Ce a fost,a fost-ce va fi,va fi….

Asta vara erau   mandre, tinere,frumoase si  majestuoase……  O spledoare a florilor din totdeauna….. O mare de  flori  cu palariile lor  decoltate alaturi de ea …. care soptea  neverosimil de cald,      „nu de aproape……”,”nu de aproape….”

Acum a mai ramas un camp cu niste tulpini maronii spanzurate in amaiza   toamnei…. Palaria  atat de chipesa s-a uscat si a ramas fructul…. Semintele…. Tineretea trecatoare si  inceputul sfarsitului…. Peste nu multa vreme vor ajunge la presa din care se stoarce uleiul atat de bun sau in cornetele facute din ziare vechi ale vanzatorilor ambulanti…. Si cojile lor vor fi scuipate cu nesimtire pe asfalt  sau pe langa o banca in parc direct pe iarba sau  undeva in tribunele unui stadion de fotbal…. Tristul drum al prea-frumaosei  flori a soarelui de la  dragoste  si  tinerete zvapaiata la rodul greu,prea greu cateodata….. al toamnei….