Cateodata(XII)-fragmente dintr-o carte.ACTUALIZARE 1


Intr-o seara Iulia i-a spus intr-o pornire brusca ca si cand daca n-ar spune-o acum nu o mai spune niciodata:”Mie nu-mi place sa fac nimic”!

I-a raspuns la jumatatea drumului dintre gluma si serios ca este  femeia ideala,femeia pe care a cautat-o toata viata.

‘Si ce ne-am face noi doi?”intreba  Iulia aproape imediat…

„Abia plecand de aici,de la «nu-mi place sa fac nimic» raman deschise toate posibilitatile,abia de aici se poate incepe” raspunse el….De fapt si-a dorit totdeauna  pe cineva care sa-i spuna franc ca nu-i place nimic….Abia atunci situatia pleca de la zero si sinceritatea debordanta lasa loc  constructiei…Suna tehnic,elaborat,de lemn  sa zici „constructie” cand te gandesti la suflet si la oameni dar este exact…..

Aceasta recunoastere  a amandorura ca „nu le  placea sa faca nimic” a deschis alte porti sau a confirmat ca nu s-au pripit atunci cad au ales sau ca alegerea fiecaruia,unul pentru altul, a fost cea mai buna dintre lumile posibile……

                     xxx

 

Ii arata fotografiile….Direct  de pe telefonul mobil…. Aflase de ele  cu o seara inainte…. Vorbisera de trei-patru ori in ziua trecuta  la intervale aiurea si  la ultimul telefon continuand „joaca” el a intrebat-o ce a mai facut in timpul scurs de la  anterioara lor „intalnire” prin spatii sau pe unde….

„Mi-am facut niste fotografii….” zise ea  usor ezitant   pentru ca nu stia care va fi reactia lui……Raspunsul lui a fost intre joc si seriozitate,  calea aceea ingusta si fireasca si naturala   cand nu este nici umor  nici sobrietate scortoasa….”O….. niste poze,seffie cred ,nu….?”

De cand cu telefonul mobil mai ales cele mari cat”caramida”,  a aparut si procedeul acesta a auto  fotografierii.Intinzi mana   orizontal in fata chipului tau incruntat sau zambitor si faci …un portret…, de fapt un autoportret…. De multe ori nici un pictor nu resuseste sa surprinda starea, zambetul misterios,ascuns si putin controlat,sau  disperarea asa cum se intampla la sau cu  aceste „sefie”-uri… Procedeul a  intrata in obisnuinta si multa lume  incearca  sa se auto fotografieze….  I-a raspuns ca  intradevar si-a facut  cateva „autoportrete’ dar nu cu pensula,paleta de culori, sevaletul si oglinda alaturi si in fata ci cu telefonul mobil…. Trecura la Altele si convorbirea se sfarsi tarziu cand se facuse noapte…..

Se uita la poze,de fapt ea ii  arata pe prima si apoi  a vrut sa-l lase sa continue derularea,”te rog  ,«misca-le» tu nu pun mana pe ecranul tau …”. „Pe aparat” se corecta imediat si  zambi …. Vazu odata cele patru fotografii si  o ruga sa le mai deruleze…. „A doua si a treia imi plac,sunt frumoase….” zise,cineva a intrat chiar in acel moment si aparatul a ramas la el in mana…. Se intoarse  spre   lumina,usa era   de fapt un „perete” de sticla prin care intra larg lumina diminetii de acum tarzii… Derula de la capat apoi o lua invers…. Si inca odata si apoi iara dupa ceva vreme…. Fotografiile aveau ceva  deosebit,il izbeau printr-o altfel  de  frumusete pe care nu o remarcase pana atunci la ea…. De la privire, la parul  usor rasfirat care cadea  pe  perna la  chip… Parca altfel,parca  transfigurat…. Se gandi putin si apoi isi spuse ca transfigurat era cuvantul cel bun…. Transfigurat in sensul de frumos, de  ceva care transmite o stare....  Si deodata isi aduse aminte de intrebarea ei de la finalul unei scrisori: „si tu ai aceeasi stare speciala”… „Da,si eu am aceeasi stare speciala….” i-a raspuns(tot in scris) fara sa mai insiste atunnci… Stia si el,stia si ea ce se ascunde sub  aceasta sintagma….

Pleca de la ea dupa ceva vreme, ei i se paru ca  a stat putin( si lui la fel!) si tot drumul si mai apoi peste zi ramase legat de acele fotografii care i se tot derulau in memoria lui grozav de imaginativa,  de prompta si de fidela…

Iulia avea chipul  sau era intr-o stare speciala cum nu o mai vazuse si  care o facea si mai  frumoasa…

Un amestec de senzualitate si tristete, ambele lasate libere si fara fard…. Si-o inchipuia, singura, in apartamentul ei cu telefonul aproape si incercand sa rezolve cate ceva in jur…In jur  toate pareau de cand lumea si totusi parca altele….

Se lasa seara, probabil  se voia in alta lume,o lume a ei si  el era doar o voce  pierduta pe undele telefoniei…Vazand  acum forografiile ii paru rau ca aseara  n-a reusit sa o intalneasca…Dorea asta dar nu a gasit nici o solutie……Nici una care sa nu o expuna… Pe ea,el era  indiferent la  astfel de chestiuni….Era convins ca  si ea ar fi vrut sa se intalneasca,sa se vada….. Undeva departe,undeva unde  sa poata sa discute sau sa taca si sa ramana doar   acel flux care trece de la unul la altul prin buricele degetelor….Fara timp,  fara nimic…..

Pur si simplu sa fi fost amandoi …in alta lume….  O lume care sa-i lase cateva ore  doar cu ei…..

 

 

-VA CONTINUA-

Un gând despre “Cateodata(XII)-fragmente dintr-o carte.ACTUALIZARE 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s