O dupa amiaza la o gradina de vara….(din „Texte tarzii”)


Am petrecut o dupa amiaza in gradina de vara a  hotelului Coroana(Postavarul) din Brasov…..

Un loc  inconjurat pe toate cele patru laturi de cladiri…….

Candva locul avea  ceva mai multa verdeata,tufe,copaci,flori…. Asta pe langa mese…. La un perete era amenajata o scena si se producea acolo o formatie…. Muzica de cafe-concert cum se zice,usoara,sprintara,usor romantica,bine potrivita cu atmosfera unei carciumi…. Gradina de vara era o carciuma  destul de populara  acum multi ani….Bere la sticla,muzica  spre seara… Deschisa  de dimineata si pana seara tarziu….Exact in centrul orasului….. Vis a vis de cladirea hotelului se afla Facultatea    de Electro unde am avut placerea si onoarea sa ….invat…..

Intre cele  doua cladiri cativa zeci de metri…. Gradina ascunsa privirii curiosilor…. Ieseai de la facultate si intrai peste drum  pe o poarta  …in gradina…inconjurata de   ziduri…. Spatiu inchis desupra insa cerul  spre puteai sa privesti in voie…. Si sa nu uit,copacii bine infrunziti (vreo trei patru atunci….) O bere doua,mancare deloc ca nu aveam bani si cateva minute la povesti…Numai mult….N-a fost carciuma mea favorita..Era doar o halta unde trenul oprea  un minut-doua, lua cativa calatori si pleca mai departe….

Orchestra alcatuita din bruneti  majoritatea de etnie maghiara(orchestra de atunci!) avea la contrabas un ins chel, mic, in jur la  saizeci de ani… care facea-  cand o  lua  pe „ulei”- niste piruete   de tot dragul cu al lui  instrument.Avea si un nume   care devenise celebru in zona/epoca:Moti cu tz.

De la ….Mozart…. Sigur totul era o gluma,   zicea el ca numele sau porecla  vine de la marele   compozitor…Moti era vedeta a programului chiar daca statea acolo mai in spate  cu burduhanosul lui instrument…. Il simpatizau toti clientii….

Acum dupa amiaza  gradina este plina, majoritatea vin sa manance…alaturi de bere la halba sau cal…. Seara  este programat un concert cu un (candva) folkist celebru……. Scena este aranjata pe alta latura a  patrulaterului…..,doua difuzoare mari o  strajuie,sunt puse si microfoanele….. si  orga( acoperita  cu o panza alba)….Mancam si nu mai stam sa-l ascultam pe folkist….Nu mi-a placut atunci demult, nu-mi place nici acum…..

As fi ramas pentru organist, un baiat  ce poarta numele  unui celebru  cantaret de muzica sarbeasca din Banat….

Rand pe rand mesele se golesc si alti clienti nu mai vin.Intrarea este oprita si   se va da liber abia in apropierea inceperii concertului si atunci cu bilet.20 lei…Nu este mult…..

Ramanem singuri la masa,  chelnerii(altfel o gramada)se odihnesc pe la mese in asteptarea  asaltului  de oameni de la concert….

Mi se pare ca vad undeva in umbra sau pe  panza care acopera/mascheaza  o latura a zidului chipul jucaus a lui Moti si a violonistul primas…(un ins cu parul dat bine cu brioantina si mustata   coada de randunica) .Moti pirueta de zor contrabasul tinand in acelasi timp ritmul  melodiei si pe la mese  undeva aproape  de mine il vad pe Antoine,pe  Marin-baci,pe Nicu…. si atatia altii…. Este numai o iluzie care ma doboara in seara de iulie… Jur-imprejur este  gol,mese fara clienti si  eu mai batran,cu figura brazdata de riduri,par mai putin,incruntat si   cu gandul(acaparator si cald) la povestea pe care o traiesc…. Povestea reala -ireala dar totusi atat de reala pe care o traiesc…. N-am trait-o atunci cand aveam orasul la picioare,o traiesc acum cand  prea putini se mai uita la mine sau multi m-au uitat. Nu-mi pasa, trecutul a ramas acolo undeva   in chipul jucaus a lui Moti,in  zambetul de copil al lui Antoine  si-n pletele lui nesfarsite, in  pedanteria lui Marin-baci si costumul lui negru,camasa alba  si cravata fie ca este vara sau primavara sau toamna…

Ma ridic,ne ridicam,chelnerul ma saluta  pana la pamant si eu  trec peste el cu privirea,  atent mereu la povestea care se   desfasoara in sufletul meu si al ei….. Am stat cateva ore    acolo la masa dar cu gandul in alta parte….. Candva ziceam cu nerozia tineretii ca ni se rupe de ceilalti…. Trebuie sa admit ca si acum ,dupa toate cate au fost in viata  am revenit la   acelasi sentiment…..Mi se rupe de   toti ceilalti,dar acum o  fac  la modul elegant, dur si fara a le acorda  dreptul la   replica …..Nu mai am timp,nu mai am rabdare,nu merita? Toate la un loc…..

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s