Cateodata(XXXIII)


Era o liniste  totala, era seara sau se intunecase devreme si in casa veche nu se auzea decat ticaitul monoton,exasperant si in acelasi timp linistitor  al unui ceas.

Un ceas care se incapatana sa bata   secunda in linistea grozava care amintea de cei ce au fost si trecut pe acolo….

Si-o aminti ca si cand ar fi fost ieri….  Intinsa pe  patul larg cu parul ei negru rasfirat intr-o dezordine   aparenta  cu trupul bine inegrit de arsita verii si plajei  de acolo de la capatul pamantului- si   putin mai sus de mijloc  ca doua luminite, ca doua faruri  erau ei.…. Ea spunea ca sunt mici ca nu-i plac el  tot cauta sa o lamureasca ca sunt  normali si prea frumosi…. Acum  impungeau aerul  serii  si pareau doua discrete lumini care   arata calea calatorului  obosit de ziua care se pregatea sa treaca.Au  ajuns acolo  firesc si normal fara  sa se fi vorbit dinainte, pur si simplu s-au trezit in casa imensa si  napadita de liniste…..

A fi vrut,  sigur, ca timpul sa stea in loc asa cum Iulia isi tot dorea…,timpul sa stea pe loc  si ei sa ramana in timp atarnati undeva pe un nor care a incremenut  in miscarea lui pe cer…. Sa ramana  in timp,  in clipa,   pe aripa unui nor incremenit deasuprea pamantului si sa  se priveasca cu nesat    dar si fara obraznicie, sa ramana  in intunericul serii departe de toti si de toate …. Ca   si cand ar fi intr-un colt uitat de lume numai ei si   povestea lor….. Povestea lor si ei  ramasi unul in fata celuilalt fara nici o inhibitie si cu atat mai putin  pudoare falsa…..

Si-o aminti asa cum era atunci,  isi aminti caldura trupului ei  care   lasa in jur sa se evapore discret   toata arsita   zilelor petrecute  la capatul panmantului, de fapt  al tarii, acolo pe limba de nisip care face granita…. si unde  valurile  pot matura totul dar nu si o iubire…

Cele cateva zile  de atunci  au trasat o linie intre ceea ce a fost si  ceea ce urma sa vina…. De la zilele de fapt orele  din casa veche si incremenita in liniste,totul trece  mai repede,Fiecare zi, fiecare clipa  a inceput sa para prea putin pentru cat le trebuie lor….

 

 

-va continua-

Un gând despre “Cateodata(XXXIII)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s