Cateodata (XVI)-fragmente dintr-o carte


Sa dea „buzna” in viata Iuliei?  Viata ei, ca si a fiecaruia, are un curs, niste obisnuinte si prea putine schimbari …. Si orice schimbare aduce cu sine  spaima de   necunoscut…. Necunoscutul sperie,ne face tematori,ne induce  sentimentul de nesiguranta ….

Si intrebarile…..

Cine o fi? Il cunosc  indeajuns?Pare prea batran? Pare prea tanar? O fi oare vreun simandicos care  se arata mare si tare  si nu-i nimic de capul lui?O fi vreun ordinar gata de aventura si care  apoi    te saluta din mers?Umbla netuns? Ce face ?I-a cazut parul dupa care din zicale: parul prost paraseste capul destept sau parul destept paraseste capul prost?

„Unde lucrä?”Vorba unui batran domn care  „consilia” o tanara fata,angajata a lui,era o discutie asa la drum lung cat sa fie zgomot  de voci in  masina,batranul o intrebase de fapt „ai un gagiu?” si pe urma venea cutuma, traditia noastra de cand veacul si mileniul si intrebarea cheie,bubuitoare, unde lucreaza?….. Si la balbaiala ei cu serviciul „dragutului” ei(pentru ca nu stia  sa-i raspunda exact daca lucreaza  prietenul ei si ce lucreaza,chiar nu stia  abia se infiripase  un inceput),batranul raspunse necrutator:”apai daca nu lucreaza niciunde lasa-l in p…. masii si cauta unul  care lucra….

” Nu face nimic?” „Nu-i place sa faca nimic? Vai de mine,vai de mine…… Intrebari, multe intrebari  pe care probabil  le punea sau si le-a pus si Iulia…. Si el care nu simtise nevoia sa-si faca o prezentare cap coada sau din picioare pana la crestet…. Era asa cum era,nu se fandosea niciodata si mai ales in fata ei nu simtea nici un moment nevoia sa fie altfel de cat este…. Si  destainuirile si micile amanunte ale biografiei   le-a lasat sa vina firesc si nefortat fara a ascunde ceva…. Cel mult a amanat  de azi pe maine sau altadata vreo marturisire… Pe care pana la urma   i-a facut-o….De fapt nu avea  ce sa ascunda…Niciodata nu a simtit  nevoia de a fi  mai firesc, de a fi el, asa cum a simtit  de cand a cunoscut-o pe Iulia…Nu juca nimic….. Absolut nimic…..

Probabil ca Iuliei i s-a parut, la inceput,anormal acest firesc sau chiar ciudat dar odata cu trecerea fiecarei zile s-a convins incet( cu indaratnicia si mereu teama normala de necunoscut  de care sunt cuprinse  femeile adevarate),  ca nu este nimic  „suspect”…. Dincolo de gardul vopsit nu este nici un amarat de leopard…

Si Iulia l-a surprins…. Dupa ceva vreme de cand s-au cunoscut sau au inceput sa se cunoasca bine Iulia a continuat  sa-l surprinda, sa o vada, sa o gaseasca mereu altfel si totusi aceeasi…

Intamplarea care i-a adus aici i se parea  total neobisnuita una care se intampla odata la o mie de ani…. Cum sa se potriveasca atatea…..?

Cum sa nu faca nici unul nici un efort de a „cuceri „pe celalalt…?.Si sa fie  totusi   atat de atrasi unul de altul….. De fapt fiecare dintre ei i-a marturisit celuilalt ca n-au facut nici cea mai mica incercare de a „juca” si ca toate au fost impotriva oricarei logici oficiale  si de traditie…. Totul a fost obisnuit si foarte neobisnuit….. Firescul unei apropieri  care aproape a venit  fara sa tina seama de „impotrivirile ‘  vreunuia din cei doi

Iulia i-a marturisit ca s-au implinit patru luni de cand sunt impreuna…Nu gasea un alt cuvant poate nu este cel mai bun,poate impreuna inseamna in limbajul barfelor   cu totul altceva… De patru luni erau aproape unul pentru altul,unul cu altul prezenta unuia populand viata celuilalt si invers…. Cu buna stiinta sau tinuta ascunsa undeva intre inima,suflet si minte…. Totdeauna  insa acolo…..Este posibil? Este posibil!

-va continua-

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s