Un semn pe cer… (din”Texte tarzii”)


 

Vroiam sa-ti spun o poveste…..Azi  n-a fost timp,n-a fost   loc…..

Povestea!.Eram pe miriste, se lasase seara si tolaniti pe patura priveam cerul…Cerul care dintr-o data  s-a inchis, luand culoarea aceea  nedefinita ,  in asteptarea primelor stele.

Pe soseaua de alaturi  treceau tot mai putine masini grabite fiecare sa ajunga la destinatie, pana si cainii se retrasesera pe la casele lor… Si noi privind cerul…. Lumea era departe, lumea noastra era acolo…

Pare ciudat ca  lumea  ta sa fie acolo, alaturi de cineva  care iti este cel mai drag,o patura si cerul…

Cerul care intre timp s-a umplut de stele…. Imi  place harta cerului luminata de stele…Habar n-am  care cum sunt,care cum se numesc…Pur si simplu n-am vrut sa le invat niciodata…..

Cand eram foarte tanar un coleg de liceu si mai apoi de facultate a incercat sa ma  atraga  spre  astronomie,alte universuri,alte spatii si de aici la cartile SF…

M-am impotrivit  din-launtrul meu.Mie imi ajungea lumea in care traiam  nu aveam nici un chef de alte civilizatii si universuri.Imi era indejuns al nostru,al meu…. Colegul imi  tot spunea de carul mic si de carul mare si eu le priveam efectiv ca niste desene   ale unor copii pe panza imensa  cerului…Imaginatia mea  atfel  deosebita refuza sa fuga de pe acest Pamant… refuza sa mearga mai departe pe acel drum…. Universul acesta si pamantul este cel mai frumos lucru de pe lume.Cateodata.

Stau pe o miriste, peste  ale carei colturi tepoase am  asezat o patura, alaturi  de   tine  si privim cerul…Cerul ca posibiitate, niciodata nu mi-a placut sa vad,sa  incerc sa aflu ce este dincolo de el…. Problema am rezolvat-o  in felul meu…

Acolo sus in cer este Domnul care ne vegheaza  miscarile noastre, cand haotice cand precise,   de pe pamant… El sta undeva sus, sus de tot,  atat de sus incat poate sa ne cuprinda pe toti…Si tot acolo sus  in cer undeva  la un alt etaj, mult mai jos, este mama…care ma priveste cu  acel amestec de iubire materna si  severitate blanda dar fara echivoc  care a ramas pentru totdeauna in   mintea si sufletul meu…

De undeva mai jos decat Domnul dar tot de acolo  din cer, poate  ma priveste mama. Si-a descoperit copilul cel mare  acolo pe o  miriste  in seara  calduta de vara  asezat pe o patura alaturi de o prea  frumoasa fata…. Uitandu-ma acolo spre  cer dincolo de stele,in spatele lor,  chiar mi s-a parut ca vad chipul mamei.Obosit incercanat si  serios.  Numai  ochii ei caprui erau vii(de o blandete si o iubire  care ma doboara)  si  care  pareau nesfarsit de adanci…. N-am spus nimic  am stat  si am asteptat…. Eram aproape convins ca mama  ma vazuse si vazuse alaturi fata frunoasa…

Si mi-am adus aminte de  vorbele ei spuse  cu ceva vreme inainte sa nu mai fie.”Tu nu ti-ai gasit  marea iubire. Ai tot cautat-o si  n-ai avut noroc.Casatoria ta stiu foarte bine cum a fost.Nu-mi spune nici acum, am stiut de atunci.Te cunosc prea bine esti copilul meu.ca si ceilalti,dar pe tine te stiu dintr-o privire….Prea ai sufletul bogat si tulburat…..Tu ai dat   chix  cu aceasta casatorie,te-a luat valul,n-ai vrut niciodata sa-mi spui ce ai vrut sa demonstrezi…..Va veni candva si momentul cand te vei intalni cu  marea iubire.Atunci cand nu te mai astepti,cand vei fi  aproape batran…cand toate ti se vor parea inchise si pare ca nu mai astepti nimic…. Va aparea  aleasa ta … vei sti de la inceput,vei simti asta atat de   exact incat nu te vei putea impotrivi desi totul   va fi   contra “logicii” acestei lumi(cand a spus  cuvantul “logica” mama  a zambit cu zambetul ei cu care sfida pe oricine  care-i statea in cale)….  Nu stiu sa-ti spun de unde va apare, nu vei sti nici tu…. Dar  va apare cand nu te astepti  si  vei avea  siguranta ciudata ca  ea este….

Voi fi plecata atunci, voi fi demult plecata dar voi simti,voi sti de acolo de sus…Si  daca tu crezi ca ea este marea iubire(te stiu asa de bine,ce inseamna pentru tine iubire, stiu cum vrei sa fie lumea ta!) poti sa-I spui fetei  tale alese,daca vei vrea, cele ce ti-am spus acum…

Eu plec si sunt convinsa ca tu, cel atat  de  insingurat, de disperat, de  om care a trait toate experientele posibile si imposibile( si numai eu stiu  cat am tremurat  rugandu-ma si veghindu-te de departe sa   fi mereu pe drumul bun sa nu te prinda  vreo capcana din care sa nu mai iesi)  vei  spune   peste  ani,celei ce crezi ca  ca este marea ta  iubire   aceasta convingere a mea…. Celei  la  care-i vei  spune   gandul meu,  va fi sigur aleasa ta….

Am privit din nou cerul.Chipul mamei  disparuse.Mi s-a parut ca  a facut cu mana,ca a facut un semn….

 

 

M-am intors spre tine  m-ai privit  in felul tau inefabil si  total,mi-ai strans mana si ai soptit:n-as mai pleca de aici……!

 

 

N-a mai avut prilejul…ar fi vrut sa fie azi  si azi i  s-a parut trista.ingandurata ….

Si a scris…..

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s