Cateodata (XXVII) -fragmente dintr-o carte


„incredibil…cat de mult ne putem iubi…!!!
unde am fost noi pana acum…de nu ne-am intalnit…?
prinsi in niste iubiri care nu erau ale noastre…”

 

Citi si reciti…. de cateva ori textul…..  Scris direct, fara nici un fel de menajamente…. O iubire se arde si prin totala  disponibilitate  de a spune despre toate  cate sunt si nu sunt…

„Prinsi in niste iubiri care nu erau ale noastre.…”

In fundal vocea dramatica a Larei Fabian si  versurile care scriu    si ele o poveste…Fiecare   are povestea lui …. Noi avem povestea,povestea care  se scrie,  se deseneaza cu gandurile,trupurile si inimile noastre….

„Prinsi in niste iubiri care nu erau ale noastre”…

Cuvintele cad alaturi si mi se pare ca ne uitam cu un amestec de uimire si  usurare  cum ele se rostogolesc pe pamant…

Bucurosi  si linistiti   ca  s-au rostit…. si se rostogloesc spre pamantul care le inghite….

 

 

-continua-

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s