Cateodata(XXXI)-fragment(definitiv) dintr-o carte


 

O astepta in masina.Trase pe dreapta intr-un fel de  refugiu  pentru autobuzele care  opreau in statie. Refugiul  era mai  lung  si incapeau acolo cel putin  doua autobuze. A oprit chiar in capatul statiei  cat sa nu incurce      autobuzele, dar  locul fiind mai ingust a intrat/muscat  si din prima banda a soselei . Zona era aglomerata, la cativa metri era un semafor  si imediat o bifurcatie. Cateva masini  oprira in spatele lui in idea ca  astepta si el  la semafor dar pana la semafor mai erau  metri buni.Semnaliza dreapta si cei din spate trecura destul de chinuit si greu pe  langa el.soferii  se agitau la volan facandu-I semne si desigur ca si injurau   sanatos. Le  facu   cu mana in semn de scuze si   masinile trecura mai departe cu tot cu soferii  lor ce bodoganeau  inca…… Nu o vazuse  si  se grabi sa puna mana pe telefon sa o sune… Era aglomeratie  destula si nu putea sta mult acolo…. Lua telefonul si forma  numarul si in momentul acela se uita in oglinda retrovizoare din dreapta….

O vazu venind spre el…

Intai picioarele pana la genunchi si genunchii……. Ii stia dintr-o mie…… Erau si “genunchii lui”… cateodata  “La oferta” cum  ii  spunea ea razand,”daca iei unul, al doilea este gratis….”

Si mersul ei  usor  dansat  oricum aparte. Si apoi restul  corpului, cu parul  usor fluturat de mers, cu ochelarii de soare    agatati  in par pe post de…….   agrafe/cordeluta      de efect…. I se paru ca vede si pistruii pictati   in dezordine aparenta pe  obrazul ei .Si  ciorapii colorati acum albi si avand desene  sigur florale.Ciorapii ca un semn distinctiv care cel putin la acest nivel o evidentia fata de restul

Se bucura….. Era,pentru el,  frumoasa, … cea mai frumoasa din orasul acesta, din lumea asta……….

Urca in masina,  il saluta  zambind usor  si masina demara  pana la semafor, apoi la dreapta  si dupa vreo doua sute de metri iara la dreapta…. Era o strada linistita  numai vile construite, majoritatea demult si unele din ele refacute.Nu departe la  cativa metri era  spitalul mai exact  unul din spitalele orasului, cu parcul lui, un amestec de brazi,salcii pletoase si plopi. In parc era terenul de tenis unde acum  mai bine de patruzeci de ani jucase prima data tenis  cu Antoine  sub “severa” indrumare a lui Mosu’Nicoleanu…

Opri masina  intre altele  doua parcate,vis a vis o vila  mai noua cu etaj si  care adapostea o firma.Isi aprinsera cate o tigara si se uita la ea.ii zambi cu acel zambet de acum stiut dar care-l  tulbura totdeauna,un zambet  care parea incurcat si nevinovat si pe care el il traducea  asa;”asta sunt, daca ma vrei asa este bine,sunt un amestec  de femeie matura si copil”. Si dintr-o data   uitandu-se lung la el   spuse:” Nu visez si nu sper.Tu m-ai invatat sa nu-mi fac planuri,sa nu-mi  fac iluzii”.

Cuvintele cazura  undeva intre ei  parca legandu-i. Era  exact modul  cum se apropiasera. Fara sa viseze,fara sa-si faca vreun plan…. Totul deschis si lasat la voia  sufletului si a mintii…..    Lasand fiecare clipa sa traiasca enorm, dilatat si apoi sa  astepte o alta clipa care la fel  sa fie,  dilatata si enorma…

Sa nu-si faca iluzii!

Asta facea el de ceva vreme,nu-si facea iluzii ca sa nu cada  apoi prea jos. Era  prins trup si suflet acestei iubiri care a ars etapele   si  nu-si facea nici o iluzie…. Era iubirea pentru ea  iubirea de azi de maine,de totdeauna si pentru totdeauna si pentru asta era in stare sa  treaca orice obstacol  ivit in cale..dar nu-si facea iluzii nu  mergea mai departe   construind  imagini si castele  care  s-ar putea sa nu fie niciodata realitate…

Iulia se uita la el si repeta:”tu m-ai invatat asta, sa nu-mi fac planuri …..”

 

Era o amiaza   frumoasa de noiembrie mijloc,lumea inca nu trecuse la palton, era  perioada   cand nu sti cum sa te imbraci.Dimineata rece, la pranz cald ca in septembrie.

Iulia purta, ca de obicei,o perechi de ciorapi  colorati si  desenati, din  bogata ei colectie.Pe care nu uita sa o completeze de cate ori avea ocazia. Odata,erau  intr-o padure  acoperita de un covor de frunze uscate  si colorate in galbenul toamnei….Purta o pereche de ciorapi cu buline mari negre si ea radea gales spunand ca ciorapii au devenit o  emblema,ca   lumea din cartier o cunoaste nu dupa nume ci drept tipa aia care poarta ”strampi colorati”.Nu suna bine sa le zica “strampi”,avea  cuvantul avea o conotatie cumva de   mahala sau mai degraba venea  din   slobozenia cu care unele femei   vorbesc   vulgar, asa ca sa se simta bine si mai ales  doar ca sa fie –credeau ele-egalul barbatilor, asa ca    mai tot timpul se referea la ciorapi…..

Nu o sa uite prea repede acea dupa amiaza  din padurea pustie de langa manastire…. Padure care incepea chiar in buza curtii lacasului….. Copacii incepusera sa fie plesuvi,pe jos covorul de frunze pe care calcai apasat si simteai  piciorul lunecand mai in jos  si nesigur de parca acel covor era din burete…. Si din acel covor, rasarite prin voia nu stiu cui, ici colo, cate o brandusa. Fragile  si putin ametite de bruma care a fost  si avand coroana  de petale  adunate    ca  intr-un balon oval….Au cules branduse ,erau de un albastru catre mov,straveziu si gingas asa cum erau si ele…. Iuliei ii plac brandusele.Aveau ceva timp la dispozitie si se plimbau  lenes prin padurea singuratica…Jos in curtea manastirii, printre   trunchiurile copacilor, se vedeau trecand din cand in cand ca niste umbre, calugaritele.

Mereu cu capul in pamant,mereu preocupate de   misiunea lor si aparent fara sa vada nimic in jur….. Sigur  fusesera vazuti dar asta nu interesa pe nimeni.Nici pe ei ,nici pe  femeile imbracate din cap pana in picioare, in negru….. Negrul  lor distona cu  pardesiul/balonseid-ul  ei  de culoare crem si care era o pata de  culoare in galbenul  inserarii care se pregatea   sa vina…..

Au facut fotografii,lumina era tot mai opaca si el tragea cu disperare  fotografie dupa fotografie de parca erau ultimile pe care le facea pentru ea…. Punea  in gestul lui  febrilitate,constiinta ca  sunt la un moment care nu va fi uitat…gasea mereu unghiuri altele decat cele normale,  ea  poza   tandru si  dintre toate  ii ramaneau mereu ochii .Incerca sa se apropie cu aparatul de Iulia sa-i  prinda bine chipul  atunci transfigurat de liniste si de clipa  si ea se impotrivea soptindu-I  ca si alta data:”nu  de aproape”,”nu de aproape”…..

Toate i-au trecut prin minte fulgerator ,niste flash-back-uri  rulate cu mare viteza care alergau nebune pe ecranul memoriei….Se opri….

Nu putea sta mult, plecase de la serviciu ,nu era in situatia de altadata cand nu-l intreba nimeni  nimic si  el era singurul lui sef. Se bucurau ca au ocazia sa se vada pret de cateva minute  sau o jumatate de ora. Se intalneau  in cele mai neasteptate colturi ale orasului asta.Nu se fereau de nimeni,nu aveau de ce…. Sau pur si simplu nu-i interesa aspectul asta..  O privi printre rotocoalele de fum care  zburau lenese prin habitaclul masinii. Primul lucru pe care il vedea la ea erau ochii..nici mari, nici mici ,ochii care purtau uneori o lumina speciala, care straluceau sau  prin care altadata-la suparare- nu puteai sa patrunzi….. Ochii erau barometrul  Iuliei…Ii vedea ochii si-i stia starea.

Iulia era constienta de  asta si-i spunea  de cate ori avea ocazia ca ochii o tradeaza,adica  arata lumii, celor din jur,  apropiati,cunoscuti sau pur si simplu  celor pe langa care trece exact cum este/se simte la momentul acela…

Ca ea nu poate ascunde nimic din cauza lor…..

Ca sunt ca o carte deschisa……

Se intalneau pe fuga si atunci  dominanta era intre ei tacerea…Sau vorbeau  tot felul de  chestiuni colaterale si fara importanta..Fiecare parca nu indraznea sa  discute exact despre ceea ce ar fi vrut….Amanau sau  ajungeau sa discute,sa vorbeasca  cum zice Iulia, “in scris”. De multe ori scrisorile lor sau measajele erau mai consistente. mai exacte si mai directe decat  dialogul  cand erau fata in fata…… Se multumeau sa se priveasca  cele cateva minute cand erau impreuna…..  Sa “vorbeasca”in locul lor privirea  si-asa cum spunea el ,cateodata, dincolo de cuvinte sa fie acel flux care trece de la unul la altul si  ”comunica”.Trece prin buricele degetelor- de parca ar fi o unda materiala- si intra  discret  si totodata puternic in celalalt.

Comunicarea fara vorbe pe care el a tot  visat-o se poate intampla doar atunci cand  exista   acelasi  fel de a fi…. De a simti, de a trai dincolo de ternul si pana la urma atat de normalul  “tarat pe pamant….”….  Totdeauna a fugit  sau n-a stat mult in preajma celor ce numai se tarasc pe pamant… ori cand n-a avut ce face s-a prefacut ca traieste si el acolo la radacina ierbii, in praful amiezii sau in  cina luata spre seara cand te intorci ostenit de la munca,” razi” un “stampal” de rachie si  iti indopi  stomacul cu de toate, fericit ca a mai trecut o zi si ai mai “realizat” ceva.Cand ai realizat…. Rare cazuri……..

Venise vremea sa plece, porni masina si o conduse pana la serviciu.Pe strazile inguste si in  panta ale orasului vechi,pline de case   vechi, unele aratoase.Nu vorbira pe drum,  el    necajit ca se despart pentru moment. Urmatoarea intalnire o va stabili iara intamplarea,potrivirea,hazardul….

Iulia  il saruta in fuga si cobori…..Demara,ea lua coltul  strazii vechi odata cu  masina,imediat era locul ei de munca  intr-o cladire  veche cu ferestre largi  cat sa vina lumina si deasupra lor pe peretele cenusiu   firma care iti atragea priviriile seara sau noaptea.De multe ori se nimerea  seara tarziu undeva prin preajma si  cauta din priviri firma  aia luminoasa si i se parea dintr-o data ca este  mai aproape de ea sau ca Iulia este acolo…. Intinde numai mana si o atinge….

Firma va ramane pentru totdeauna  ca  un insemn pe harta  sufletului si memoriei  lui.

Acolo s-au cunoscut ,acolo a simtit prima data ca ea este altfel, ca este  aleasa….. la inceput     ezitand, tatonand gandul mai apoi convins de-a binelea si spunandu-i si ei  direct fara ocolisuri….

O lua pe alte strazi inapoi la serviciu.

Pe drum si-a adus aminte de unul din cele mai  deosebite mesaje- declaratii pe care le-a primit de la ea.

“Iti multumesc din suflet…pentru ca sunt atat de fericita…. Si multumesc celui de sus ca mi te-a trimis  ca sa te iubesc”

La citit  atunci cand l-a primit,odata ,de doua ori si i-a ramas in minte…. Il tine minte asa cum putine  le retine din multele  carti,texte ,poeme citite.Nu pentru ca nu ar putea.ci pentru ca nu vrea.

Il va tine pentru el  si in amiaza de noiembrie si cand va veni gerul si zapada se va abate peste noi  imbracandu-ne in alb  si cand (in sfarsit!)va  veni primavara  si ……pana cand va mai fi…..

Este cea mai frumoasa declaratie   facuta din suflet si cu mintea de catre cineva  in decursul vietii lui  cand amare, cand   disperate, cand  inecata in singuratate.

Se scutura   rapid,  masina se strecoara   rapid prin  sirul fara sfarsit  de pe bulevard…

Nu plange  pe umarul lui, nu plange catre nimeni,viata lui a fost asa cum a fost si este asa cum este… Fara  nici un fel de  siropuri,lacrimi sau regret.Totdeauna si-a asumat pe de-a intregul viata lui…cu bune si rele.Fara a face din asta  un merit. Pur si simplu asa crede ca este  normal…. Cum i s-a parut firesc si normal sa se indragosteasca de Iulia. Firesc si normal pentru ca dintr-o data  a vazut ceea ce a tot asteptat.Nu si-a pus niciodata problema ca Iulia sa fie altfel decat a vazut-o/simtit-o  el. Nici nu si-o va pune vreodata…..

 

Iara reveni  in memorie dupa amiaza  de toamna de la manastire.Se insera,iesira de pe platoul  lacasului si  coborara  pe drumul ingust cat sa primeasca o caruta,o masina sau trei oameni…. Imediat era un refugiu si a putut opri…. Apusul era trecut ,  usoare dare de fum care se ridicau spre cer din cosurile coscovite  ale caselor satului  aflat la poalele  dealului unde erau….si linistea.

Undeva departe orasul cu luminitele lui, ca ale unui vapor aflat  in plutire fara busola pe o mare linistita.

Mai aproape  alte luminite,satele din jurul orasului si    acolo in refugiu,in masina   care torcea usor ,ei….

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s