A fost odata…….. Babarunca… (aproape reportaj)


Am ajuns in aceasta primavara, intrata in toate drepturile, la Babarunca…. Un loc, 30 km de Brasov,  aflat  inainte de pasul dintre Ardeal si Regat pe soseaua Sacele- Ploiesti.Soseaua? Mult cantata varianta de refugiu pentru miticii de la Bucuresti atunci cand soseaua de pe valea Prahovei este  aglomerata de paltonarii bucuresteni…

De fapt nu vream sa ajung,nu aveam ce sa (mai)caut acolo si totusi am ajuns…. La Babarunca a  fost o cabana-pensiune  si vreo zece casute din lemn care s-au facut scrum  in incendiul dinaintea Pastelui in 2009.Toata agoniseala de o viata a fost distrusa.

La Babarunca un om a incercat cu ajutorul familiei si a catorva semeni cu suflet sa reconstruiasca,pe ruinele vechii cabane,o noua casa…..

A inceput,  a construit ceva( departe de   ceea ce dorea),s-a imbolnavit si in februarie 2013 a murit.

Constructia a ramas in bataia vantului cu aproape jumatate de parter facut(oarecum) si etajul(de fapt este o mansarda) doar cu acoperisul,tabla si capriorii si jur imprejur niste rogojini care sa opreasca vantul,ploaia si zapada.

Intre 2009 si 2013  am fost de zeci de ori acolo.Poate mai mult…Si iarna cand abia reuseam sa urca pe drumul ce  incepea din soseaua nationala  si vara cand  era aerul acela  total de munte, fara vicii si  asa de tare incat te ametea…

N-am fost prieten cu M. B. cabanierul,poate  amic,da, amic,   amici care se respecta  unul pe altul…..El mandru si  magulit  ca  eu am ajuns la  el,eu suflet bun gata sa ajut pe cineva in necaz si  fara sa-i cer nimic….

Omul era singur,sotia in strainatate la munca si am petrecut destule zile de vara la umbra brazilor, cu ochii pe Ciucas si Tesla  care se aratau de pe platoul unde lancezeam…. Ma simteam ca si acasa umblam de colo pana dincolo,faceam gratar,lua masa cu noi,etc,etc…. Nu avea bani,nu avea pensie traia din  niste mici vanzari de bautura de proasta calitate  catre taietorii de lemne din zona….Cu banii primiti de la sotie mai reusea, dupa indelungi chibzuinte, sa  ridice un zid..Tot cu  ajutorul  betivilor care   roiau in jurul sticlelor cu bere sau alcool  ordinar….

I-am adus vase,asternuturi de pat,haine,  ce am gasit,ce am putut..Incendiul la lasat la fundul gol…..

Inainte de 2009 am fost mai rar,ma primea in restaurantul micut  si  decorat cu   blanuri de animale salbatice  alaturi de scanduri   decupate artistic din trunchiuri de brad…. Avea pe atunci o boneta pe cap,isi  freca mainile  in timp ce ne spunea  oferta(mancarea)iar  ochii ii alergau  in toate partile… Aparea  cu cate ceva din partea casei,am fost mereu insotit nu de doamne sau domnisoare ci numai de alaiul  neamurilor,si omul     iesea in fata ba cu tuica,ba cu niste clatite   cu dulceata de zmeura adunate de el,,,,

Intre cabana si restaurant era o terasa de legatura   strajuita de o parte  de casutele din lemn  si de alta parte de un  umbrar-chiosc in a carui tavan cu pereti dubli isi aveau cuiburile   multi porumbei..La incendiu a ars si umbrarul-chiosc iar porumbeii au disparut…Nu s-au mai intors niciodata…

In perioada neagra(de dupa incendiu) avea caine,o martoaga cu picioare lungi care umbla tot timpul dupa mancare…..

 

Azi un zid maine altul si  intr-o iarna am participat la inaugurarea zisului bar sau bufet… Am venit cu cativa,mancare,bautura,afara era frig de trosneau brazii si inauntru soba  proiectata si construita de „mesterii” taietori de lemne arunca in camera un fum inecacios…Omul era fericit ca avea bar… Dar nu avea autorizatie….. Nu avea aviz, nici spatiu  amenajat pentru bucatarie…

Si tot asa vara-iarna pana cand intr-un inceput de toamna s-a internat in spital..L-am vizitat,tusea rau,analize   proba pentru biopsie si  o gluma sinistra  transmisa printr-un mesaj pe telefon ca rezultatul este bun… Nu era cancer..S-a bucurat ca un copil….

Peste nici o luna  era internat in spital, stia diagnosticul, peste alte  patru luni era inmormantat in cimitirul comunei natale,comuna care   a fost la un moment dat colonie  de pictori atrasi de peisaje;le  fabuloase de acolo… Odata cu ultima lopata de pamant totul s-a sfarsit… Copilul era student,sotia a  plecat  iara in strainatate si casa  sau ciotul de casa  a ramas cu rogojinile  jur imprejurul mansardei….

Un punct si nici un capat…. N-am mai stiu nimic de baiat… sau sotie…

Pana   in aceasta primavara cand  am ajuns acolo la Babrunca …..Fara sa mi-o doresc….

Am urcat incet pe drumul  cunoscut….Locul pustiu,buruienile aproape cat   omul….. Rogojinile au devenit( de la ploaie si vant) aproape negre….  Totul parasit si semne ca  nu mai statea nimeni….. Cotetul cainelui gol, fosta sera  ramasa numai schelet,gratarul( zidit) inca in picioare ca semn a altor  zile,ani,timpuri… La ferestrele de la parter pe dinauntru, plase de sarma…Taiate la dimensiune si puse pur si simplu langa  sticla..Ca semn, pentru cineva care vrea sa dea lovitura, ca nu sta  nimeni acolo dar nici nu merita sa incerci sa spargi…

O ingraditura,   sa zicem gard, inchidea o latura a casei si ce a mai ramas din magazia de lemne…M-am invartit in jur,(restul de jur,,,,).Buruieni,tristete si  vantul usor,constant,insistent si  parsiv  care  venea de catre Ciucas….

Aici nu mai locuieste nimeni…A fost odata….Totul parea pregatit,prin mici semne,o banca pusa ostentativ in fata usii de intrare,etc, pentru  o lunga,disperata si tacuta disparitie….

 

La nici doua sute de metri o  alta casa, cabana din lemn-spatioasa   si cativa „pui”,mici casute   stil camping…..Si una si cele mici au acoperis teapan din tigla metalica verzuie…Acolo  stateau niste cunoscuti  de ai lui M. B.Oameni pe care i-am tot intalnit in  zilele de vara petrecute la Babarunca…..

Ajung pe paltou   atent sa vad daca vreun caine   se  agita si semnalizeaza…. Altadata erau niste dulai fiorosi…….Locul pustiu, fara gard, la cabana centrala un lacat urias….

Cobor   si opresc la una din casele din zona la care vad ceva activitate…. Oamenii semanau in …. sera…. Aflu ca baiatul lui M.B. a plecat  si el in strainatate,sotia este tot acolo iar vecinii….. Domnul internat la un spital de boli nervoase,doamna retrasa la Bucuresti….  Punct….

A fost odata Babarunca…!

Ce am cautat oare acolo? De ce  am venit,de ce am plecat rapid…?

Niciodata sa nu te intorci  acolo unde cercul s-a inchis.Cand cercul se inchide ramane moartea…..Moartea iluziilor,a  vietii, a sperantei a tot ce vrem/vreti……….!

Moartea pre moarte calcand apasat catre inapoi/trecut    si viata care  fuge mereu cu noi sau inaintea noastra………

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s