Cerul vazut de pe miriste


Miristea era intinsa,au fost acolo tulpini  fragile  si maiestuoase de grau sau poate de orz si printre ele a inceput sa creasca iarba…..

Departe se vad muntii,mai aproape niste dealuri, in cealalta parte campia si undeva pierdut catre zare, orasul….

Venea amurgul,   de fapt apusul….. Ceva mai devreme decat ne asteptam…Ziua nu mai este  asa de lunga…

Tolaniti pe patura  am privit spre cer….Albastru si  pictat ici colo de cativa norisori…Ne-am ales cate unul si ne-am gandit  cam ce ar putea inchipui forma aceea albicioasa care se misca alene pe cer…Unul era sub forma de inima, altul  parea o caleasca trasa de cai  nevazuti….

I-am urmarit o vreme si ne-am  inchipuit la randul nostru precum  niste nori care  se preumbla nepasatori la cele din jur  …

Noi nu aveam nici o problema cu lumea,pentru noi era cerul si norii desenati…

Cerul,norii si noi….. intr-un apus de soare   fabulos….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s