La … dezolare.Un text. Doamne fereste-poem…..


La dezolare ajungem cateodata…

Ne este la indemana oricui sa traiasca dezolarea demn si decent(fara sa o strige de pe ziduri!) si fara sa perturbe mersul de rutina al fiecarei zile…

De la  o asa zisa clipa fericita la dezolare este un pas…

Cateodata un pas…. altadata mai multi….

Nu este nici o problema,suntem obisnuiti sa traim si in dezolare,in apele ei tulburi…Nu ne vor cuprinde, cum nu ne-au cuprins nici altadata…

Nici nu vom canta ragusiti in amiaza „podul de piatra s-a daramat/a venit apa si l-a luat”… Nu vom striga  fericiti:”vom face altul pe rau in jos/altul mai trainic si ….”

Nu stiu daca vom fi in stare sa mai facem  altul, mai frumos…Pentru ca nu mai vrem…..

Daca podul nu iese frumos?

Ca sa fie frumos trebuie sa daruiesti si noi am tot daruit….

Si izvorul poate sa sece  sau sa nu mai aiba putere…sau ,cea mai sigura explicatie,sa nu mai vrea….

Pentru ca noi suntem arondati  convingerii noastre de-a pururi,…..sa daruiesti si sa nu astepti nimic….Nimic,niciodata…

Cai si coamele lor gingas despletite   alergand pe o pajiste catre sfarsit….

Niciodata nu este un sfarsit si nici un inceput,

Doar trecerea noastra  care, cateodata, lasa  iluzorii  urme…..

Poezia si subsemnatul nu se vor mai intersecta niciodata…. O stim(amandoi)  de  foarte multi ani!!!!

Un gând despre “La … dezolare.Un text. Doamne fereste-poem…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s