Un fragment( prea) vechi


dintre miile de femei rasturnate in oglinda ghetii

ramai tu, desenand fragile fapturi pe lama ei de otel

ramai tu singura,obosita de alb,inghetata,rasufland aburit in ger

dintre miile de femei dansand in aerul pur,prea pur al iernii

ramai precum o balada auzita candva

balada care-mi da din cand in cand tarcoale

in clipe de dezabuzata singuratate,de obosita inconstienta 

fie doar o ora,un minut cand tu te vei opri asupra ineguratului  meu chip

sa-mi intelegi tacerile

tacerile mele care vreau sa fie si ale tale

macar o ora,un minut,cand sa nu mai pluteasca biete cuvinte  in aerul dintre noi

cand ramane doar clipa suspendata in tavan

si tu si eu

si intelegerea pe deasupra cuvintelor nesupuse,viclene,ascunse capcane….

 

 

 

 

Fragment  prea vechi, poate 1975. Am cautat  niste acte.Si tot cautand, a trebuit sa rascolesc printre miile de pagini dezordonate care asteapta, nu stiu prea bine ce….Acte legalizate(vorba lui Gheorghe Craciun si  manuscrise).Ca nuca in perete…

Si din miile de pagini mi-a cazut sub ochi o pagina din care am extras cele de mai sus…. Am citit-o si m-am gandit ca I. nu era atunci pe lume…. Oricum este o pagina  care  „arata”  ca de atunci  pana azi  cateodata nu poate fi decat o clipa… Gandesc la fel sau  am ramas acelasi..Este bine,este rau?

Se dedica  celei de azi si de maine si de  poimaine… si pentru totdeauna…….

Un gând despre “Un fragment( prea) vechi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s