Disperarea muta(din „Texte tarzii”)


 

Se intampla cateodata sa fi cuprins de  disperare.

….Disperarea care te ineaca  si nu poti sa-i dai glas.Sa o spui cu voce tare,sa o strigi…O tii inchisa acolo in suflet,oprind-o cu greu sa nu tasneasca la  suprafata….

Ai vrea  sa o imparti cu cineva, sa o  eliberezi,sa te eliberezi  dintr-o data transant,fara  echivoc  si  linistea sa se astearna  in jur…

Linistea ca si cand ai scapa de o povara….

Si totusi o tii acolo in suflet  mangaindu-te cu  otrava ei  dulce-amara….Te scalzi in otrava aia dulce-amara care crezi ca-ti face bine ….. De fapt te afunzi intr-un  ocean care te trage fara scapare tot mai adanc   si curand nu vei mai sti unde este nordul……

Nordul ca o lumina,nordul ca o scapare,nordul ca o iesire, a disparut demult….

Doar   zona tulbure cand toate au acelasi gust si miros si culoare si ajunge sa nu-ti mai pese de nimic…….

Disperarea muta….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s