Avea in glas aproape intotdeauna un amestec de melancolie si dulceata….Chiar si cand era suparata glasul ei ramanea cald,o urma de caldura in fiecare cuvint,ramasa acolo aproape fara sa vrea.
Ii placea sa o asculte,sa-i asculte intamplarile de peste zi sau gandurile care nu-i dadeau pace…. Era cand plina de energie „vulcanica”, cand pe prapastia melancoliei( reverberata in glas) cand tonica si plina de haz..Si peste toate era rasul ei sanatos si cu toate astea gingas.
Pur si simplu se bucura atunci cand ea izbucnea in ras…. Iulia nu uita sa adauge la observatia lui despre ras ca „intotdeauna de la ras la plans este doar un pas”… Sigur el nu dorea sa o vada plangand,ar fi dorit-o mereu vesela,mereu bucurandu-se de viata,de copil, uneori….de rarele lor intalniri.
Iulia i-a spus odata mai demult, chiar atunci cand incercau sa se cunoasca ca pe cand era adolescenta,la terminarea liceului, si-a dorit foarte mult sa devina dansatoare de cabaret…
Visul nu este interzis,visul nu face rau atata vreme cat el este intruchiparea unei dorinte sau pasiuni. Vroia sa ajunga dansatoare si n-a ajuns…. „Odata ca nu aveam inaltimea necesara a doua oara ca s-a impotrivit tata…..”
Atunci si-a dat seama ca o parte din fiinta ei este libera,libera de prejudecati,libera de acel „nu se cade”…Ca si Iulia putea fi parte din acel grup restrans a celor care „ni se rupe”… Reciti cuvantul si hotari sa-l lase pentru ca nu gasea alta expresie mai potrivita pentru cei care incearca sa traiasca asa cum vor,ceva mai departe de conventii,ceva mai departe de anchiloza bine si parsiv infipta precum niste radacini in viata curenta.
Rememora in gand, dincolo de intalnirile lor, ce stia de fapt de Iulia….Multe si putine….Cu fiecare zi mai multe, cu fiecare zi parca prea putine….
Aveau „vechime”,trecusera cu bine printr-o suparare…. Supararea Iuliei, supararea lui de supararea ei…. Trecusera cu bine si asta este un semn ca ceea ce ii apropie este cu mult mai puternic decat cele cateva care s-ar putea insuruba impotriva….
Cu fiecare zi Iulia era acolo mereu in gandurile lui,dimineata sau seara,la miezul zilei cand alerga catre serviciu… sau intr-o duminca nelinistita cand nu stiau unul de altul….
Se gandise o vreme pana sa dea drumul direct,fara retineri apropierii de Iulia….. S-a uitat intai la el…. Batran,ridat, har domnului nu si diform, dar peste toate niciodata acru si invins de ani… Dincolo de cele fizice era in el permanenta tinerete….
Si-a spus demult.Cand nu se va mai simti tanar nu avea rost sa mai traiasca…..
(va continua)
Ioanavram's Blog 