….,firma si uzina …. „Trebuie sa mergi singura….. Nu mai pot sa ajung la firma  in fiecare zi, poti sa ma suni oricand ai vreo problema,o sa vin cand pot, dupa amiaza.Dar peste toate sunt absolut convins ca  poti sa te descurci singura…..Voi fi  mandru de reusita ta….”

Il privi iara cu ochii mari,  din nou gata sa-l sfartece daca ar fi putut si sa-l arunce  desupra unui musuroi de furnici…..Sentimentele o iau uneori ( de fapt mai totdeauna) inaintea ratiunii, este bine sa fie si asa.Nu putem trai numai  din ratiune.Trebuie si un strop de nebunie,de sentiment….

Dar el a ales,  nu de atunci ci mai demult sa fie de partea ratiunii si sa lase deoparte sentimentele…Oricat de dureros ar fi fost…..Si a ramas asa …

A simtit acolo la marginea oraselului  ca ea il  uraste,ca  i-ar smulge o mana daca ar putea,  ar arunca in fata masinii  o lada plina de  cuie, sa ramana acolo….

Ca-l uraste la modul acela absolut  pe care  putini il inteleg…. Ura din  prea multa iubire…..O privi calm si hotarat sa   astepte sa-l devore cu privirea aceea ucigasa… Nu avea de ales….

Mai tarziu va fi de acord cu el…..Indiferent cat de tarziu este acest tarziu……

Nu se vazura o vreme, nu l-a mai  sunat si se intalnira vrand-nevrand la un eveniment tragic….. Era poate  la sase luni de la    vizita la clienta dusa cu pluta  de la periferia oraselului…… Se salutara discret,  participara la eveniment si la sfarsit reusi sa-l prinda,  afara in strada …Numai ea cu el… Incepu direct de parca abia se despartira acum zece minute si tot ceea ce ar fivrut sa spuna atunci  a turuit acum…. „M-ai lasat singura acolo,nu te iert,nu o sa te iert niciodata………….” O asculta calm si hotarat sa nu riposteze in nici un fel….. Se enerva si mai tare si  la un moment dat se …opri…. Profita de pauza si-i spuse „A fost mai bine asa…… Crede-ma….”

Iara flacari ce tasneau din ochii ei,iara  acuze, „m-ai lasat singura,n-am putut sa raman acolo singura cu toate,nu m-am descurcat  minoritarul mi-a facut  zile fripte, a trebuit sa vina…… ”

„Foarte bine, foarte bine ca sunteti impreuna…..”  i-a raspuns si a adaugat  „nu uita, a fost mai bine asa…. si poate in timp  ura ta se va stinge in cenusa,vom fi mai batrani  si…..   „.

Se intoarse furioasa dar si  cumva linistita si pleca…

Incet,incet au inceput sa se vada,  mai distant,mai rece apoi aproape la fel  ca inainte ….   Pana in dupa amiaza de primavara cand cine stie ce resort,amintire,nostalgie sau regret sau altceva a impins-o sa-i faca remarca cu firele carunte……

 

Ceilalti se uitau la un film,se facuse seara, pe fereastra se vedeau doar luminile….. orasului….

In fiecare primavara viata  ne face mai tineri sau mai orgoliosi decat suntem de fapt,  fiecare primavara  ne re-deschide-cateodata- niste rani pe care celelalte anotimpuri au grija sa le oblojeasca si sa le inchida …..

Plecara toti trei la fel cum au venit, cu taxiul,era noapte si orasul traia in tihna si liniste sarbatoarea….

 

 

 -2-

 

Intra dupa o doamna in varsta…Tinu usa,doamna pasi cu greu…. Bolile batranetii.

Iulia il vazu zambi si el saluta  destul de apasat…. Cand erau fata in fata intre ei mai functiona  perdeaua de plus  care oprea gesturile firesti…

Astepta pana doamna batrana  isi cumpara cele necesare batranetii si bolii.Era vorbareata,mereu isi aducea aminte de cate ceva si intreba.

Iulia raspundea calm,politicos si mereu se uita  spre el….

Batrana,femeie si la 85 de ani, se intoarse si-l ruga sa o scuze ca intarzie acolo dar are multe de cumparat…. se deplaseaza greu si acum odata ajunsa…

. Ii raspunse cu deferenta chiar  amabil,”nu este nici o problema,doamna, astept oricat….”

 

 

-va continua-.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s