„Bine atunci… dar intai campul cu maci si apoi dansul”(din „Texte tarzii”)


Cand esti departe,nu foarte departe dar cat sa nu te poti vedea inchipuirea/imaginatia naste tot felul de momente extraordinare…

Ca si cum ai fi intr-un loc.Ca si cum ai face ceva…

Campul cu maci ramase o obsesie frumoasa a lor…Sa te pierzi intr-un imens camp de maci…Si rosul lor sa te  doara pana la iubire…

Erau departe si ramaneau doar telefoanele…. Si alea date cu grija…Peste telefoane se adaugau-din cand in cand-mesajele….

El nu suferise mesajele si acum  avea momente cand pe ecranul mic si parca schimnic insira cuvinte cu rost….Numai cu rost,totdeauna exacte pentru ca nu-i permitea  …spatiul sa se avante, sa se desfasoare….

O a doua frumoasa visare a lor era dansul…. El nu mai stia de cand nu a mai dansat… Ea  a marturisit odata ca n-a mai dansat de o viata…..

Un dans usor pe sub mana…

Il auzise odata pe Iuliu M. cantand o improvizatie( intr-o babilonie de limbi) dupa un extraordinar cantec ….Cantecul acela a ramas mereu tanar desi au trecut ani,zeci de ani…Poate fi  emblema tineretii ratacitoare si   a iubirilor  fara varsta….

Iuliu M.il canta cu vocea lui usor ragusita de la  tigari si alcool si-i indemna   pe cei din ring „se danseaza usor,pe sub mana….”

Si dintr-o data si-a inchipuit un dans pe ritmul  formidabil al acelei melodii cu ea zburand usor in bartele lui,invartind-o incet usor pe sub mana si fara sa le pese de nimeni din jur….Erau departe unul de altul,era amiaza si pentru moment a avut  dorinta fara margini de a fi  in drum(cu ea!) spre Banat… Sa ajunga acolo spre seara s-au seara  si sa mearga direct la dans.Era inceputul unei serbari care tine trei zile…Si in intunericul  spart  si luat pe sus de reflectoarele  puternice care se aflau in cele patru  colturi ale terasei-ring …. sa intre la dans…. Nu mai stia  pasii dar era sigur ca s-ar fi descurcat si el si ea…pentru  dans trebuie sa fi …usor…. Acolo pe terasa odata cu seara si noaptea,  abia  atingand-o, ar fi dansat incet si usor acel dans pe  ritmul cantecului  si  mereu in minte cu  glasul lui Iuliu M.

Cu ea zburand usor in bratele lui,invartind-o incet  pe sub mana si fara sa le pese de nimeni din jur….

Si toate ar fi fost departe pentru ca cel putin atunci la dans nu-i mai pasa de nimeni,era acolo departe si din aer venea ecoul altor vremuri si al altor „muzici” si de la un moment dat s-ar fi uitat  spre cerul plin de stele al noptii de primavara si i-ar fi facut un semn  mamei care-l privea…

‘Da, ea este……”

Si mama de acolo de sus ar fi suras si  el  ar fi  inteles  imediat ca  nu  a gresit…”Da,ea este…”

Mesajul ei a fost  gingas dar si ferm….In jur  ceilalti erau inca aplecati asupra bucatelor si textul ei parea din alta lume…..

„Bine atunci….dar intai campul cu maci……. si apoi dansul…..”

Si atunci in amiaza zaltata cand  cei din jur  ingurgitau tone de mancare,”mancau ca spartii…..” (remarca din  umbra unui copac in floare care-i adapostea  trairea) ar  fi reluat….

Era amiaza  si dorinta de a fi in drum  spre Banat…. Campuri nesfarsite de verde, si la un moment dat ca o naluca  in zare undeva in dreapta si stanga soselei  … clopotele rasturnate de un rosu sangeriu a macilor…Oprira la marginea  campului… O lua inaintea lui si pasi aproape alergand  catre mijlocul  campului..Jur-imprejur macii de un rosu aprins care parca o invaluiau,inota pana la brau intr-o mare de maci  si parul ei despletit  se rasfira in bataia vantului usor …

O mare de maci de un rosu aprins si parul ei negru fluturand …Rosu si negru…. Alerga o vreme apoi se opri si se apleca asupra delicatelor clopote rasturnate ale macilor… El o privea  si reusi  sa traga cateva fotografii care se armonizau si ele  intre rosu si negru… O privi din nou, zambea larg,  fericita si mainile ii impleteau o cununa din cateva fragile tulpini de maci…Coronita si-o puse pe frunte  si rosul sangeriu al macilor era parca mai  puternic in contrast cu chipul ei alb si ochii  caprui-deschis… Deschise  bratele si se roti  pe loc   asa cu cununa de maci  „incurcata”in  parul  negru si usor  spulberat de vant…. Se apropie de ea, era fericita cum nu o vazuse,campul cu maci,lumea care se oprise pe loc  acolo langa soseaua pustie…Se apropie, o cuprinse in brate si o saruta  in acel joc tulburat de rosu si negru…O clipa inainte  reusi sa-i vada ochii larg deschisi,ochii ei prea frumosi care asteptau  sa te primeasca in adancul lor nebanuit…..Dupa care ar fi plecat mai departe…..

Intai campul cu maci si apoi dansul……

Anunțuri

Un gând despre “„Bine atunci… dar intai campul cu maci si apoi dansul”(din „Texte tarzii”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s