Caldura amiezii nu lasa loc decat dorintei de sta undeva la umbra,la marginea unei paduri…. Si printre copaci sa adie o briza de racoare si usoara ca un vis de vara……
Au plecat din orasul asediat de ziua de vara prea timpurie si au ajuns la locul visat.
O vale mica acoperita de iarba verde si undeva la marginea ei chiar de la baza dealului care incepe, padurea…. Copaci inalti,sfatosi si grosi….Stejari…
Au urcat cu o sticla de apa si o patura pana sus la marginea padurii.
Umbra deasa.
Alaturi ca un vis susurul unui firicel de apa care vine de undeva din padure si se pravale in vale unde este inghitit de un fir de apa mai sanatos.
Pasari care ciripesc,ciripit care la urma urmei poate fi un tril care vrea sa inchipuie o melodie numai de ele stiuta.
Sfarsit si inceput de lume….
Intind patura…. Ea se aseaza usor si ireal si umbra deasa face sa para ca de departe- din padurea deasa- vine seara…
Se intinde pe patura stand pe o parte, cu mana dreapta indoita sub cap…
Parul este lasat in voia lui si se rasfira ca un evantai de culoare neagra…..
.El se aseaza ceva mai departe, cativa metri….
Direct pe iarba….
Pe langa pasari a mai aparut sunetul unor albine sau viespi…Un zumzait pana la urma discret fata de cantatul pasarelelor… si care da senzatia ca aeroplane se invart pe cer si pe deasupra lor…
Se tolani direct in iarba si o privea…..Conturul chipului ei frumos parea desenat pe patura de culoare verde ca si iarba…. Parul negru si rasfirat putea fi si perdeaua-cortina a unui baldachin menit sa inchida acolo in spatiul cu siguranta iluzorie, somnul…
Ea adormi si el ramase multa vreme sprijinit pe un cot sa o priveasca si sa o …pazeasca….
Era frumoasa,era linistita in somnul care o invaluia; toate pareau departe de lume si atat de aproape…
Nici nu-si dorise altceva decat sa o poata privi in voie si sa-i apere somnul in care se inghesuia oboseala si emotiile zilei……
@ma bucura nespus…. semnul tau
ApreciazăApreciază