Fara batista si fara lacrimi(dupa amiaza unei zile de aprilie)-„Cateodata”(X)-ACTUALIZARE 3

Dupa amiaza pustie  in mica gradina  a   T-S. Florile de piatra sunt acolo ca-n alte primaveri,magnolia pare trecuta de floare(nu ma pricep,nu sesizez,n-am expertiza…..cum se zice azi…),braduletul jumatate uscat jumatate verde..Doar iarba a crescu dreapta si verde….Sezlongul pe care l-am adus are  aruncate ziare>Vechi „Evenimentul zilei” din 16 apriie 2014.. Pagini razlete…. Le rasfoiesc ca si cand a fost ieri. Titluri.Kievul trimite veteranii Euro-Maidanului in Est(ul Ucrainei) sa lupte contra separatistilor.La Timisoara o cladire dezafectata a fost”afectata” pentru parkour(un fel de sport facut pentru pompieri,catarari pe ziduri ,sarituri,etc,etc) o pagina (doar o pagina) dintr-un extraordinar interviu cu Petru Popescu(restul  …nu sunt).Horia Tabacu jurnalistul de la „EVz” a murit subit acum vreo doua luni.Petru Popescu este/traieste in America si romanul lui care va ramane peste timp („Prins”)l-am daruit unei doamne,l-a citit si cred ca i-a placut. Acum un an poate pe la aceeasi ora T.S. se chinuia cu ultimile zile din viata.Multa lume zice ca sunt un dur, ca nu am lacrimi.Mama noastra  n-a  putut sa scoata o lacrima la moartea mamei ei… Dar stiam, se vedea ca sufera…Eu stiam ca sufera,in tacere fara lacrimi.Lumea zice ca sunt un dur,ca trec peste emotii,sentimente, ca nu-mi da o lacrima….Evident ca nu port nici batista sa sterg   cristalinele alcatuiri care sunt lacrimile…

Este frig, stau in sezlong  si  alaturi este soseaua pe care trec/coboara masini…Casa este veche poarta „haine”scorojite si toate par demult inchise fara nici un orizont care sa se deschida acum….

Nu ma vait, doamne fereste,nu ma plang niciodata,primesc loviturile in plin cu fruntea „senina” si stomacul chircit (dupa)…. Constat doar trecerea si  faptul ca sunt -cateodata- prea permeabil la ea….

Incerc sa dau un mesaj prin telefon,culmea,care si pleaca….

Am trecut inainte pe la o reprezentanta(a firmei de telefonie) si am dat peste o domnisoara cu ochelari care a avut rabdarea sa-mi „dezmorteasca” aparatul.Fata  a avut rabdare, a sters,a incarcat programe,  a sters mesaje  vechi de cand lumea si a reusit…Nu m-am intrebat de ce( a avut rabdare),poate pentru ca i-am vorbit frumos,poate  pentru ca i-am „declarat” din start ca nu doresc  sa intru in maruntaiele aparatului sub nici un motiv… Fata m-a inteles si in timp ce stergea programe si mesaje m-a intrebat asa de curiozitate  sau sa faca conversatie”da, cu ce va ocupati daca nu sunt indiscreta”

„Nu esti,i-am raspuns,si te vei mira..Am,am avut multe calculataore si o firma care se ocupa de proiectare pe calculator….”

„Si atunci?” zice fata uimita ca nu sunt vreun muzician,scriitor sau pictor total lunatic si fara aplicatie spre cele diurne,”pamantesti”.De preot   nu era cazul,pentru ca n-am glas mieros,fata nu mai vorbesc… Cum sa te spovedesti in fata unei fete colturoase ca a mea si a unor ochi care pot sa sfedeleasca(cateodata) prin tine?

„Atunci. reiau eu, dornic nici sa nu o dezarmez,atunci    ce pot sa va spun este ca nu am nici o atractie pentru butoanele astea si pur si simplu nu vreau sa le invat.Daca merge sa apas pe taste si sa formez numarul bine,daca  pot sa apas si pe litere si sa transmit un o propozitie-doua(ce-i ala mesaj?) este si mai bine..In rest nu vreau….” Fata rase  si continua sa stearga meaje vechi, folosi si o aplicatie de pe calculatorul ei cu care  scotoci bine aparatul  si dupa un timp  imi arata telefonul ei…Pe ecran aparuse numarul meu de telefon si mesajul de testare  pe care l-a trimis de la mine… „Dar trebuie sa mai stergeti mesaje, eu vi le-am sters doar pe cele ce apartineau firmei nostre de telefonie,o istorie,zice fata.Apar mesaje din Ungaria,Austria,Germania la trecerea si preluarea de catre filialele de acolo ale telefonistului-sef de care apartineam,apoi mesje de cartela,credite,etc,etc” Avea dreptate  toate erau o istorie, de ceva ani nu m-am ocupat  de aparat …

I-am multumit, am intrebat-o cat costa,”nimic”,zice,trebuie numai sa ai rabdare sa rezolvi o astfel de problema” si am iesit pe strada…

Iulia probabil trecuse,fata de la telefoane m-a tinut prea mult cu stersul mesajelor si instalarea unui nou program.

Iulia trecuse si sigur n-am sa o intalnesc. Si atunci am plecat direct la casa veche unde a locuit T.S.

Si primul mesaj i l-am dat ei..Doua, trei cuvinte.

Daca nu era Iulia nu ma interesa  sa fac telefonul sa poata transmite asa ceva…

Se lasa rece, intru in apartamentul lui T.S.Toate erau asa ca si atunci… Patul, cadrul,cele doua fotolii,o veioza care „arde” continuu… Am iesit ,nu mai aveam ce sa fac acolo…O privire si atat..Urc la etaj si intru din camera in camera…,  zorzoane,aglomeratie ….

 

x  x  x

Asta ar fi vrut sa scrie daca avea cu ce si unde… A scris in minte, in cap, rememorand/traind  dupa-amiaza….

Sigur,doamna care a citit „Prins” si careia i-a daruit  cartea  era Iulia…

Se intoarse in timp, nu mult,cu cateva zile inainte……..

Iulia s-a trezit de dimineata,noaptea a trecut  usor si greu dupa intamplarile zilei trecute si a plecat catre  gara.Trenul spre….. acasa….

Care acasa? Toti avem un singur acasa,un loc mic, poate disproportionat de mic in comparatie cu marile orase,un loc cu paduri, cu dealuri, cu bunici…Sigur cu bunici…Acasa inseamna totdeauna si bunici.

Orasul   pustiu,este devreme, duminica,   soarele undeva sus…. A preferat sa mearga pe jos,miscare pentru  asi limpezi gandurile…. Orasul pustiu, dimineata devreme…..

Se gandeste la ce a fost ieri. la ce va fi azi….

Viata rupta in doua sau viata in doua lumi….Nici una perfecta… fiecare cu cate ceva bun…. Lumile perfecte sunt numai  in unele carti slabe  sau filme si mai slabe …. Peronul pustiu abia aduna cativa calatori…Trenul este in gara,compartimentele  cu mirosul lor amestecat,telefonul alaturi ….

Ieri a fost o alta zi…. S-a trezit cu el   pe la zece dimineata, l-a asteptat de fapt,a venit in felul lui neanuntat… „Trec dimineata pe la tine” i-a spus  dar sa stie sa adauge  ora la care ajunge…. A intrat, ea l-a primit cu zambetul larg cat sa incapa o poveste sau sa inceapa o poveste… Aceeasi pieptanatura cu fruntea  lasata larg  si libera  cat sa-i puna ochii in valoare…. Totdeauna in acel loc  aveau(si el si ea) momente de stinghereala.. Oricand putea intra cineva nu este  un moment,un loc unde sa lasi sentimentele sa alerge ….

Se imbratisara si Iulia  i-a urat  ce i-a dictat sufletul… Niciodata probabil nu fusese urat/sarbatorit cu mai multa emotie…. I-a dat  buchetul cu garoafe colorata in fel si chip,Iulia s-a bucurat,erau florile ei preferate… Le-a pus intr-un vas  si apoi a aparut de pe scari cu cadoul…

L-a coplesit…Prea mult… Asa cum mai tarziu  sau a doua zi i-a scris ca   a fost prea mult  cantecul acela…. Prea mult pentru ca titlul -orice cantec dincolo de  ritm,melodie are un titlu -titlul acela era prea mult…Stia sa faca legatura s-au o facea imediat si Iulia   i-a raspuns-trecand rapid peste  subiect-  doar ca este una din melodiile ei preferate…

„Uite ai aici si ceva sa te imbraci” zise Iulia si pe moment  a fost derutat…. Povestea cu „parfumul care imbraca”…

In cadou era o sticla de parfum….  si una cu trufe…. Ar fi lasat parfumul pentru trufe,a vrut sa deschida cutia  sa -i ofere Iuliei si  sa ia si el o bomboana….” Bomboana este bine zis” ?

 

O sticla cu parfum?  Sora lui la un cadou asemanator(primit de la  altcineva) i-a spus scurt: „o,daca ai primit o sticla de parfum,  ai intinerit  cu zece ani” si Iulia care stia de poveste a completat in timp ce el se uita la  micuta stica patratoasa  sa-i vada marca,eticheta,habar nu avea cum sa le  spuna:„cu al doilea parfum ai mai intinerit cu inca zece ani si uite asa fac douazeci….”

Douazeci de ani… Ce facea el cu douazeci de ani in urma….? Nu facea nimic,nu iubea pe nimeni, se afundase in  zilele care treceau de la sine…..

Era  emotionat si-i aratase asta Iuliei, sarbatorirea lui devenise fastuoasa prin  participarea  extraordinar de calda si emotionanta a acestei fete frumoase  si asa pe fuga si fara sa ciocneasca un pahar… ….. Se ridica  de pe scaun , se apropie de Iulia si  indiferent la ceea ce ar putea fi in jur o lua dupa umeri si apoi de obraji si se uita pentru cateva secunde in ochii ei… Ar fi vrut sa retina imaginea asta si sigur  a ramas undeva pe retina/memorie pentru totdeauna… Mignona, putin uimita de gestul lui, cu ochii  ezitand intre  surprindere,asteptare  si emotie, asa s-a scris imaginea  Iuliei in dimineata  acelei zilei…   Ca de obicei timpul nu tinea cu el si pleca cu parere de rau…

O suna de pe drum, si parea ca ziua se inchise…

 

Iulia era in tren,se apropia de … acasa…Gara,era asteptata,urma sa plece imediat intr-o vizita si totusi a fost  timp  pana sa intre trenul in gara sa se uite la dealurile din jur… A avut numai senzatia sau chiar a intins mana  sa ajunga pana la deal,sa-l prinda in causul palmei,s-l ridice usor ,sa-l puna deoparte,mai deoparte si dincolo…. sa fie Banatul? O dincolo nu este Banatul dar poate fi cineva care sa aiba multe in comun cu Banatul…

Un arc  peste ani intre fetita de atunci si fata frumoasa de acum… Atunci isi cauta mama acum  a fost cautata de intamplare si vroia sa fie convinsa ca dincolo de deal este si altceva decat intamplarea!

Lui i se parea verosimil si normal sa  se vada cu o fata frumaosa ca Iulia,sa se plimbe, sa-i povesteasca si mai ales sa traiasca clipe alaturi de ea…  Isi stia lungul nasului dincolo   asa zisa lui duritate si se inteba cateodata daca si Iulia  crede ca este normal si verosimil…

De fapt stia ca este asa….

Cand va crede el ca devine o piatra de moara va pleca,imediat si fara  sa spuna altceva …. …..

O urmari insa cu gandul in tren,si-o imagina acolo langa geam,butonand telefonul si asteptand sa ajunga acasa…  Era cald,frumos si ea il intreba(inca de ieri ) daca poate sa-l sune chiar de ziua lui…… „Este dreptul tau”  si raspunsul lui  suna  sigur…

Sigur,este dreptul ei……..