Gentuta maro din piele naturala(din „Cartea Golfului cu maci”)


Am avut acum ceva vreme o gentuta.pentru acte,format intre A4 si a A5, de culoare maro, din piele naturala.M-a costat mult la data  cand am cumparat-o dar era o geanta eleganta.de umar.Varam in ea actele, tigarile, cheile,am avut multe chei tot timpul…nu pentru ca sunt un ins bogat ci ca asa s-a nimerit la perioada aia..Am cumparat gentuta de fostul magazin universal,acum  se cheama altfel, la parter acolo unde sunt tot felul de  asa zise standuri cu marfa  asa, mai de fite….. Vanzatoarele se uitau  atent la mine,genata era scumpa si  erau in dubiu daca o sa cumpar ceva sau nu.

Aveam ceva bani si mi-am spus sa iau ceva durabil.Ma saturasem de   gioarsele de genti din inlocuitori, vroiam o geanta si eleganta si care sa nu semene a borseta din alea care le tii la brau/bracinar(ce moda!?) si care sa  fie si utila.Pana la urma am cumparat-o si am purtat-o cu mine zi de zi.Peste tot,la firma,in masina, la cumparaturi…Acolo erau documentele,….. cu ele ma identificam unde era cazul…..

Multi m-au invidiat,ma intrebau in primul rand de unde am cumparat-o.apoi cat a costat si-mi spuneau ca geanta asta nu are moarte….”Cugetari” de ale romanilor  cat sa nu taca…..

Geanta era cusuta cu ata, de fapt  aproape o sfoara ceva mai groasa care-i dadea  un aspect  (elegant) de lucrat de mana ….

Atata am purtat( zi de zi) gentuta cu mine incat  pielea ( la inceput maronie)de pe partea care se freca tot timpul de haine(o purtam de cele mai multe ori pe umar) a inceput sa capete o culoare  spre negru sau un maro cu puternice nuante de negru….. A cedat intai inchizatorul… de prea mult inchis-deschis si apoi sfoara care ti se parea la prima vedere indestructibila precum un veac.

Am incercat sa   cos prin zonele unde sfoara cedase, dar fara mare success. Pana la urma asa cum v-am spus, a cedat inchizatorul.Geanta nu se mai deschidea sau nu se mai inchidea si riscam sa pierd documentele de fapt portofelul cu acte.Bani n-am avut niciodata multi in portofel.Banii (cateodata multi, altadata putini) i-am purtat intr-unul din buzunarele gentii.Dar biata mea gentuta era(pentru bani!) doar o gara de tranzitie .Veneau cu un tren si plecau cu urmatorul, fara sa  stationeze prea mult….

Apoi a cedat  sistemul tip pistol care   tinea cureaua prinsa de  belciugul  fixat pe geanta.Am cautat  sa cumpar un set complet   de  asa zisa feronerie(habar n-am cum se spune de fapt)si n-am gasit nimic care sa se potriveasca…In gentuta caram si foile pe care scriam cate ceva, in general, cand eram la firma. Impatuream colile intr-un  fel de A5, format care numai bine le permitea sa intre in geanta.Foile  inegrite de scrisul meu tot mai labartat cu trecerea anilor sau cele imprimate  dupa”compunerea”de pe calculator.Oricum saraca gentuta era tot  timpul burdusita ……Cand eram singur in tren, spre exemplu,o foloseam (si din motive de siguranta) drept perna…….. Desi practic nu dorm niciodata in tren……

Desi din piele naturala gentuta se  crapase, avea mici   santulete,abia vizibile,dar intinse  pe toata suprafata.mai putin partea  care se freca de haine, cum v-am spus….

Aceste crapaturi mici,fine extrem de  ramificate precum ramurisul unor copaci facea sa crezi ca  acolo pe piele era imprimata o harta…. O harta care la nevoie te putea ajuta sa afli unde este nordul….,sau sa-l gasesti……

Am trecut impreuna prin multe.Clipe grele,cand cautam  prin buzunarele ei  sa gasesc  cativa lei pentru tigari sau cand  disperat o strangeam in brate ca pe o iubita pentru ca atat mai  aveam…Doar geanta… Cand  in asteptarea platilor trebuia sa fac rost de bani pentru angajati…i alergam disperat de la unul la altul….. totdeauna cu geanta pe umar sau in mana.M-a insotit  pana cand  am cedat si eu si ea….

A trebuit sa inchid activitatea si oamenii sa plece unul cate unul….. Si sa raman singur…Si intr-o dimineata am observat ca si gentuta  ma va parasi…. Cusatura  dar si tivul  din piele se rupsese pe o bucata mare…..Nu mai era vorba doar de sfoara si utila si ornamentala Am golit tot, am mangaiat-o si am aruncat-o fara sa ma uit   in urma la cosul de gunoi…..

Intram intr-o alta etapa ..  a traseului meu pe   pamant……  Trebuia sa-mi car actele si cheile cu mine.Ieseam rar din casa si  totusi aveam nevoie de o alta geanta.Am fost la   piata  a saracilor si mi-am cumparat o geanta din inlocuitori care a costat cam a zecea parta din      „celebra” mea geanta.Urata,ponosita,schimonosita cum deveneam si eu cu fiecare zi…Nu mai aveam forta sa  trec mai departe sau de fapt nu mai doream nimic….

Zilele mi se pareau ani si   asa s-a tot trecut  vremea.Fara sa insemne nimic pentru mine decat  asteptarea nelamurita a unui sfarsit…..  Care?Habar nu aveam si nici nu ma preocupa asta…… Ma taram  dintr-o clipa in alta, nu mai scriam si mai ales nu-mi placea sa ma gandesc la nimic….. „Asta a fost” imi spuneam la rastimpuri nici plangandu-mi pe umar de/din mila   nici  vesel/bucuros…..

Si cand nu ma mai asteptam la nimic a aparut, nu stiu si nu voi sti niciodata, intamplarea si povestea…. Povestea care  a inceput sa se depene in ritmul ei nefortat,niciodata ezitant, totdeauna sigur….

Si intr-o zi,la inceput de poveste m-am uitat la gioarsa pe care o carasem pe umar vreme de  doi ani si cateva luni…. Jerpelita, desi nu era veche,  cu zdrente la curea si  total  urata…Parea un butoias…..  Era oglinda celui ce  ajunsesem atunci….

Si din primii bani castigati dupa iesirea din infern m-am dus la acelasi magazin universal  care sigur ca acum poarta alt nume.Tot la parter. In acelasi loc cu standuri  unde se vinde marfa de fite…., ca si acum zece ani….. Am cautat gentuta,gentuta mea, dar nu mai aveau  formatul   de atunci….Si mi-am cumparat una  asemanatoare cu vechea mea geanta din piele doar ca redusa cumva la scara….. Tot din  piele  naturala,tot   de culoare maro doar  mai mica….. O port  de ceva vreme cu mine,bani nu mai car in  cantitatile de atunci si incerc sa traiesc fiecare clipa…….O  port( si pe asta „mica”)  cu mine peste tot si ea  a inceput sa vada multe dar ca si prima este  de o discretie, caldura si prieteneie  fata de mine  care ma impresioneaza…Atat cat mai sunt in stare sa fiu impresionat….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s