Ultimul val si plaja ca o gara pustie….(din ” Cartea Golful cu maci”)


 

Valuri mari care se lovesc  cu ciuda de tarm,plaja plina de ierburile  aruncate de mare  si ajunse maronii, nisipul obosit de atata  calcat in picioarele a sute de oameni care au trecut pe acolo  in vara care s-a incheiat….

 Un vant  destul de prezent care-ti  flutura esarfa si parul,te zgribulesti in   hanoracul usor si  nimeni in jur…esti la capatul tarii,la capatul unei lumi si nimeni in jur….. Plaja pare o gara pustie  unde nu  mai trece nici un tren si nu  mai  este nici un calator…. Toate trenurile ti se pare ca  au plecat…….

Si astepti un tren care  va veni,ai speranta   aceea care balanseaza intre incertitudine, dorinta,lehamite si renuntare  ca acel tren, chiar ultimul, va  veni…

Va sosi cand se lasa amurgul si soarele trece usor lasand o dara sangerie pe orizont….

 Va sosi,un tren facut din locomotiva si un vagon,un tren fara conductori ,un vagon   aparent pustiu…. Si in usa lui,cand trenul   vrea sau incearca sa opreasca , un om,un singur om care iti intinde mana…… Trenul  incetineste   pare a se opri ,miscarea aceea cu scrasnet de frane si  roti,de metal pe metal, care pare ca umple tot spatiul…..

Omul iti intinde mana,cand i-ai vazut chipul  ai un moment de ezitare esti inca pironita   in nisip ,omul iti intinde mana, pe chipul lui-de altfel cunoscut,nici tanar nici batran- vezi   hotararea  ca  vrea cu orice pret sa te   “scoata” de acolo….. Il sti destul de bine, ai fugit si de  el  acolo la capatul lumii si primul impuls este sa lasi trenul sa plece….. rotile abia se mai tarasc pe sine ,omul se tine cu o mana de  bara  aspra  fixata in vagon(careaproape ii patrunde in carne  pana la sange….) si asezat cu picioarele pe ultima treapta a scarii intinde cealalta mana spre tine….. De jos de pe plaja vezi mana lui  ferma  care vrea cu orice pret sa  cuprinda  mana ta  micuta  cu degete lungi,fine  de o eleganta  nobiliara….. Trenul  nu   va opri -iti dai seama in ultimul moment- si impinsa de la spate de un resort niciodata  stiut  incepi sa alergi,intai cu pasi ezitanti,apoi tot mai repede ,ajungi in dreptul usii vagonului    mai este putin, omul se apleaca riscant pana aproape de orizontala, cat sa  castige spatiul dintre voi si la un moment reuseste sa-ti prinda mana….

Nu mai simti decat stransoarea puternica, nu  sti daca razi sau plangi, daca lacrimile care   coboara usor pe chip  sunt ale tale sau ale altcuiva…. Omul te  tine puternic de mana , simti ca zbori, ca esti o pasare atarnata de mana lui puternica  si nu vei  sti niciodata cum  ajungi sa pui piciorul pe scara…. Te lipesti de el   datorita curentului care devine  tot mai puternic,trenul- ca la un semn- incepe sa creasca viteza  si pana la urma ajungeti acolo sus  acolo pe platforma vagonului…. Te rezemi de perete,pe chipul omului broboane de sudoare  si   dintr-o data linistea….. te strange la piept ,nu-l mai refuzi,nn te mai impotrivesti ,trenul a prins viteza  serioasa ,copacii trec prin fata geamului   in fulgerari de  sferturi de secunda   si   …..

Ramane calatoria….. spre alta lume/lumi…. 

 Dupa o vreme omul sparse tacerea si-i spuse: “daca vrei, la prima curba cand trenul incetineste  destul,voi sari din tren si vei ramane singura  cu gandurile alaturi……  Trenul stie drumul si te va duce exact acolo unde vei dori….. eu  dispar ,eu nu  mai sunt ,un cantec doar mai sunt…… Pe care daca vrei, il poti auzi ……”

Nu se stie  si nu se va sti niciodata  ce ai raspuns si nici  daca omul a ramas in tren sau a disparut undeva in nestiut….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s