Pana cand (cu soarele in ochi) ne zoreste apusul?(din „Texte tarzii”)


Se intampla sa fie o dupa-amiaza  linistita si departe de toate….

Un loc  din  care- privind-  le vezi pe toate din jur….. Si muntii mai indepartati si dealurile mai de aproape,undeva manastirea  Marcus si padurea cu demult trecutele flori ale pastelui,mai in stanga  campul care a fost plin de maci si acum a ramas  graul  galbui si aproape copt…  In fata  un deal si niste mlastini…  si dincolo de deal, orasul…..

O dupa amiaza care nu trebuia sa se mai termine…care ar fi trebuit sa tina cat un veac….

Dar apusul cobora,apusul ne zorea si cu soarele in ochi ne-am reintors la toate cele ale zilelor……..

 

De ce  ne-am intors? Ne vom reintoarce?

Nu,noi nu  intrebam de ce  si nici daca..…..
Ne vom reintoarce curand,mai curand decat credem,vom fi acolo  cand apusul sta sa treaca-  si   nu vom mai pleca….

Cu toata graba lui…..

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s