Un salon de carte in sala mare a restaurantului cel mai luxos(candva) din Brasov

Precedat de o  buna reclama in zilele premergatoare,s-a deschis   in sala mare a restaurantului  de la hotelul Aro Palace-Brasov,   salonul de carte  Bookfest ed I. Am ajuns   din prima zi, catre orele  19 dupa ce am trecut prin sportul fiecarei seri adica  asteptarea si pana la urma bucuria gasirii unui loc de parcare in parcarea  aflata in spatele   sus zisului hotel catre strada Sf Ioan.Am ocolit hotelul si  am intrat in sala mare .Eram  binedispus si  cu senzatia ca viata merita traita cand ai  langa si cu cine….Priveam  obraznic si  distant la lumea care iesea din  sala de „expozitie”,doua fete mi-au oferit la intrare  pliantele   salonului si dintr-o data …. am ajuns………. Fulgerator  am uitat de standurile pline de carti si m-am revazut in scurte  reveniri/izbucniri   ale memoriei in alte vremuri  si in alte companii….

Fara carti, dar nu va speriati nu sunt un troglodit facut la seralul  tranzitiei noastre postdecembriste,mi-au placut, ador cartile,am citit cate ceva din cartile acestei lumi,(si cartile m-au facut om), am avut o biblioteca  vasta din care am tot dat volume celor apropiati si dragi… Ca nu mai citesc decat rar,ca incontinuare cred ca toate cartile mari ale acestei lumi au fost scrise si noi  umilii urmasi nu facem decat sa repetam la nesfarsit acele carti mari,este o alta poveste….. Totusi intrat in sala am uitat de carti, de standuri si  am privit panoramic(cum faceam altadata)   de la stanga(unde  este  si acum locul pentru orchestra ) spre dreapta  „mesele” si sala si „oamenii’ de la mese…. Am revenit   apoi de la stanga la dreapta si iara am privit spre „mese” si „oamenii”  de langa ele….

O clipa am   avut senzatia stranie ca acolo la masa din colt de langa coloana este Antoine si Mosu Nicoleanu…Ca-mi fac cu mana…M-am uitat din nou mai atent si de fapt nu era nimeni…. Un usor  si abia vazut fum se ridica din sala catre palfon si mi s-a parut ca  insurubati in acel  fum ca o perdea  se strecoara catre ceruri si Antoine si Mosu Nicoleanu….. Da,am revenit pe „pamant”,sala  nu avea mese  ci era ticsita de standuri, orchestra nu era la locul ei si lumea umbla plicirtisita de la o masa de carti la  alta….M-am uitat spre plafon si pentru moment am avut senzatia ca imensa si foarte buna instalatie de ventilatie a salii(veche  cat o jumatate de secol) intrase in functiune si alunga in  tubulaturile ei nevazute/ascunse  fumul care ducea inapoi spre cer pe Antoine si Mosu Nicoleanu…..

Nu,instalatia de ventilatie nu functiona,cine stie daca mai exista acolo ascunsa sub  ornamentele in „valuri” ale plafonului sau   daca nu o fi un monument de  rugina……

In sala mare erau standuri si cateva edituri obscure isi expuneau marfa total  pe langa cartea de valoare… Mai erau si vreo trei edituri  cunoscute in frunte cu aceea a lui Liiceanu  si cam atat…. Pe o masa      o puzderie de CD  avand pe coperta sigla  fostului ziar”Jurnalul National” care dincolo de toate  ale lui a avut la un moment dat o campanie   saptamanala de supliment in ziar plus CD  consacrate cate unui   personaj din muzica.Mai ales romaneasca…. Tot saptamanal apareau si niste carti(cateodata valoroase) si l-am intrebat pe omul de la taraba daca nu au si carti…. Nu aveau,sigur si CD-le erau dintr-un stoc ramas nevandut peste  ani,dar se gasea acolo un CD cu Dan Andrei Aldea, unul dintre cei mai mari muzicieni romnani de pop-rock, pe care il recomand  calduros  celui ce iubeste aceasta muzica…. Am cautat   standul de carti al „Jurnalului National”pentru ca vroiam sa cumpar o carte aparuta in  colectia de care v-am vorbit….. Este un roman nu foarte valoros dar oricum o carte buna,o carte care i-a placut nespus mamei noastre, scrisa de Anisoara Odeanu si care se numeste”Calator in noaptea de Ajun”.

I-am povestit  I.I.I.I. de carte si   aveam ocazia sa i-o daruiesc….. N-a fost sa fie, deocamdata…. Apoi am trecut printre mese  mereu privind superior si  atins de o ciudata buna dispozitie si  am vazut o carte groasa copertata  semnata Scott Fitzgerald   pe a carei coperta scria mare:Traducere in limba romana de Mircea Ivanescu…M-am uitata atent  cuprins brusc de o caldura aparte,dincolo de Scott Fitzgerald    iata o carte  trecuta prin mintea fabuloasa a unuia dintre cei mai mari poeti romani,Mircea Ivanescu.Mircea Ivanescu un mare traducator din engleza.Poate cel mai bun  de la noi.Autorul si tatal acelui neuitat personaj numit Mopete care-i populeaza  cartile de poezie,poeme,de alte poezii,de alte poeme…. Si de acolo ochii mi-au fugit pe o antologie din acele poeme extraordinare semnate de Mircea Ivanescu….

De la balcon se auzea un barbat  vorbind la microfon…Urc, vreo douazeci de persoane  asezate  pe scaune urmareau lansarea unei carti…. L-am recunoscut imediat pe Radu Vancu, scriitorul si univesitarul sibian care, culmea,a scris atatea analize si pagini  deosebite despre Mircea Ivanescu……

In rest    gramada de carti „americane” care te invata cum sa faci dragoste stand  in pozitie de drepti pana la cum  sa manaci  de te „spargi” si sa ai un picior duios si frumos…. Tampenii pe care multi  prosti le inghit….

Umblam printre standuri si aveam mereu senzatia ca trec de la o masa la alta, ca sunt chemat la masa  asta unde  erau fetele din corpul de balet sau dincolo unde MM si NP  intorceau cu eleganta  un pahar de vin…Si muzica,o muzica amestecata intre cafe concert si blues  asa cat sa nu-ti auzi vecinul de la masa aialata….

Si coloanele erau tot acolo,macar pentru  un sfert  de coloana am contribuit si eu in timp, asa  fara sa am pretentia unei placute comemorative si  multele nunti pe la care am trecut si  o batrana(acum) care a fost (mai este?) cantareata si pe care am vazut-o intamplator pe strada zilele trecute, cantand acum   zeci de ani   atenta la nuntasi si punandu-si sanii enormi exact  la/pe ceafa celui pe care ea il considera seful nuntii ………

 

In sfarsit, amintirea    ultimilor  vizite  la sala mare, singur,obosit, flamand dupa una-doua zile trecute fara sa manac,  mestecand incet snitelul parizian si cartofii pai  alaturi cu un pahar de bere si pustiertatea localului  cu lume  necunoscuta si femei la fel  ….. Senzatia ca toti au plecat si eu am revenit tarziu….Prea tarziu….

Se facuse seara, eram sub aripa marelui poet Mircea Ivanescu la salonul de carte Bookfest-editia I in sala mare a celui mai luxos restautrant(candva) din Brasov…..

Am terminat tura  convins(a cata oara?) ca toate cartile mari s-au scris  si ca dintre ele trebuie sa recomand lui I.I.I.I. cateva…. Afara era noapte,Cetatea  luminata ca si  in astepatrea Craciunului,  barul de noapte nu stiu daca mai functioneaza si    ma gandesc  la palmasii arhitecti de azi in comparatie cu marii arhitecti ai acestui oras  care au facut ARO Palace aripa noua   sau ansamblul celor trei mari hoteluri din Poiana Brasov… Aripa noua a  hotelului Aro Palace renovata mai anii trecut de niste  amatori/trogloditi arhitecti care s-au intrecut sa strice tot ceeea ce au facut durabil marii(cu adevarat) arhitecti ai Brasovului…..

O sa revin si   maine….. Imi plac cartile desi, pentru mine, nu mai cumpar  demult carti…. Imi place sa ma plimb prin acest munte de maculatura care sunt aceste saloane(rar sparte de cate un giuvaer),  sa iau cartile in mana,sa le pipai si  sa le simt mirosul…..

Ati simtit vreodata mirosul cartilor ?

El face cat una mie de  e-book-uri sau  catralioane de monitoare de  calculator sau laptopuri  pe care suntem indemnati sa citim cartile in format digital…..

Cartea nu moare,  carte ramane tanara si eu ma simt la fel de batran sau  de tanar ca si atunci cand cladeam cu sarg la temelia unei coloane din sala mare a restaurantului cel mai luxos(candva) din Brasov…. Sala care nu mai este in „circuit”……