O capodopera a blues-ului,o poveste si un biet poem!


1.Bluesul se numeste: Stormy Monday…… (Sun-o  in lunea furtunoasa/dar marti e la fel de rau……….) in interpretarea clasica,legendara, si devenita peste sau in timp o capodopera, a  trupei Allman Brothers…..Melodia a fostr lansata in anii ’40 pe Coasta de West de catre un blues-man   si a cunoscut o noua viata odata cu reluarea ei intr-o versiune extinsa,imbunatatita   de catre Allman Brothers…. Concertul de la  Filmore East New York a fost poate cantecul de lebada  a lui Duane Allman,liderul trupei,    care moare in octombrie 1971 la numai 25 de ani in urma unui acciodent  de motocicleta…Trupa a continuat sa cante,  condusa de fratele Gregg(pana in aceste timpuri) dar nimic poate n-a mai fost ca inainte.Duane este socotit unul din marii chitaristi ai lumii(la un moment dat pe locul doi dupa Jimi Hendrix in Top 100 chitaristi…)

 

 

2.Povestea

Re-ascult acest extraordinar blues de atmosfera  dupa  39 de ani…. O poveste…L-am purtat,  franturi de melodie,  peste tot cu mine in tot acest timp fara sa-mi aduc aminte  trupa ce l-a cantat fara sa ma obosesc sa fac asta,  mereu  incalzit de acele acorduri  de chitara care deveneau parca tot mai anonime,folclor sa zicem si  odata cu timpul mi se pareau de cand lumea…

Si    versurile…”Lunea furtunoasa cand  i-a(m) telefonat, dar marti poate fi si mai rau….” Atat si  nimic mai mult…Cu timpul ma obisnuisem ,era o frantura dintr-un mare cantec  al tineretii si … atat…Cate nu am purtat dupa mine, cantece pe care memoria refuza sa le uite dar sa le si  individualizeze….

Un cantec,un blues, atat si  cele doua zile  ale inceputului de saptamana,una furtunoasa,alta care poate fi mai rea decat prima…. Ascultam,am ascultat acest blues de zeci de ori,intai la radio si apoi de pe o „placa”(LP) pe un pick-up  batran …. Stateam intr-o camaruta la mansarda unei cladiri vechi ca si burgul…Strada Cerbului…. De la fereastra vedeam acoperisul celalalt al corpului de cladire…Jos era o curtea cat sa o tii in palmna in care nu patrundea niciodata soarele….. ca de inchisoare  gandeam atunci……  Pe deasupra acoperisului,dupa olane, vedeam  culmearetezata a  Tampei,altfel  prea aproape de mine, la nici doi pasi… Locuiam acolo de ceva vreme,  aveam doua paturi  o soba de tuci(pe gaze),  ce avea si cuptor la marginea dinspre cos,  cu care ma si incalzeam si pe care faceam si mancare…. Faceam este un fel de a spune…Nu mi-a placut niciodata sa  perseverez/specializez in bucatarie, „n-am performat” se zice azi in limba de lemn a  noului secol…Faceam  ce puteam,rapid cat sa nu mor de foame….  si sa fie mancare calda…. Abia trecusem de stagiatura,salariul era mic,chirie,utilitati … In jur-stateam foarte central- erau toate restaurantele  si alte localuri pe care le batusem  la milimetriu pana cu vreo  vreo patru aniin urma…. Treceam zilnic  pe langa ele,nu stiu sa fi intrata de cinci ori de cand locuiam in mansarda de pe Cerbului…. Se schimbase ceva,nu ma lafaiam in bani,dar nu asta era problerma, nu asta era motivul,tristetea singuratatii mai degraba,aveam  si delegatii  destule(Bucuresti,Cluj,Barlad, Ploiesti,Alexandria,undeva pe pe langa Hateg,…..).Cornel Chiriac murise  de  peste un an si  locul lui  nu putea fi umplut cu toata bunavointa celor de la „Europa Libera”. Cu ceva vreme in urma arsesem  in soba de tuci  cartea de editoriale pe care  am scris-o un an, zi dupa zi…. Se adunasera vreo patru sute de pagini…. Cineva le citise si a venit inspaimantata la mine…Ce fac? Cui vreau sa le dau….. Si a plecat…. dupa ce  i-am spus cateva vorbe cam dure…

Intr-o noapte  le-am rupt meticulos  fiecare foaie pe jumatate pana s-a adunat o gramada mare si le-am ars…… In limbile  flacarilor juca o parte din mine dar    asta a fost…. Imi era frica….. daca individa vorbeste si ajung  la vreun  „vorbitor”… Se poate sa nu fi fost asa  grav dar individa aia cu niste ochi mici  migdalati ma enervase…  Dupa ce un an intreg a tot citit asteptand fiecare zi noul text…. La final,cand n-a mai fost  nimic de citit s-a aratat speriata si  frisonata   la ce s-ar intampla daca manuscrisul pica in mana securitatii…”Si ce te intererseaza pe tine?”i-am spus,”ce problema ai tu care ai fost numai cititoare?” A facut ochii si mai mici,mi-a spus ca are un sot, ca vrea sa aiba un copil…. si daca „aia” o sa o ia si pe ea   ca a „conspirat!” ce se va intampla cu ea…….? M-am uitat la ea lung, dracu m-a pus sa nu rezist  si sa o las sa citeasca dar se invartea in fiecare zi  pe langa mine in  birou….

Am rugat-o sa plece( am fost ceva mai aspru),”nu va fi nimic”, mergi  linistita la  sotul tau, sa ai parte de copii si intr-o noapte  m-am trezit si am ars manuscrisul…Prin ceva reviste mai fusesem atentionat ca sunt  neconform cu linia….

Pe de alta parte eram presat de un eveniment  major…… In care ma bagasem singur,ca prostul,numai din orgoliul meu extrem,ciudat si  apucat pentru care aveam sa trag destul…….. Acum sigur ca este usor sa scriu”prostul”…..  Peste  cateva zile plecam intr-o concentrare  de o luna in armata la Turda(prima si ultima) si peste alte cateva luni  vara, iulie ma casatoream… Nu era(nu cu ) individa cu ochii mici si migdalati….Nu inainte de a primi o camera si dependinte comune (ICRAL) dintr-un apartament .Aveam „casa”mea,……

Ziua de luni  este furtunoasa   dar marti poate fi si mai rau…..N-a fost nici mai bine,nici mai rau….. Blues-ul ramane,este o capodopera  care m-a tot facut in timp sa joc in gand cu cele doua zile care incep saptamana…… Una furtunoasa si alta rea….. Pana azi cand l-am reascultat din nou   pe Duane Allman  cantand intr-o seara la Filmore East-NY in indepartata vara a anului 1971…. Cam tot atunci cand  eu  ma intrebam disperat, pe o banca din parcul Rozelor Timisoara, daca sa  „fug” sa nu ……..(Cateodata-XIV-fragment)

3.Bietul poem

De la el aplecat   rememorarea…L-am gasit intr-un caiet vechi ce cuprinde mai toate poemele dintr-un volum abandonat.Participasem la concursul de debut  la Editura Dacia Cluj si n-am castigat. Am recitit acum poemul,mi-am adus aminte   dupa ceva timp in care memoria a tot lucrat, de toate cate au fost atunci,de atmosfera   in care traiam  si altele si altele…. Socotesc ca nu este chiar un  deranj atata de mare  ca sa va ofer bietul poem.Daca vreti il cititi, daca nu asta a fost….. sau asta este!….

Zi de luni furtunoasa

Despartirea si atat de aproape esti tu

prietena mea tacuta si orgolioasa,

muzica rock alaturi de noi in dupa amiaza friguroasa de martie

Allman Brothers cu al lor blues  pulverizand

orizontul acoperit de fum al camerei saracacioase

de la mansarda veacului douazeci

Vei spune ceva?Vei sparge bariera tacerii

cazuta  din aproape in aproape 

peste ramurile dupa amiezii?

Ritmul sincopat si vocea calatoare  

a lui Duane prin californii de nisip,

tu care esti un zid de nepatruns 

si ziua de luni,furtunoasa….

dar marti ar putea fi si mai rau……

 

09.03.1976

2 gânduri despre “O capodopera a blues-ului,o poveste si un biet poem!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s