„Pe cararea vietii mele….” Doua „revederi” din memorie….


„Nu ai vrut sa culegi cu mine liliacul cu cinci flori….”

 

Intamplarea face sa ascult acest vechi cantec ardelenesc in interpretarea   mereu tinerei Sava Negrean Brudascu…..Las deoparte   intamplarile  artistice cu  Sava Negrean Brudascu  de la  ceea ce candva s-a numit Intreprinderea de Autocamioane Brasov(mai cunoscuta-local – sub  numele de Steagu’ Rosu)… Acolo a fost o lume,un oras in oras, o „tara” in tara si  noi si Sava Negrean am facut parte pentru o vreme din acea lume….. Ascultand-o   realizez ca multi,foarte multi dintre cei care au luat parte la intamplarile artistice,colegiale  de la clubul,reastaurantul marii uzine nu mai sunt….. In frunte cu neuitatul inginer, director cunoscut in folclorul  uzinei sub numele de „Stalin”….Omul era,  numai prin infatisare, de o asemnare frapanta cu sinistrul personaj si  conducator al  Uniunii Sovietice… Altfel, un  om admirabil caruia ii port o  neuitata recunostinta  pentru modul cum  a stiut sa ma „citeasca”, sa ma lase sa fiu eu si sa ma  calauzeasca in acea lume fabuloasa  a uzinei  care a fost, trebuie sa o spun,  si o mare    serparie….

O lume fabuloasa care s-a inchis….!

S-a stins, a ramas  ascunsa in mintile,sufletul catorva care au trait acolo  parte din viata….Dar nu sunt nostalgic din fire,nu traiesc  cu  amintirea in brate asa ca   las deoparte, inca ingropate   luminile si umbrele acelei lumi….. Este prea devreme…..

 

De la   cantecul   Savei Negrean-Brudascu am trecut la o alta imagine bine pastrata in memorie…Ne aflam la Bacau 1971  tineri absolventi(de cateva luni) de Politehnica in obisnuitul stagiu de sase  luni la scoala militara ofiteri rezerva. Peste douazeci de colegi ca si cum ar mai fi fost un semestru de scoala…Lipseau este drept fetele…. Douazeci si putini ani,cel mai pustan dintre toti,erau altii prin scoala  ce se apropiau  de  treizeci si cinci,oameni cu familie si copii,noi eu  liber ca pasarea departe de acei „batrani”…. Instructie,scoala ,etc,etc… Si invoirile prin orasul  moldovenesc…. Altadata  la Craiova fiind unul dintre  bunii mei colegi imi  descria febril(eram in practica dintre annulk patrru si cinci) fetele orasului din Oltenia…ce sani sanatosi zice colegul meu ce viata,etc,etc,…… Ma tot uitam in invoiri sa vad daca si orasul din Moldova are parte de fete cu sani sanatosi  si   nu am gasit…este drept la bacau am fost in toamna -iarna se terminase vara,la Craiova in plina vara….

Grupul nostru s-a imprietenit aproape firesc cu grupul absolventilor de la Politehnica din Cluj…Si ei  de la „Electro” si noi de la „Electro”’. Cumva o camaraderie care depasea legaturile altfel obisnbuite in asemenea spatii, eram si unii si altii constrienti ca daca eram de la „electro” eram  mai altfel,mai deosebiti,,,,, mai ….. Jocurile varstei… Prieteni cu cei din grupul”electro” de la Cluj,  ieseam  impreuna in invoiri,sambata sau duminica..Infundam de obicei o carciuma,ceva mai rasarita,mai  cu staif… ca de… eram elevi,ingineri nu tinea sa  bem la botul calului …. prin margine de oras…

Stateam,beam,vorbeam si plecam cand se apropia ora, catre unitate(scoala)…. Si inevitabil clujenii,mai dedati la ale muzicii si chefului decat noi, incepeau sa cante….. Vechi cantece ardelenesti de la „pe cararea vietii mele”’  la   alt celebru hit care trece perste timp”la doctor si la potica/si mi-o zis ca n-am nimica….” si altele…. Alcatuiau un un cor splendid(se vedea ca „prestau” de mult timp impreuna,din care  iesea in evidenta  vocea  absolut fenomenala a unui baiat, mai plinut, de fel din Turda care conducea cantecul…. Si ceilalti il acompaniau  la vocea doua…Baiatul canta  deosebit,avea un repertoriu bogat,nu canta tare(dar foarte bine!) ca sa supere trecatorii…. nici organele  de militie  nici pe cei de la „politia militara” (atunci i se spunea altfel). Il acompaniam si noi mai de la vocea a treia    atenti sa nu stricam frumosul si bine armonizatul cor si pe al lor solist…. Traversam orasul  din centru de la „Decebal”(hotel-restaurant de nivel,  atunci) prin gara, pana la scoala…. Lumea se intorcea dupa noi,se oprea sa ne asculte… sa asculte frumoasele cantece ardelenesti ….. Niciodata nu ne-a apostrofat sau oprit cineva…Niste tineri n in uniforme militare  cantand  frumos,uneori cu disperare(asteptand sa treaca cele sase luni de armata si sa plece in lume)  pe drumul  catre  cazarma,undeva in Moldova anului 1971…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s