Cateodata (XI)


 

Avea in glas aproape intotdeauna  un amestec de melancolie si dulceata….Chiar si cand era suparata glasul ei ramanea  cald,o urma de caldura in fiecare cuvint,ramasa acolo aproape fara sa vrea.

Ii placea sa o asculte,sa-i asculte intamplarile de peste zi sau gandurile  care nu-i dadeau pace…. Era cand plina de energie „vulcanica”, cand pe prapastia melancoliei( reverberata in glas) cand  tonica si plina de haz..Si peste toate era rasul ei  sanatos  si cu toate astea gingas.

Pur si simplu se bucura atunci cand ea  izbucnea in ras…. Iulia  nu uita sa adauge la observatia lui despre ras ca „intotdeauna de la ras la plans este doar un pas”… Sigur el nu dorea sa o vada plangand,ar fi dorit-o mereu vesela,mereu bucurandu-se de viata,de copil, uneori….de rarele lor intalniri.

Iulia i-a spus odata mai demult, chiar atunci cand incercau sa se cunoasca ca  pe cand era adolescenta,la terminarea liceului, si-a dorit foarte mult sa  devina dansatoare de cabaret…

Visul nu este interzis,visul nu face rau atata vreme cat el este intruchiparea unei dorinte sau pasiuni. Vroia sa ajunga dansatoare si  n-a ajuns…. „Odata ca nu aveam inaltimea necesara a doua oara ca s-a impotrivit tata…..”

Atunci si-a dat seama ca o parte din fiinta ei  este libera,libera de prejudecati,libera de  acel „nu se cade”…Ca si Iulia putea fi parte din acel grup restrans a  celor care „ni se rupe”… Reciti cuvantul si  hotari  sa-l lase  pentru ca nu gasea alta expresie  mai potrivita pentru cei care incearca  sa traiasca asa cum vor,ceva mai departe de conventii,ceva mai departe de  anchiloza  bine si parsiv  infipta precum niste radacini in viata curenta.

Rememora in gand,  dincolo de intalnirile lor, ce stia de fapt de Iulia….Multe si putine….Cu fiecare zi mai multe, cu fiecare zi  parca prea putine….

Aveau „vechime”,trecusera cu bine  printr-o suparare…. Supararea Iuliei, supararea lui  de supararea ei…. Trecusera cu bine si asta este un semn ca ceea ce ii apropie este cu mult  mai puternic decat cele cateva care  s-ar putea insuruba impotriva….

Cu fiecare zi Iulia era acolo mereu in  gandurile lui,dimineata sau seara,la miezul  zilei cand  alerga catre serviciu… sau intr-o duminca  nelinistita cand  nu stiau unul de altul….

 

 

Se gandise   o vreme pana sa  dea drumul   direct,fara retineri apropierii de Iulia….. S-a uitat intai la el…. Batran,ridat, har domnului nu si diform, dar peste toate niciodata acru si invins de ani… Dincolo de cele fizice  era in el  permanenta tinerete….

Si-a spus demult.Cand nu se va mai simti  tanar nu avea rost sa mai traiasca…..

(va continua)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s