Cateodata(XVII)-fragmente dintr-o carte


Descoperi intr-o geanta de mana niste hartii mai vechi… Geanta era  cam roasa si ponosita, cumparata de la Piata de miercuri cu ceva vreme in urma …Nu piele,erau niste bieti inlocuitori care si-au dat repede arama pe fata  ca si la casele unde tencuiala nu a fost bine  prinsa.pe caramida… Din cand in cand  mai cadea o bucata de asa zisa piele ,geanta se  schimba   de la saptamana la saptamana si din negrul lucios devenise un fel de piele a unei  caine rapciugos care si-a pierdut parul si a ramas cu o culoare  cand rozalie cand in nuante  de la negru la  sovaielnicul mat…

Obisnuia sa scrie prin locuri neasteptate,pe unde apuca…In tren, sau asteptand intr-o gara pustie,in masina trasa la marginea drumulu la umbra unui copac….cateodata la firma(cand mai avea firma  sau  mai exact si spatiul inchiriat unde a functionat)….

Se risipea pe astfel de pagini care insa  reprezentau bine starea lui de moment…. Nu erau fraze elaborate, scria sub impulsul evenimentelor care se derulau in jurul lui…. Si mai ales scria  despre cel ce(mai) era….

Citi cele doua pagini erau  de fapt o pagina A4 si una  pe jumatate adica A5 …. Un scris absolut imposibil alcatuit numai din linii,fara nici o rotunjire,niste linii oblice ale unui   analfabet scrijelite pe hartie…Cand vazu paginile prima  senzatie a fost ca sunt indescifrabile…. Se apleca mai atent si curios literele parca s-au trezit,au luat forma  cat de cat  mai apropiate de normal….

Si citi  incet de la inceput pana la sfarsit……. Cateodata cand cuvantul era chiar indescifrabil facea un efort de memorie si  aproape miraculos si-l aducea aminte asa cum trebuia sa fie el in scurgerea frazei.Cuvant dupa cuvant…. pana la capat….

 

 

!9.072013….. Drum inchis…

Incet, incet toate drumurile se inchid.Unul cate unul.Suav sau brutal mi se spune ca drumul este inchis.Telefonul era  un mijloc de a vorbi cu cine vreau,cu cine doresc fara sa ma simt „supravegheat”.

Am urat toata viata telefoanele si am ajuns sa le simt lipsa.

Dar telefonul chiar mobil(altfel il urasc)  era un mijloc de a comunica. Nu-l mai am…sau nu mai am cartela…. „Cu cine vrei sa vorbesti” sunt mereu intrebat…Si am renuntat si la telefon…Si asa nu-l folosesc decat rareori,prefer sa ma bazez pe intuitie,pe scris, si pe comuniunea sau legatura dincolo de linii telefonice  si cuvinte prin asa zisa-popular”telepatie”.Adica sa ma gandesc puternic cu toata fiinta la cineva si la ceva si sa incerc sa-i transmit ce vreau….Nu-i hipnoza,nu-i telepatie ….. pana la  urma…Este trairea mea….Sau a fost …trairea mea….

Drumul s-a inchis,se face tot ce este posibil sa vad asta,sa o simt, si sa-mi dau seama ca va veni ultima calatorie….

Imi este indiferent…

In cele din urma voi ajunge la stadiul de leguma…Careia sau caruia,depinde cum o iei, i se comanda cand sa manace,cand sa doarma,cand sa mearga la toaleta….Mereu supravegheat…. sa nu mor!…Sa fiu tinut viu ca  astia din jurul meu sa beneficieze de niste amarate de avantaje…

Drumul meu este pe cale sa se inchida….Trompetii vor suna prelung sub soarele puternic si crud….Moartea la amiaza….

Tulumbele pompierilor de ocazie asteapta sa stinga orice razvratire.

Sarmanii!

Nu-si dau seama ca  eu deja am inclinat steagul alb al capitularii.

Eu numai sunt.Eu am capitulat!.Nu sunt las,voi merge pana la capat.

 Voi fi o leguma stearpa  pe care nu poti sa te superi….

 

 

Si peste alte cateva zile tot in acea vara fierbinte cand  nu mai stia unde este  nordul, alte cateva randuri….

09.08.2013.

Nu mai fac nimic.Nu ma misca nimic.O pasivitate totala.Asta este stadiul de leguma….

Stau la margine de oras cu masina trasa pe dreapta,la umbra unui copacSe simte iarba arsa de soare si mirosul toamnei….Aproape  am murit…ca fiinta activa…La marginea soselei ,langa un sant la umbra  puernica a unui copac batran,,,,

 

Le reciti fara emotie….Stia prin ce a trecut… A fost una din negrele perioade ale vietii lui….A inchis firma cu o luna sau doau in urma  fara sa o lichideze scriptic si de pe urma inchiderii a ramas cu o serie de codite…. Lucrarile ultime nu i-au adus mare lucru,toti asteptau un munte de bani….. Facea fata greu acestui  mocnit asalt si din partea  celor apropiati(care vroiau bani,visau la bani,traiau pentru bani) si din partea unori creditori ….. Dar mai grea decat toate era necontenitul asalt  meticulos al celor din jur… Cine il suna la telefon,(il sunau creditorii pentru rate si  era asacultat ) unde merge  …. De fapt nu facea nimic decat sa amane  cateva zile pe cineva  si sa stie ca zilele alea erau libere fara sarcini…Intr-un fel…..

Asa s-a scurs si toamna care  a venit…Aranjase cu creditorii niste rate minuscule,mici pe care le paltea la timp si des… Era un fel de intelegere  intre el si ei,ei se multumeau  ca el plateste, putin dar constant el ca cel putin o saptamana sau doau il lasau in pace….

Se gandi sa i le arate Iuliei…..  Asta era parte din viata lui…. A fost si asa a trecut si prin astea…..

In anul urmator cineva  din strainatate l-a cautat(e-mail) si i-a oferit o comanda …. Mai mare…  Altfel destul de greu de realizat .. A acceptat-o fara sa cracneasca  cerand exact suma de bani la care se gandise si  beneficiarul lucrarii….

A fost primul semn al intoarcerii…Sau al reintoacerii…. Dumnezeu si el(supravegheatul,amaratul) s-au intors  cu fata spre cel ce scria disperat cu ceva luni in urma ca nu mai este decat o leguma….

Incepu sa lucreze,lucra  de dimineata pana seara la calculator…. Proiectele (erau niste proiecte)  au fost facute de chinezi…El trebuia sa le controleze si sa  corecteze greselile,sa refaca tot ce nu era bun… si sa le aduca la nivelul Europei… Tot scrisul  din tabele,desene era  in ieroglifele marii tari din Asia….  A resit sa  rezolve un proiect,apoi inca unul si asa mai departe…. Clientul  il tot intreba de datele pe care  sa  faca comanda ….. Firma lui  nu mai era sau era oprita si aflata  sub supraveghere…. Avea o alta solutie dar nu i-a spus nimic clientului…. Cand era aproape gata cu lucrarea,dupa doua luni de munca   pana la epuizare i-a transmis  clientului  direct datele necesare…..

Insul a aceptat,se cunostea demult,lucrasera ani impreuna,   de multe ori cu cutitele pe masa, altfel-  corect,corect pana la capat…. L-a platit pana la ultimul leu,nu-l interesa pe client  sub ce firma  sau la ce firma lucreaza(s-a agitat si inca sub apasarea  disperarii si a lipsei de luciditate),Si-a dat seama,dupa ceva vreme, aproape uimit ca de fapt a contat numele,renumele luisi calitatea lucrarii..

Clientul I-a platitt dar am mai durat o vreme pana au ajuns bani.A tras de creditori cu  incrancenare tot platind rate de 50 de lei la doua saptamani si intr-un final au intrat banii..A achitat imediat totul la credit si oamenii de acolo  l-au privit mirati… A achitat  si parte din   restante….A reparat/achitat masina…..

Si asa. cu ceva mai multa incredere si o mai mare doza de indiferenta aproape s-a dus anul…..

Alt an…

…… In urmatorul avea sa o cunoasca pe Iulia…..

Anunțuri

Un gând despre “Cateodata(XVII)-fragmente dintr-o carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s