15/17.12.1983-Jurnal


 

15.12.1983

Este noapte catre dimineata, sunt la schimbul trei si scriu.

Scriu inca dezorientat de vestea  primita aseara:Nichita Stanescu a murit!

Vestea,traznet,vine ca o pasare cu aripi de plumb plonjand  peste noi.

Nichita nu mai este.Avea cincizeci de ani!

Nichita  care-mi placea,nu atat prin poeziile lui ci prin ceea ce stiam ca este  si,mai mult,banuiam a fi.Ce pacat ca ultima lui carte”Antimetafizica” a deraiat intr-o filosofie prost inteleasa si mai ales facuta,moralista  si moralizatoare(in acelasi timp) si nu l-a lasat sau el nu a vrut,sa spuna totul in „limbajul”  frust a la Ploiesti-cu indicibil umor si larghete….

Nu-mi gasesc cuvintele,ma doare aceasta moarte,am spus,nu iubeam poezia lui,”iubeam” omul si-l stiam acolo undeva in aceasta „republica” a literelor.Nu mai este o prezenta vie.Incepand cu dimineata zile de 13 decembrie curent…Raman cartile.

Aceasta moarte vine atat de aproape de o alta care a indoliat lumea  romaneasca:Amza Pellea…

17.12.1983

In ziare si reviste pagini intregi dedicate lui Nichita.Cel mai patetic omagiu este adus de „Flacara” lui Paunescu. O poza imensa cu un Nichita magnific, ambele  brate ridicate si facand din degete semnul victoriei(V) in fata unei sali care-l aplauda dezlantuita…

Se intampla in martie ’83 cand poetul implinea 50 de ani..

Nichita era imbracat intr-un pulover care-l facea si mai masiv si fragil in acelasi timp,aceeasi coama si plete rebele,mustata si barbison.

Tot in „Flacara” pe ultima pagina Adr.Paunescu  publica o fotografie,un poem(scris in 13.12) si cateva cuvinte„Nichita,dragul meu Nichita”.

Acest lamento patetic-Nichita,dragul meu Nichita– spune mai mult decat cateva cele cateva  zeci de articole aparute prin alte publicatii.Am impresia citind cele scrise de ceilalti(minus Adrian Paunescu) ca aceasta moarte era iminenta ca toata lumea se astepta…

Nu este,nu gasesc(cum m-am asteptat) acel strigat disperat,acel urlet patetic si dezlantuit in patima care a fost la moartea lui (Marin) Preda.

Totul se consuma in durere,desigur, dar o durere asteptata,stiuta,totul pare un eveniment intrezarit si asteptat de ceva vreme….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s