„Vanatoarea de suflete”(II)-1995-fragmente


 

Existau cartile,in numar mare in biblioteca dar de la o vreme rar  mai cauta paginile unui volum..I se pareau departe de tumultul acestor zile si ani,carti facute pentru reverie sau gandire serioasa,asezata,inaltata dincolo de viciile fiecarei zile…..

Isi aminti iara de personajul dintr-o carte aparuta si citita demult,sunt peste douazeci si cinci de ani de atunci,personaj vietuind intr-un oras  nenumit-dar identificat usor de el ca fiind  L….. -care pe ploaie si vant pe zapada sau caldura,vara sau iarna avea o portie matematica de lectura pentru fiecare seara inainte de culcare;cincizeci de pagini.Aceste cincizeci de pagini devenisera o obisnuinta a fiecarei seri,nu erau nici mai mult nici mai putin de cincizeci si de multe ori exista pentru el doar ritualul parcurgerii randurilor fara ca mintea sa lucreze…

Nu,nu va ajunge asa niciodata,mai bine statea departe de carti decat sa bifeze ca un contabil o sarcina realizata si atat…

Ajunse acasa  si trecu repede in pat incercand sa adoarma si sa-si tina deoparte asalturile care s-au dat asupra persoanei lui azi,asalturi care l-au obosit pentru ca  veneau din directii si zone care de multe ori se anulau reciproc….

 

                      2

Ziua venise -ca intodeauna-mai limpede si mai ferita de obsesiile ce se ingramadeau de obicei seara in capul lui,gata sa se ia la cearta pentru suprematie.

Ziua si dimineata era mai limpede,toate pareau mai la locul lor.

Cafeaua era fierbinte si sorbea din ea  cate putin, devorand-o sau delectandu-se cu ea in timp ce fuma.Totdeauna asocia tigara cu o sorbitura de cafea.Putin cat sa-si  umezeasca buzele sau gatlejul uscat.

Isi aminti iara de  ea!

De ce,de unde aceasta dorinta a ei de a conduce, de a fi mereu pe val,acolo unde se decide ceva?

Intrebare nu o pusese bine si ramanea atarnata in aer,precum un balon care se lasa purtat de vant…

Nu,nu era bine spus „a conduce”.Ea nu conduce -ci nativ- i se pare ca asa cum gandeste este bine si ar fi normal ca ceilalti sa i se alature.Ea pare si este puternica cateodata.

Ferma.

Fragila si gata sa se abandoneze cuiva mai puternic altadata!

Din pacate acel cineva mai puternic nu exista..

De multe ori lui i se pareau copilaresti ideile ei dar mai apoi realiza ca procesul asta de decantare,de formare a unei personalitati care evident cauta,face necesara si trecerea prin astfel de momente…. mai din copilarie.Si el a trecut prin asta,si el a avut idei care pareau sau chiar erau copilarii…

In astfel de momente se straduia  sa-i explice,sa-i sugereze ca nu merita sa persiste pe aceasta carare.Uneori reusea,alteori nu! Nu insista…

Curios, avea multa rabdare cu ea,nu-l stresau aceste evadari ale   ei in coplilarii….

 

          3

Era sambata ziua numanui,ziua lui,ziua  cand putea sa nu faca nimic sau sa faca totusi ce dorea..Era toamna,chiar toamna trecuta sau aplecata bine catre iarna…

Hotari sa nu plece din casa.Pe moment.Mai tarziu,mai spre dupa amiaza va vedea… Prin cap ii treceau zeci de proiecte,unele reale,posibile,altele fanteziste;ii placea sa le vada  inceputul si finalul,rezultatul,apoi le abandona.Poate ca unele meritau mestecate mai indelung insa amana totdeauna momentul cand sa se aseze la masa,sa astearna  pe hartie sau mai in detaliu cele necesare…Partea asta, serioasa dar si mai arida o amana tot timpul, de dimineata spre seara, de azi  pana maine,de saptamana asta pe cea viitoare.

Isi aminti ca-i povestise si ei de cateva  proiecte care-i trecusera prin minte, le prezentase frumos dar nu le-a mai dus pana la capat….Risca sa nu mai fie crezut nici in alte probleme si atunci hotari sa nu-i mai povesteasca nimic din aceste proiecte pana unul sau altul nu v-a lua o forma cat de cat reala.Cateodata se gandea ca nu stabileste exact proportia dintre dorinta si putinta,cum zicea un fost mare prieten..Ca dorinta este totdeauna mai mare decat posibilitatea de a face.Desi pe  de alta parte ii displacea profund sa se mai joace in sau cu himere.de aceea nastea astfel de proiecte pentru ca in subconstient era sigur  ca se pot realiza…

Dar odata desenate,zicea in  sila,  design-ate, nu mai avea rabdarea de a le trata serios,sau din lene le abandona gasind un motiv pentru linistea aparenta a sufletului….

Ii povestise asadar si ei o parte din proiectele lui.Il urmarea atenta dar o simtea neincrezatoare.Probabil cu timpul vazand ca nu se nasc de adevaratelea,incepuse sa nu se  mai increada in aceste proiecte si de ce nu? in el..

Nu i-a spus niciodata dar nici nu era nevoie sa-i spuna pentru ca in momentele lui bune,de concentrare,  simtea fantastic gandurile celuilalt.

Gandurile nerostite!

Il simtea pe cel din fata lui dintr-o privire,dintr-un ton,dintr-un gest.Nu-i trebuiau explicatii stufoase,verbioase… Se intampla asta numai fata cu oamenii  apropiati,foarte apropiati,cei „alesi”,de fapt numai fata cu oamenii pe care dorea sa fie foarte aproape de el…La care tinea si  si care intrasera in casuta sufletului pe care scria apasat cuvantul iubire…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s