Cateodata(XIV)-fragmente dintr-o carte


 

Scrise febril,aproape dintr-o suflare…. reciti si se gandi sa trimita textul Iuliei….

Re-ascult acest extraordinar blues de atmosfera  dupa  39 de ani…. O poveste…L-am purtat,  franturi de melodie,  peste tot cu mine in tot acest timp fara sa-mi aduc aminte  trupa ce l-a cantat fara sa ma obosesc sa fac asta,  mereu  incalzit de acele acorduri  de chitara care deveneau parca tot mai anonime,folclor sa zicem si  odata cu timpul mi se pareau de cand lumea…

Si    versurile…”Lunea furtunoasa cand  i-a(m) telefonat, dar marti poate fi si mai rau….” Atat si  nimic mai mult…Cu timpul ma obisnuisem ,era o frantura dintr-un mare cantec  al tineretii si … atat…Cate nu am purtat dupa mine, cantece pe care memoria refuza sa le uite dar sa le si  individualizeze….

Un cantec,un blues, atat si  cele doua zile  ale inceputului de saptamana,una furtunoasa,alta care poate fi mai rea decat prima…. Ascultam,am ascultat acest blues de zeci de ori,intai la radio si apoi de pe o „placa”(LP) pe un pick-up  batran …. Stateam intr-o camaruta la mansarda unei cladiri vechi ca si burgul…Strada Cerbului…. De la fereastra vedeam acoperisul celalalt al corpului de cladire…Jos era o curtea cat sa o tii in palmna in care nu patrundea niciodata soarele….. ca de inchisoare  gandeam atunci……  Pe deasupra acoperisului,dupa olane, vedeam  culmearetezata a  Tampei,altfel  prea aproape de mine, la nici doi pasi… Locuiam acolo de ceva vreme,  aveam doua paturi  o soba de tuci(pe gaze),  ce avea si cuptor la marginea dinspre cos,  cu care ma si incalzeam si pe care faceam si mancare…. Faceam este un fel de a spune…Nu mi-a placut niciodata sa  perseverez/specializez in bucatarie, „n-am performat” se zice azi in limba de lemn a  noului secol…Faceam  ce puteam,rapid cat sa nu mor de foame….  si sa fie mancare calda…. Abia trecusem de stagiatura,salariul era mic,chirie,utilitati … In jur-stateam foarte central- erau toate restaurantele  si alte localuri pe care le batusem  la milimetriu pana cu vreo  vreo patru aniin urma…. Treceam zilnic  pe langa ele,nu stiu sa fi intrata de cinci ori de cand locuiam in mansarda de pe Cerbului…. Se schimbase ceva,nu ma lafaiam in bani,dar nu asta era problerma, nu asta era motivul,tristetea singuratatii mai degraba,aveam  si delegatii  destule(Bucuresti,Cluj,Barlad, Ploiesti,Alexandria,undeva pe pe langa Hateg,…..).Cornel Chiriac murise  de  peste un an si  locul lui  nu putea fi umplut cu toata bunavointa celor de la „Europa Libera”. Cu ceva vreme in urma arsesem  in soba de tuci  cartea de editoriale pe care  am scris-o un an, zi dupa zi…. Se adunasera vreo patru sute de pagini…. Cineva le citise si a venit inspaimantata la mine…Ce fac? Cui vreau sa le dau….. Si a plecat…. dupa ce  i-am spus cateva vorbe cam dure…

Intr-o noapte  le-am rupt meticulos  fiecare foaie pe jumatate pana s-a adunat o gramada mare si le-am ars…… In limbile  flacarilor juca o parte din mine dar    asta a fost…. Imi era frica….. daca individa vorbeste si ajung  la vreun  „vorbitor”… Se poate sa nu fi fost asa  grav dar individa aia cu niste ochi mici  migdalati ma enervase…  Dupa ce un an intreg a tot citit asteptand fiecare zi noul text…. La final,cand n-a mai fost  nimic de citit s-a aratat speriata si  frisonata   la ce s-ar intampla daca manuscrisul pica in mana securitatii…”Si ce te intererseaza pe tine?”i-am spus,”ce problema ai tu care ai fost numai cititoare?” A facut ochii si mai mici,mi-a spus ca are un sot, ca vrea sa aiba un copil…. si daca „aia” o sa o ia si pe ea   ca a „conspirat!” ce se va intampla cu ea…….? M-am uitat la ea lung, dracu m-a pus sa nu rezist  si sa o las sa citeasca dar se invartea in fiecare zi  pe langa mine in  birou….

Am rugat-o sa plece( am fost ceva mai aspru),”nu va fi nimic”, mergi  linistita la  sotul tau, sa ai parte de copii si intr-o noapte  m-am trezit si am ars manuscrisul…Prin ceva reviste mai fusesem atentionat ca sunt  neconform cu linia….

Pe de alta parte eram presat de un eveniment  major…… In care ma bagasem singur,ca prostul,numai din orgoliul meu extrem,ciudat si  apucat pentru care aveam sa trag destul…….. Acum sigur ca este usor sa scriu”prostul”…..  Peste  cateva zile plecam intr-o concentrare  de o luna in armata la Turda(prima si ultima) si peste alte cateva luni  vara, iulie ma casatoream… Nu era(nu cu ) individa cu ochii mici si migdalati….Nu inainte de a primi o camera si dependinte comune (ICRAL) dintr-un apartament .Aveam „casa”mea,……

Ziua de luni  este furtunoasa   dar marti poate fi si mai rau…..N-a fost nici mai bine,nici mai rau….. Blues-ul ramane,este o capodopera  care m-a tot facut in timp sa joc in gand cu cele doua zile care incep saptamana…… Una furtunoasa si alta rea….. Pana azi cand l-am reascultat din nou   pe Duane Allman  cantand intr-o seara la Filmore East-NY in indepartata vara a anului 1971…. Cam tot atunci cand  eu  ma intrebam disperat, pe o banca din parcul Rozelor Timisoara, daca sa  „fug” sa nu ……

Nu  stia cat se va intelege, a doua oara l-ar fi scris altfel…..Puse punct si-l expedie….

 

 

 

            XXX

Urmau trei  zile in care nu aveau cum sa se intalneasca.Iulia pleca  pana intr-un oras apropiat asta era sambata,duminica era acasa si luni revenea in acelasi oras.

Nu putea sa o sune,  ezita sa-i si trimita mesaje pentru ca nu stia  daca nu ajung(evident nedorit de ea )  si la altcineva….. Repeta ce si-a mai spus si altadata…Lui nu-i pasa de el sau pentru el…. dar avea grija de ea…..

Isi petrecu cele trei zile alergand dupa cumparaturi, vrute si nevrute si abia luni  pleca pentru cateva ore intr-un sat din apropiere…. Era starea aceea de  lehamite, de fie ce o fi…Nu pentru Iulia.Pentru viata lui  de acasa….. Asa zicea ,viata lui de acasa de parca  el se simtea acasa….. Acasa  odata cu trecerea anilor ramase un loc departe de  unde locuieste acum…. Un loc,o casa aflata in inexorabil proces de degradare….alta fusese vanduta  si un cimitir cu niste morminte …Ale celor  din familia lui….Acolo era acasa desi daca ar fi trebuit sa  ajunga acolo la casa lui nu avea unde sa puna capul  pe perna…Totul era inchis, intunecat si nemiscat de ani buni…. Ramanea totusi acasa, singurul acasa, acasa  cu fiecare colt al batranei case pe care o stia pe de rost  si unde se ingramadeau  doar biete amintiri si obiecte absolut inutilizabile…. Aici unde locuia i se parea un loc strain sau oricum nu avea rezonanta acelui acasa aproape magic pe care-l rostea totdeauna cu nostalgie si reala placere…. Acasa a lui de departe…… De fapt acasa era  doar in sufletul lui, acel „acasa” pe care-l purta oriunde cu el precum melcul colivia sau tiganul, cortul….. Acasa era doar  undeva in adancurile lui,nevazute si putin stiute….

A alergat aiurea si toate pareau fara chef si rost si  abia astepta sa treaca zilele…… Daca ar fi fost Iulia langa el,cateva ore,nu intalnirile lor fugare mereu cu ochii la ceas  poate i-ar fi povestit cate ceva din  ceea ce  mai este viata lui,nu alta decat cea pe care o arata. Doar partea nestiuta ….Fiecare are si o parte nestiuta de celalalt din diferite motive…

Si la ce bun sa-si arate partea nestiuta….? Ce folos? Pe cine mai intereseaza   aventurile orgoliului lui, sufocantele experiente pe care le-a facut si trait pe pielea lui pana aproape de distrugere…..

Pe cine mai intereseaza ajutorul de bun  samaritean pe care l-a dat unora si altora prin viata  etc,etc…..

Pendula intre toate  perfect nemultumit de toate si de el… De fapt el  se resemnase…pana sa o cunoasca pe Iulia…. Nu mai dorea nimic,se gandea cu groaza la anii ce vin, la imobilitatea lor, la faptul ca nu se mai gasea util lui insusi…..

Ce i-ar putea spune/povesti  Iuliei?

Ca s-a casatorit  demult,ca  cea care a fost aleasa   a fost pariul lui,pariul lui cu el insusi si orgoliul lui… A dorit sa o faca pe fata  respectiva  sa urce in alt tren, sa termine o facultate, sa aiba un serviciu…. Ce inseamna de fapt drum sa zicem  bun? O scoala,un serviciu nu se puteau mai multe atunci si o viata armonioasa….. S-a ambitionat si a reusit….  Povestile  matrimoniale vorbesc de viata armonioasa,de cuplu,etc,etc…Povesti….. Credea atunci,crede si acum in iubire …daca iubirea nu mai este toate sunt terne  si  o povara.

O povara mai grea sau mai usoara pe care unii o duc pana la capat,altii nu….. Astia altii,dupa ce au aruncat povara, nu mai suporta,cauta si se arunca spre altceva zicand ca au prins de picior iubirea…. Dezolare,  o alta iubire…care si ea poate fi o crunta inselare…. Si tot asa pana la final….. O cruce…..

A ajutat-o sa faca facultatea…Nu una oarecare…. Nu una la gramada….. in care si ultimii intrau….. Are tara nevoie de ingineri era,atunci si acum, sloganul binefacator pentru toti   analfabetii….Era, devenise sloganul acelor ani…. A indrumat-o catre o facultate grea….Grea intr-un fel spus…Numai cei slabi sau inceti la minte considera o facultate grea…. El a facut o facultate grea a  trecut prin ea usor si  preocupat mai mult sa invete la o alta facultate, cea mai grea  facultate care este viata traita la maxim prin si  cu toate experientele posibile…. Mai putin drogul (pe care nu l-a dorit din start) a facut  toate experientele posibile….  Era  la acei ani aproape indiferent cu viata lui care mergea dintr-o margine in alta…. fara sa cada vreodata dincolo de parapetul drumului in haul care se casca  amenintator….

O facultate la care el   si-a dat concursul ca  ea sa intre, avea destul de proaspete in minte atatea cunostinte si de altfel fusese un elev bun si un student la fel de bun sau rau  cine mai poate ghici unghiul din care judeca altii … Nu s-a „cautat” niciodata,n-a avut grija de el,de persoana lui,cat a putut a tot dat in dreapta si-n stanga  Vorba populara(a te cauta, de fapt tradus a te pune in evidenta)   a celor ce nu doresc sa-si foloseasca   inteligenta ,era un baiat  destept,prea destept  ar fi zis bunicul lui dar nu  prea vrea sau nu stie ce sa faca cu desteptaciunea  asta a lui…. Pusese la bataie  cunostintele si priceprerea desi nu daduse niciodata meditatii si  pe parcursul unei primaveri si veri reusise sa o faca sa intre la facultate.Sfaturi,lectii zi dupa zi,exercitii, ei nu-i statea „capul” la   lectii si invatat, a fortat lucrurile  si a reusit…..  Dupa un an sau doi s-au casatorit….

Aproape sa vina un copil care n-a mai venit…. Asta a fost si motivul sau unul din motivele pentru care s-a casatorit…..  Demn ca bradul pana la capat ar zice  mareu tanarul lui prieten care a trecut dincolo la numai 25 de ani…. bulversandu-i viata pentru ani buni…..

Copil care n-a mai venit…Din multe si varii motive si sfaturi pe care ea le-a primit ….

Si n-a mai fost niciodata….. A terminat facultatea  cu  bine pana la urma, a fost repartizata la dracu-n praznic(asta era situatia atunci)  si dupa ceva vreme a adus-o in oras….. Apoi serviciul si apoi in ani, grija ca acel serviciu(al ei) sa ramana….

Cand toate au fost gata,cand toate realizate spre bucuria unora,  el a considerat ca  nu are nimic de dat,nu simte nimic…. Ca  isi demonstrase ceea ce vroia sa demonstreze si  atat…..Ca este,a fost un bun samaritean si cu asta gata……. Nici multumiri, nici fanfara,nimic!

Si atunci s-a cufundat in munca.Nu dorea o cariera dar  fara sa vrea,soarta,destinul ar  zice o prietena a lui care foloseste cuvantul pana la epuizare si tinand loc de alte explicatii,  fara ca el sa ceara l-au tot impins spre cariera….

Iubirea,altadata…..Iubirea in alta zi…. Iubirea este o alta poveste pe care el  incerca sa o caute…..

Iubirea pentru el era o experienta totala  in care dadea tot ce avea mai bun si nu dorea decat pe cineva care  sa-i impartaseasca   convingerea ca  intr-o astfel de situatie nu exista jumatati,nu exista al meu sau al tau,ca devenirea lui  poate  fi si trebuie insotita de devenirea ei… ca ea trebuie sa   fie o viata   alaturi de unul cam „aiurea” si „nebun” care o vrea mereu mai sus,mereu  schimbata si mereu aceeasi…. Iubirea a fost motorul tuturor (dar atat de putinelor!)izbanzi ale lui……..Cu mentiunea, isi zise, ca cel putin una a oprit-o el la timp…..Ca sa nu duca la oarecare drame… De fapt   nu stie daca sunt doua…….,hai trei( acum se referea la izbanzi,nu iubiri!)…. restul chestii normale,obisnuite…

Doar cand a iubit si fost iubit a  gasit si a adunat la un loc  toata energia si toata desteptaciunea decare vorbea bunicul lui     si care  au devenit” motorul”…..

Greu!Iubirea  este intr-o alta zi sau poate sa nu fie niciodata…..

Se gandi la  reactia Iuliei… daca i-ar spune cea ce  ar vrea sa-i spuna….Era convins ca ar fi de acord cu el….

Si dintr-o data gandul ca o lama care patrunde adanc…  Iulia, ultima(poate singura absolut impartasita de ambele parti)  iubire…..

-va continua-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s